Din pacate, pesimismul romanilor se gaseste deja sub media acestor patru ani pentru care exista date (-24). Iar daca se are in vedere ca Ministerul Finantelor Publice vizeaza, mai departe, o reprimare a consumului, ne putem astepta ca in 2006 sa fie atins iarasi minimul absolut (-33) inregistrat in iulie 2002.
Deci 2006 va fi un fel de 2002? Plansul cu lacrimi de crocodil pe umarul poporului, practicat de vechii guvernanti fata de noul Cod Fiscal, e curata ipocrizie. E-conomia romaneasca va continua sa aiba un mers ciclic. Insa nu unul care cuprinde cele patru faze standard: inviorare, avant, crestere, recesiune. La noi sunt numai doi timpi: in primul se acumuleaza rezerve, in al doilea se risipesc. Ca in perioadele de zgarcenie sau de darnicie tabela cu indicatori arata o faza de „boom“ sau una de recesiune e mai putin important. Parghiile fiscal-monetare pot muta la nesfarsit resursele din buzunarele mici in sacul fara fund al tarii: Bugetul.

Asadar, evolutia din 2002 si aceea care se profileaza in 2006 merg pe o abordare similara - restrangerea cererii interne -, ceea ce va face ca indicele care surprinde sentimentul consumatorului sa se situeze la nivelurile de jos. Dupa toate probabilitatile, riscul intreruperii trendului de crestere economica dezinflationista va fi anulat, dar acesta nu va fi un rezultat al restructurarii economiei reale, ci al redistribuirii de resurse din nivelul de trai in contul performantelor macro si teoretice.

Explicatii tehnice

Indicatorul de incredere a consumatorilor, „consumer confidence“ cum ii spun americanii, reflecta consumul privat si se calculeaza ca medie a raspunsurilor la patru intrebari: evolutia financiara a gospodariilor, a situatiei generale a economiei, a somajului si a probabilitatii de a economisi in urmatoarele 12 luni. Chestionarul este completat lunar de 1.000 de repondenti - esantion reprezentativ pentru populatia tarii cu varste de peste 16 ani. Sondajul, cofinantat de Comisia Europeana, este realizat de filiala din Romania a prestigioasei firme de cercetare GfK.

Asteptarile se masoara pe baza diferentei procentuale dintre proiectiile negative si pozitive si se elimina raspunsurile de genul „va fi la fel“ sau „nu stiu“. Daca expectatiile prezente ale romanilor sunt cu semnul minus inseamna ca pesimistii sunt majoritari. Iar daca balanta se inclina semnificativ in favoarea lor, se ajunge la situatii dramatice, ca in septembrie 2005.

Dar sa lasam aceste precizari metodologice si sa prezentam indicele de incredere a consumatorului pe componente. Primele trei elemente nu lasa loc optimismului - se gasesc sub media multianuala. Ba chiar expectatiile legate de situatia generala a economiei au scazut mult sub linia mediana. Iar in ceea ce priveste economisirea, desi nivelul asteptarilor e stationar, nici aici lucrurile nu stau bine. Inca din 2001, trei sferturi din cei chestionati au declarat ca nu pot pune nimic deoparte. Si cand cei intervievati raspund cu: „E la fel de rau“, ce inseamna asta? Ca politica monetara si-a diminuat drastic capacitatea de a mai limita cererea agregata, iar greutatea se muta pe politica fiscala.

Citeste si:

Efecte practice

Da, dar despre Romania se stie ca e o tara in dezvoltare. Jumatate din locuitorii ei traiesc in mediul rural, se bazeaza pe autoconsum, au prea putine legaturi cu notiuni ca bani, ocuparea fortei de munca, taxe. De asemenea, economia subterana este mult mai mare decat la vecinii nostri proaspat primiti in clubul UE. Cum poate consumer confidence sa evalueze cat de consistenta si stabila este cresterea noastra economica? Pai, totusi poate. Si iata cum: in Statele Unite, anul acesta increderea consumatorilor s-a tot subtiat, pana la minimul din urma cu doi ani. Ca atare, statisticile americane sesizeaza o diminuare a cresterii economice. La noi e cam la fel. Am ajuns cu increderea in consum tot atat de jos ca acum 20 si ceva de luni, cresterea economica s-a dezumflat, iar Comisia Nationala de Prognoza a revizuit in scadere tinta anuala programata.

Tusea si junghiul

Din cate se vede, consumer confidence este un indicator deosebit de important. Dar el nu clarifica doar viziunea macro, ci mai ales pe cea micro. Pus alaturi de increderea agentilor economici care actioneaza in industrie, servicii, comert si constructii, reculul consumului a coincis, in septembrie, cu diminuarea asteptarilor privind vanzarile de bunuri si servicii. Putem intra in detalii: pesimismul managerilor din industrie si constructii e strans legat de lipsa de comenzi. Ceea ce ne intereseaza pe noi este insa altceva: de ce increderea consumatorilor s-a redus mai abrupt decat cea a intreprinzatorilor? Fiindca, la noi, atunci cand simt ca li se duc in jos vanzarile, companiile trag in sus de preturi. Acest lucru e posibil preponderent in tarile dominate de monopoluri si oligopoluri, unde cererea interna plateste si pentru conservarea cifrelor de afaceri, si pentru restabilirea echilibrului macro, ca doar de-aia se numeste crestere economica dezinflationista.
Mai clar, desi vedem multe marfuri si servicii care se scumpesc de la un an la altul cu un sfert, o jumatate sau chiar se dubleaza, inflatia totusi scade. Cum de reuseste? Simplu: cand preturile cresc, cererea scade. Cand oamenii renunta la sapun si detergent ori trec de la salam la parizer, marirea tarifelor nu se poate pune cu politica salariala restrictiva. In ciuda tentativelor de a-si conserva cifrele de afaceri, companiile sunt afectate pana la urma. Numai ca sentimentul lor se depreciaza mai lent si pierderile sunt mai mici, fiindca o parte din ele sunt trecute in contul consumatorului final, prin majorarea preturilor.

Capra vecinului e vaca

Haideti sa iesim insa din tara. Sa ne uitam la statele din zona noastra de interes. Si la ei o fi la fel de rau ca la noi? In Cehia e bine. De la o neincredere puternica a