Prezent ieri dimineata la o masa rotunda despre problemele integrarii in ceea ce priveste agricultura romaneasca, Leonard Orban, secretar de stat in Ministerul Integrarii Europene, a dezvaluit pentru cei prezenti cateva aspecte despre dificultatile negocierilor cu UE pe capitolul al VII-lea - Agricultura. Deosebit de dure si dificile au fost majoritatea negocierilor in acest sector, dar, de departe, se evidentiaza cele legate de sectoarele Zahar, Cereale, Lapte, Carne si Sanitar - Veterinar.

Politicile gresite in domeniul agriculturii in ultimii 15 ani ale diverselor guverne au afectat negativ nu doar bunastarea populatiei, ci chiar negocierile cu UE in vederea aderarii. Un caz deosebit de grav este cel al industriei zaharului. Potrivit lui Leonard Orban, cota de zahar pentru fiecare dintre tarile candidate la aderare se calcula ca o medie pe un interval de timp de 5 ani, situat, in general, dupa anul 1995 .

Cinci din sase companii care produc zahar ar fi trebuit inchise

Nu trecem in revista greselile guvernantilor din perioada respectiva, ci doar rezultatul acestora in raport cu negocierile cu UE. Astfel, Leonard Orban a precizat ca Romaniei, dupa efectuarea calculelor in ceea ce priveste productia interna, i-ar fi revenit doar o cota de 110.000 tone, in conditiile in care aveam in functiune 6 companii modernizate, iar negociatorii romani, in acest context, cerusera o cota de 500.000 tone. Daca se impunea punctul de vedere al comisiei europene, practic, 5 din cele 6 companii trebuiau inchise. In fata acestei situatii, pana la urma logice, daca se ia in considerare ca dupa 1995 au fost favorizati importatorii de zahar, si nu producatorii autohtoni, din motivele pe care majoritatea le stim, negociatorii romani au reusit sa-si impuna punctul de vedere, in sensul ca au reusit sa obtina o cota de 470.000 tone de zahar, dar o mare parte din acesta, 329.000 tone, va reprezenta rafinarea zaharului brut, venit din "importul" din alte tari comunitare, astfel ca toate consecintele negative vor fi suportate de catre producatorii de sfecla de zahar.

Citeste si:

2,3 miliarde de euro pentru mediul rural

Pe langa problematicile spinoase ale industriei carnii si laptelui, a viei si cerealelor, prezentate pe larg de "Curentul", principalul obiectiv de negociere a devenit cel al ridicarii nivelului economic si de viata, in final, al mediului rural, mult ramas in urma in comparatie cu orice tara din Europa. Ca un exemplu mai la indemana, amintim ca doar circa 2,5% din canalizare se regaseste la comune si sate, in conditiile in care 89% din teritoriul Romaniei este afectat spatiului rural. In vederea ridicarii nivelului de viata in acest mediu, in perioada 2007-2009, UE a alocat Romaniei peste 2,3 miliarde de euro din cei aproape 6 miliarde de euro pentru Agricultura, dar ministrul Orban a precizat ca acesti bani nu vor intra la buget, ci vor putea fi cheltuiti doar pe proiecte specifice acestui mediu. Dar aceste proiecte trebuie sa respecte cerintele de calitate ale UE, altfel vor fi pierduti. Acest aspect e deosebit de ingrijorator in conjunctura in care, in ultimii ani, Romania nu a putut absorbi decat circa 40%, in medie, din fondurile puse la dispozitie de diverse organisme europene, inclusiv SAPARD, din cauza lipsei de proiecte fezabile.

Perioade de tranzitie, pentru industria agroalimentara

Deosebit de important e faptul ca negociatorii nostri au obtinut perioade de tranzitie pentru cateva domenii, care riscau sa iasa din economia pietii unice. Trei ani au fost obtinuti in cazul modernizarii si retehnologizarii abatoarelor, in cazul a 26 de unitati, si pentru 2 cazuri in cazul procesarii carnii. Aceeasi perioada a fost obtinuta si in cazul a 28 de unitati de procesare a laptelui, pentru conformarea fermelor de animale de lapte, dar si pentru incadrarea viilor in normele UE. In acest ultim caz, s-a obtinut chiar o perioada-record, de 8 ani, pentru defrisarea a 30.000 de hectare de vie plantate cu hibrizi interzisi si replantarea acestei suprafete cu specia Vitis vinifera.