Trecut de a doua tinerete, Dan Cautis este mult mai energic decat multe persoane de 30-40 de ani, si energia ii este data de pasiunea pentru ceea ce face – transumanism, singularitate technologica, genetica, nanotehnologie, jongleaza lejer cu termeni precum Artificial Superintelligence sau minte digitala, biotehnologie sau biodeterminism.

Dan a plecat din Romania in anii `80 si este actualmente profesor la Universitatea Georgetown, a fost Vicepresedinte al acesteia, la care a predat si cursurile “Transumanismul. Implicatii etice, sociale si religioase” si “Biserica si stiinta - O perspectiva istorica”. Totodata, in calitate de director al departamentului de operatii ale infrastructurii de IT al universitatii, s-a ocupat de centrele de date, serviciile de productie de aplicatii, operatiile in retea, recuperarea in caz de dezastru, printre altele.

Anterior carierei academice de la Georgetown, Dan Cautis a fost in top managementul mai multor companii precum Maxtor, Seagate, Maxoptix, Western Digital, Lawrence Livermore National Lab (LLNL), unde a condus echipe de dezvoltatori si a creat parteneriate strategice in China, Japonia si Thailanda cu lideri ai industriei.

Dan Cautis detine trei patente, a publicat zece lucrari despre sisteme de control si de eletrotehnica si a fost profesor la Politehnica din Bucuresti intre 1970 si 1980.

Pe scurt, este un roman de exceptie, apreciat pe plan mondial, nelipsit de modestie si viziune „la 360 de grade”.

WALL-STREET.ro: Cand ati fost ultima oara in Romania?
Dan Cautis: Am fost destul de des dupa Revolutie, inainte nu am venit niciodata. Nu am stat insa mai mult de 4-5 zile, am fost foarte ocupat. Acum o sa stau insa mai mult, cateva luni, am de gand sa revad toate locurile frumoase din tara, Transilvania, Bucovina… Acum predau la Georgetown doar „cu ora”, am incheiat activitatea full time acum cateva luni, insa niciodata nu am fost atat de ocupat! (rade)

Studentii romani? Foarte ascutiti la minte, mai ales ca unii erau in primul an. „S-au prins” imediat de concepte, au pus multe intrebari.

W-S.ro: Care sunt pasiunile care v-au ghidat de-a lungul carierei?
DC: Ohooo…foarte multe. Stiinta, arte, filozofie. Parerea mea este ca in invatamantul Universitar, atat in SUA cat si aici, sunt doua directii principale: asa numitele „hard sciences”, matematica, fizica, si apoi, de partea cealalta, arte liberale, istorie, filozofie, arte si asa mai departe. Este o diviziune mare intre ele si aproape nimic intre.

W-S.ro: Si cum priviti acest lucru?
DC: Parerea mea este ca e o greseala enorma. Majoritatea dezbaterilor care se intampla in lume acum sunt fix intre acestea – au de-a face cu puncte de vedere teistice, non-teistice, cate Universuri avem, ce s-a intamplat cu Big-Bang, ce se intampla cu stiinta si asa mai departe.

Toata viata mea am predat pe ambele baricade asa ca, in timp, am dezvoltat si mijlocul. Cel mai mult au nevoie de aceste materii „centrale” cei de la liberal arts, intrucat sunt…sa fim sincer, studenti carora nu prea le-a placut matematica in scoala, s-au dezvoltat pe alte segmente pastrand insa, multi dintre ei, aceasta teama instinctiva de tot ce este matematica. Acest lucru are repercusiuni foarte neplacute, in sensul ca din cauza fricii de matematica cred ca ca aceste concepte atasate de stiinta, de „hard sciences”, sunt de neinteles. Este si vina lor ca nu au incercat probabil suficient, dar si a profesorilor, in sensul ca nimeni nu face un efort real sa inteleaga.

Unul dintre cursurile pe care le predau eu se numesc „Church and Science: A Historical Perspective”. Ideea cursului este prezentarea evolutiei stiintei moderne in cadrul bisericii Catolice.

W-S.ro: Care este scopul cursului?
DC: Pe masura ce inaintam cu dezvoltarea stiintei, le prezint concepte pe care altfel nu ar avea de unde sa le inteleaga altfel – relativitatea, mecanica cuantica si asa mai departe. Nu le spun ecuatiile, acelea le poti gasi, cat le explic, ii fac sa inteleaga conceptul. Nu ai nevoie sa stii matematica pentru a intelege unele concepte matematice, altfel extrem de complexe, unele dintre ele inca nedovedite chiar!

