"Va fi nevoie de majorari de capital, insa aceasta este o situatie pe care o intalnim in toate pietele emergente, iar concluzia mea s-a bazat studiilor facute in aceste tari. Ar trebui sa ne asteptam la preluari de banci sau la majorari de capital ", a declarat analistul financiar, care a precizat ca si sistemul bancar din Statele Unite ale Americii, unde exista 10.000 de banci, intampina probleme relativ similare.

"Bancile mari precum ABN Amro, ING sau Citibank sunt singurele ce pot face fata fara probleme", a spus vicepresedintele OTP la un seminar organizat de Institutul Bancar Roman (IRB), in colaborare cu Banca Nationala a Romaniei si cu Banca Mondiala pe tema implementarii acordului Basel II.

El s-a referit si la asa numitele riscuri reziduale, care nu tin de criteriile stricte ale acordului Basel II, dar descriu o serie de probleme specifice ale bancilor romanesti.

In opinia lui Cabat, sistemul bancar romanesc se confrunta si cu problema relatiei dintre "banca mama" si "fiica" sa, filiala locala a unei institutii financiare straine. "De obicei bancile straine impun procesele si cele mai bune practici in banca romaneasca, iar bancile-mama folosesc metoda <> (o singura abordare pentru toate problemele), insa aceasta poate aduce probleme", a afirmat Cabat. El a dat ca exemplu bancile cu o cota de piata mare in tara de origine, dar cu o acoperire redusa pe piata romaneasca: "Daca ai 25-40% cota de piata ai o alta abordare decat in cazul in care ai o cota de 1%".

Potrivit vicepresedintelui OTP, o alta problema in privinta filialelor unor banci straine o constituie raportarile duble. "Managerul de risc raporteaza superiorilor din compania-mama, dar daca dezvaluie prea multe informatii poate sa aiba probleme. Daca ii spune managerului sau direct, poate sa fie bine, insa daca vorbeste cu superiorii de la firma mama poate avea neplaceri. In alte cazuri este exact invers. Insa nu este o situatie care se regaseste doar in Romania", a adaugat Cabat.

Conform analistului financiar, cultura corporatista din Romania descurajeaza punerea de intrebari in cadrul bancii si comunicarea catre superior a unor comportamente imorale intalnite la nivelul bancii.

"Intrebarile actionarilor si ale publicului nu sunt binevenite, iar actionarii nu-si exercita suficient drepturile de guvernanta corporatista", a declarat Cabat. De asemenea, a adaugat analistul financiar, in Romania mediul de reglemenatare pe care il impune Banca Nationala a Romaniei (BNR), este de multe ori inaintea normelor interne ale bancilor comerciale. "Daca urmaresti norma BNR, nu mai poti folosi norma bancii", a spus Cabat.

Citeste si:

Analistuil financiar a adaugat ca relatiile de rudenie dintre angajatii unor banci diferite constituie o problema care nu este nici macar constientizata ca atare. In mod normal rezulta chestiuni de confidentialitate, dar in Romania acest lucru este permis, a adaugat Cabat.

Basel II, acord bazat pe trei piloni: capital suficient, supraveghere severa si piata disciplinata

Acordul a fost creat pentru a asigura o convergenta mai mare a modului in care bancile si organismele de supraveghere bancara rezolva chestiunea gestionarii riscului imprumuturilor, dincolo de granitele nationale. Banca Reglementelor Internationale asigura secretariatul Comitetului.

Basel II foloseste un concept structurat pe trei criterii, menite sa asigure stabilitate financiara sistemului bancar. Primul criteriu este cel al cerintelor minime de capital, care are ca scop imbunatatirea senzitivitatii riscului. Astfel, Basel II cere calcularea capitalului unei banci astfel incat aceasta sa faca fata unui set de trei componente majore ale riscului : riscul de creditare, cel operational si acela al pietelor. Fiecare dintre cele trei componente au cel putin doua sau trei moduri de evaluare, pe diferite nivele de sofisticare a riscului. Se considera ca alte riscuri nu pot fi cuantificate. Acordul Basel I nu se referea decat partial la aceste riscuri. Astfel, in Basel I, riscul de creditare era tratat de o maniera mai simpla, iar riscul de piata era evaluat post-factum. Riscul operational nu era luat in considerare.

Al doilea pilon, care se refera la supravegherea sistemului, se ocupa de raspunsul organismelor de supraveghere si control la riscul bancar, asa cum e descris de primul criteriu. Se presupune ca pune la dispozitia bancilor centrale mecanisme imbunatatite fata de cele oferite de implementarea Basel I. In plus, ofera bancilor un cadru pentru a face fata altor riscuri, de tipul celor privitoare la lichiditate, risc legislativ sau al marcilor, asa numitele riscuri reziduale.

Disciplina bancara este al treilea pilon al acordului Basel II si mareste transparenta pietei bancare, obligand bancile sa publice informatii mai numeroase. Scopul acestei masuri este de a da pietei o mai buna imagine a pozitiei unei banci in privinta riscurilor pe care aceasta si le asuma creditand.

Criticii acordului Basel II sustin ca masurile mai soficticate de evaluare a riscurilor avantajeaza marile banci, in defavoarea actorilor mai mici ai pietei, deoarece primele sunt capabile sa le implementeze mai lesne. In consecinta, tarile cu piete financiare mai putin dezvoltate, nu au, in general, banci mari capabile sa implementeze cu succes cerintele Basel II, asfel incat noul acord ar putea dezavantaja state ca Romania, cu economii marginalizate, pentru ca restrictioneaza accesul la creditare si scumpeste imprumuturile.