Cresterea pe care a inregistrat-o moneda europeana fata de dolarul american in ultima perioada de timp are toate sansele sa afecteze negativ dezvoltarea, si asa fragila, a economiei UE. Dar aceasta evolutie a monedei unice este acceptata de europeni ca un rau necesar pentru a impiedica izbucnirea unor dezechilibre financiare la scara globala.

Anuntul facut la sfarsitul saptamanii trecute de catre presedintele Bancii Centrale Europene, Jean Claude Trichet, cu privire la o posibila crestere a ratei dobanzii in luna iunie, la care s-au adaugat criticile sale la adresa ritmului de implemenatre a reformelor structurale din zona euro, au determinat imediat o crestere a monedei unice la peste 1,27 dolari. De la mijlocul lunii aprilie si pana in prezent euro a cunoscut o apreciere de aproape 5% in raport cu dolarul american.

In paralel cu aceste evenimente, dolarul isi continua scaderea in raport cu majoritatea monedelor: fata de yenul japonez deprecierea a ajuns la 0,7%, pana la 112,78 yeni pe unitate, iar in raport cu francul elvetian, la 1,2231 franci pe unitate. Lira sterlina a atins si ea un nou maxim anual, de 1,8595 dolari pe unitate.

Majoritatea economistilor si a expertilor financiari, citati de agentiile de presa europene, par sa fi gasit insa o explicatie pentru aceste lucruri: la ultima intalnire a ministrilor de Finante din G7, desfasurata pe 22 aprilie la Wa-shington, cele mai mari puteri ale lumii au ajuns la un acord asupra unei scaderi controlate si progresive a dolarului. La baza acestei explicatii sta faptul ca de atunci deviza americana a intrat intr-un ritm descendent fata de majoritatea monedelor (cu exceptia yuanului, unde fluctuatiile au cunoscut si unele cresteri).

Acordul Plaza light

Prin referire la intalnirea G7 din 1985, cand in secret s-a decis slabirea dolarului in raport cu principalele monede, o buna parte dintre economisti au calificat reuniunea de la Washington din aprilie drept un ''acord Plaza light''.

Principalul subiect al reuniunii G7 - Fondul Monetar International (FMI) din 22 aprilie a fost reprezentat de marile dezechilibre ale conturilor curente la scara globala.

Intr-o nota separata, care a insotit comunicatul final, ei au subliniat ca ''ajustarile economice implica responsabilitatea tuturor partilor angajate''. Tinta acestei observatii era, in mod evident, China. Marea temere pe care o au mediile financiare, si care a fost exprimata in aceasta nota, este legata de faptul ca, intr-o buna zi, daca nu vor fi corectate dezechilibrele financiare, si in special giganticul deficit de cont curent al Statelor Unite fata de China (201,6 miliarde de dolari), s-ar putea ajunge la prabusirea dolarului. Acest fapt ar pune, insa, in pericol echilibrul intregii economii mondiale.

O scadere controlata a monedei americane dublata de o scumpire a bunurilor de consum importate ar putea reechilibra balanta comerciala. ''G7 vrea sa evite scenariul sumbru al unui crah al dolarului ce ar putea urma dupa incheierea seriei de cresteri a ratei dobanzii'',
explica un analist al HSBC.

Mai mult decat atat, statisticile indica existenta unor sanse foarte mari ca economia americana sa cunoasca o incetinire la sfarsitul anului.
Ca atare exista toate conditiile pentru precipitarea unei prabusiri a dolarului.

In acest context, politicile monetare promovate de marile puteri par sa raspunda mai mult intereselor globale (si in mod evident ale Statelor Unite) decat celor regionale. Statele Unite vor trebui sa-si intensifice schimburile, Japonia si Europa sa intensifice ritmul reformelor structurale, iar China sa-si liberalizeze pe deplin yuanul.
Pentru zona euro, care dupa ani de stagnare a inceput sa afiseze o revenire fragila a cresterii, un euro puternic nu inseamna decat o scumpire a exporturilor, adica un lucru extrem de rau.
In mod surprinzator insa, aceasta strategie globala nu a facut obiectul discutiilor din cadrul BCE.

Reprezentantii bancii s-au multumit sa anunte o posibila ridicare a dobanzii in luna iunie si sa sublinieze necesitatea intensificarii reformelor structurale...