Cum a evoluat invatamantul romanesc

W-S.ro: Cum considerati ca a evoluat sistemul de invatamant romanesc in ultimele decenii?
DC: Am intrat in contact cu foarte multi studenti de-a lungul timpului. Ei s-au adaptat extraordinar la lucrurile care sunt acum importante in Romania. Uita-te ce s-a intampat cu IT-ul!

Acum gasim teorie peste tot. Ideea cursurilor ar trebui sa fie prezentarea teoriei intr-un context!

Nu stiu Universitatile, curricula in sine, cat de adaptata este, insa studentii sunt cel putin la nivelul celor pe care i-am cunoscut eu in SUA. Mai mult, am angajat de-a lungul anilor mai multi studenti romani in State, de la Politehnica, si au fost absolut remarcabili! Apoi, cei care vin la doctorate in SUA sunt remarcati rapid.

E adevarat, Politehnica, ASE si probabil Universitatea sunt „la creme de la creme”, cele mai bune.

W-S.ro: Daca ati fi timp de 4 ani Ministrul Invatamantului, ce ati face?
DC: Permite-mi sa nu comentez aici. Romania are mult mai multe probleme. Ideea de invatamant este insa extrem de importanta, si in SUA a fost o criza acum 40-50 de ani si au inteles cat de important este sa oferi populatiei acces la invatamant de inalta calitate.

Educatia are implicatii enorme economic si social.Nu as vrea sa fiu Ministru daca nu as avea o structura clara, pe termen mediu si lung!

W-S.ro: Ce materie sau materii considerati ca ar trebui sa fie studiate?
DC: As introduce ceea ce fac in cursurile mele – gandirea critica. Este esentiala, nu poti aborda nicio materie daca nu stapanesti notiunea aceasta, capacitatea de a-si pastra flexibilitatea. Ideea este ca dupa ce te dezvolti intelectual, ceea ce fac studentii, sa nu devii, ulterior, apatic! Este natural, toti avem „intelectual laziness”, este cursul vietii.

Termini o facultate, un master, apoi vrei sa iti gasesti un job comod si bine platit, vrei masina, copii, o familie, suntem atat de tentati sa nu mai evoluam. Viata te ia cu slujbele si … cu viata. Transformarile tehnologice sunt insa atat de puternice in prezent incat totul se va schimba si trebuie sa fii flexibil, pastreaza-ti gandirea vie, capacitatea de a face analiza. Aceasta este esenta in „critical thinking”. Nu te va indruma nimeni, nu te va trage nimeni de maneca.

Acum 50 de ani te duceai la IBM America de exemplu si stiai ca esti angajat pe viata. Acum insa, lucrurile nu mai stau deloc asa, trebuie sa „te conservi” tot timpul si sa fii flexibil. Intelectul necesar il avem.

Viitorul omenirii – genetica, nanotehnologie, robotica si inteligenta artificiala

W-S.ro: Aveti si o gandire foarte futurista, robotica, conservarea intelectului uman.
DC: Stiinta si fictiunea a avut, sa stii, o contributie buna la transhumanism, insa nu este cea mai importanta.

Acum 100 de ani, lumea nu se uita la viitor cum ne uitam noi acum. S-a schimbat ceva fundamental in felul in care percepem ce se va intampla. Partea esentiala este asa-numita confluenta de tehnologii. Cartea „Singularity” subliniaza bine acest lucru. Sintetizand: transumanistii considera ca sunt cateva tehnologii fundamentale – genetica, nanotehnologie si robotica cu IA. Exista o lege a randamentului accelerat in aceste tehnologii, adica se dezvolta exponential si nu linear.

Din cauza aceasta, transumanistii considera ca o sa ajungem sa dezvoltam capacitati de gandire atat de mari incat Omenirea o sa devina supra-oameni – bineinteles, sprijiniti de tehnologiile amintite anterior. Prin tehnologie, software, genetica, o sa devenim net superiori. O sa ajungem deci la acel „singularity point”.

