In urma cu doi ani, cand pretul petrolului urcase peste 100 dolari pe baril, se formasera doua tabere care se confruntau in cadrul Organizatiei Tarilor Exportatoare de Petrol (OPEC), grupare ce reuneste 12 tari cu interese uneori contrarii, anunta NewsIn.

Membrii "duri" ai cartelului, precum Iranul, Venezuela, Algeria si Libia, erau in favoarea unor decizii susceptibile sa scumpeasca petrolul, pentru a obtine incasari mai mari.

Pe de alta parte, tarile din Golf, reunite in jurul Arabiei Saudite, principalul producator mondial de titei si aliat al SUA, urmareau temperarea cresterii preturilor, pentru a menaja interesele tarilor consumatoare de petrol.

De atunci, vocile refractarilor s-au estompat, iar divergentele dintre producatori s-au redus aproape la zero. Cu mai putin de trei saptamani inainte de reuniunea urmatoare a OPEC de la Luanda (Angola), ministrii petrolului estimeaza, fara exceptie, ca trebuie mentinute cotele de productie la nivelul actual, de 24,84 milioane barili pe zi. Iranul, Venezuela si Algeria s-au aliat acestui punct de vedere. Si, in timp ce petrolul se vinde cu aproximativ 75 dolari pe baril, nicio persoana nu indrazneste sa ceara cresterea nivelului la 100 dolari.

Aceasta atitudine unitara tine de pragmatismul dur inoculat producatorilor de evenimentele din 2008: o ascensiune fara precedent a pretului la 147,50 dolari urmata de o degringolada puternica, cu un pret ce s-a prabusit pana la 32,40 dolari pe baril in decembrie anul trecut.

"Acest fapt ne-a dat de gandit. Un pret de 75 dolari este deja mai mult decat ne asteptam. Chiar si statele dure considera ca este dificil sa pretinzi un pret mai mare", a precizat Francis Perrin, de la revista Gaz si Petrol. "Producatorii inca se tem ca preturile vor cobori", a adaugat si analistul companiei londoneze Centre for Global Energy Studies (CGES), Julian Lee.

Un alt motiv al consensului este dat de faptul ca tarile care practica preturi mari s-au dovedit a fi cele mai ineficiente in aplicarea masurilor luate de OPEC pentru cresterea preturilor. In timpul reuniunii din Oran (Algeria), OPEC s-a angajat sa retraga de pe piata o productie de 4,2 milioane barili pe zi. Or, cea mai mare parte a sacrificiului a fost facut de Arabia Saudita, in timp ce Iranul nu a aplicat scaderea productiei care-i fusese solicitata.

"Influenta tarilor care practica preturi ridicate este limitata, pentru ca daca vor cere preturi mai mari li se va raspunde ca vor trebui sa-si respecte mai bine cotele", a precizat analistul JBC Energy - David Welch.

In timp ce impactul recesiunii se resimte constant in prezent asupra cererii de petrol, o alta provocare se arata. Este vorba de masurile de reducere a emisiilor de CO2, care ar putea fi semnate la Copenhaga.

"Cand urmarim in buletinele OPEC cresterea preocuparilor legate de schimbarile climatice ne dam seama ca producatorii fac front comun", a aratat Perrin. Masurile ce vizeaza reducerea totalului de energii fosile in consumul total de energie ameninta direct interesele producatorilor de petrol. "In momentele cele mai dificile ale istoriei sale, membrii OPEC au tendinta sa stranga randurile", a concluzionat Perrin.