Citeste si:


Evident, trebuie vazuta si latura cealalta, pentru ca tot am amintit de gandirea critica. Vizionarii spun ca ne vom transforma radical in urmatoarele decade, in timp ce altii sunt sceptici – trebuie prezentate ambele perspective. Ca orice, are o parte pozitiva si una negativa. Punctul meu de vedere este ca trebuie sa ajutam studentii sa perceapa ambele perspective si sa gandeasca ei insisi.

W-S.ro: Cum au perceput studentii romani astfel de cursuri? Ati predat cateva zile, la ASE, zilele acestea, perspectivele pe care le-ati amintit aici.
DC: Extraordinari. Foarte buni studentii romani. Am fost chiar impresionat, foarte ascutiti la minte, mai ales ca unii erau in primul an. „S-au prins” imediat de concepte, au pus multe intrebari.

In general, pe partea tehnica tac de cele mai multe ori, acum insa au fost extrem de curiosi, inchizitivi, implicati. Aceasta este si valoarea unor cursuri extradisciplinare, iti deschid niste orizonturi neasteptate. E placut sa tii un curs interactiv.

Nu crede tot ce ti se prezinta online sau la televizor, oricat de stiintific corect ar suna

W-S.ro: Poate asta lipseste in curricula romaneasca – cursul interactiv.
DC: Da, asa era in anii `70, atunci insa era oarecum de inteles, avand in vedere contextul geo-politic.

Acum poti gasi teorie peste tot – intri pe Internet, cauti ceva si gasesti, deci nu mai are sens doar sa dictezi si studentii sa noteze! Acum, ideea unui curs este ca trebuie sa prezinti studentilor teoria, intr-un context. Daca nu prezinti asa, studentul se plictiseste si apoi nu ramane cu mare lucru.

In trecut, angajatii erau ca armata in secolul XIX. Important era sa fie disciplinati, obedienti, sa ii aranjezi estetic si sa ii arunci in macel.

In prezent informatiile sunt chiar PREA multe, si nu numai atat. Sunt multi profesori extraordinari in SUA, in intreaga lume, care isi prezinta teoriile la televizor, in ziare, in publicatii de specialitate. Problema cu multe dintre aceste teorii este ca…pana la urma sunt DOAR teorii. Nu sunt dovedite experimental – teoria corzilor, a multiversului, de exemplu. Deci studentii, atunci cand sunt expusi la aceste teorii, trebuie sa fie educati sa inteleaga ca nu trebuie sa „le inghita de-a gata”, sa le asimileze ca si cand ar fi adevaruri imuabile.

Nu zic ca sunt false, zic doar ca trebuie sa ai gandire critica, si asta iti poate fi indusa, poate fi educata inca de mic. Sunt foarte multe teorii cu multa matematica, precum teoria relativitatii a lui Einstein, care este extrem de complicata, matematic. Diferenta fata de alte teorii complicate este ca aceasta a fost si dovedita, practic! In curs prezint, experimental, si cum a fost dovedita. Depasim deci pura speculatie.

O buna parte din oamenii care nu au aceasta gandire critica iau de buna orice scrie pe Internet si acest lucru trebuie evitat. Mai ales studentii care inclina catre arte tind sa creada mai usor aceste lucruri pentru ca, sa ne amintim, ei sunt cei care „nu s-au impacat”cu matematica atat de usor si fug de stiinte exacte.

Diferente intre lider si manager

W-S.ro: Inainte de a fi profesor, ati fost in top managementul multor multinationale. Ce ati invatat din aceste experiente si ati si aplicat de-a lungul timpului?
DC: Ei bine, unele le-am aplicat si nu le-as mai face la fel (rade). In aceste companii de tehnologie, precum Qualitance, la invitatia carora sunt in Romania, ai nevoie de angajati complet diferiti de cum era inainte.

Inainte, prima jumatate a secolului trecut si chiar putin mai incolo, angajatii erau ca armata in secolul XIX. Important era sa fie disciplinati, obedienti, sa ii aranjezi estetic si sa ii arunci in macel. De aceea au murit atat de multi in Razboaiele Mondiale, mai ales in primul – sa ne amintim ofensiva de pe Somme, unde au murit 25.000 de oameni intr-o zi. S-a schimbat conceptul si in armata, si in companii.

Companiile au nevoie de „knowledge workers”, angajati care au nevoie nu de disciplina, ci de creativitate si curiozitate. Metoda de leadership este complet diferita. In loc sa spui „stai acolo si fa ce ti se spune”, zici „noi lucram impreuna, esti parte din echipa. Angajatii trebuie descentralizati, sa lucreze pentru ei si incidental pentru companie.

Tinerii de acum nu mai vor si nici nu mai au nevoie sa fie tinuti de mana, indrumati, sa li se spuna ce sa faca, cand sa faca si eventual chiar si cum sa faca. Au nevoie doar de putina ghidare si sa li se ofere putere de decizie, si atunci tu, ca lider, poti sa te folosesti de capacitatile lor creative. Suna bine in teorie, dar este un lucru foarte greu. Insa daca nu incerci sa faci acest lucru, sigur nu vei reusi.

W-S.ro: Cum e Romania perceputa in State?
DC: Romania, ca tara, nu este perceputa prea bine. De fapt, nu e perceputa cam deloc, intrucat nu avem PR bun de tara. Daca stau sa ma gandesc mai bine, de fapt nu avem aproape DELOC brand de tara, peste Ocean.

In SUA, ca in statele foarte mari ale lumii, cum era si URSS candva, majoritatea oamenilor nu este interesata de „cei mici” caci ei au facut totul si stiu totul. Poate exagerez, insa o buna parte dintre amercani chiar nu stiu multe limbi. Nu ii intereseaza sa stie.

Pe de alta parte, specialistii, tinerii romani, sunt extrem de bine vazuti. Trei sferturi din sectia de matematica de la Columbia University este formata din romani! Remarcabil, sunt la nivelul cel mai ridicat. Din pacate, nu stiu daca se mai intorc in Romania, este o problema a tarii… Cei care cunosc deci pe acestia, au o parere extraordinara despre romani, din pacate nu au o perspectiva clara despre Romania. Multi cred ca suntem o tara bananiera, de lumea a a treia si sunt mirati cand vin aici si vad ca, totusi, nu e chiar asa.

W-S.ro: Puteti recomanda cititorilor wall-street.ro trei carti pe care sa le citeasca?
DC: Sunt foarte multe. As zice David Lindberg: Istoria Stiintei in Evul Mediu. Relatia dintre stiinta si religie este foarte mare, eu insa nu am vrut sa fac si relgie, si stiinta. Eu am vrut sa ma focusez la scolastici. Stiinta de fapt s-a NASCUT prin si din religie, in secolul 13, este extrem de interesant de urmarit.

W-S.ro: Daca ati putea da timpul inapoi cu 25 de ani, ce ati face diferit, ce ati schimba?
DC: Ah…mi-a placut extraordinar de mult meseria mea, insa poate ar fi trebuit sa ma mut in genetica. Parca am facut prea multa fizica, matematica, inginerie. La un moment dat, probabil acum 20 de ani, daca as fi putut (nu stiu cum, recomand studentilor, dar si eu eram cu familie, copii, casa – rade) sa adaug, complementar, mai multe cunostiinte despre genetica.

Daca as fi tanar acum, m-as duce pe combinatia aceasta – matematica, genetica, statistica.

W-S.ro: Unde considerati ca va ajunge cu Inteligenta Artificiala?
DC: Transhumanisti considera ca suntem deja intr-o evolutie extrem de puternica, aproape de Artificial General Intelligence si apoi urmeaza Artificial Super Intelligence. AGI este momentul in care AI ajunge aproape de nerecunoscut comparat cu un om. Acum inca nu este.

In acel moment, acolo va fi periculos. Daca ajunge la nivel uman, inteligenta artificiala incepe sa reproduca, face iteratii extrem de rapide si creste. Ne lasa in urma si, cine stie, poate nu vor fi tocmai binevoitor. Sunt legile roboticii, dar sunt si legi pentru inteligenta artificiala, care exista deja de peste 30 de ani. Google, de exemplu, este un exemplu de inteligenta artificiala extraordinara. Si aici recomand cu caldura sa lecturati Nick Bostrom – Superintelligence.

Am fi putut sta de vorba mult mai departe de aceste subiecte insa, din pacate, timpul este limitat si (inca) Omenirea nu a reusit sa il opreasca. Intalnind insa un om cu o pofta de cunoastere atat de mare, vorba Internetului, „faith in humanity, restored!”.