Sunt lucruri care par facute sa reziste pentru totdeauna. Tocul cui, geamantanul Vuitton, geanta „horsebit“ Gucci, „micuta rochie neagra“ Coco Chanel sunt lucruri pe care trecerea vremii nu le-a prafuit. Cand vine vorba despre parfumuri, No. 5 al aceleiasi Coco si Magie Noir sunt suficiente pentru a descrie feminitatea. Insa, pentru barbati, Azzaro pour Hommes este o referinta de neuitat. Cu o rochie si cu un parfum, Loris Azzaro a invins timpul.

Din soarele Africii

In linii mari, Azzaro este exemplul clasic de poveste de succes. A avut creatii putine, dar fiecare in parte semnificativa. Spre deosebire de cea mai mare parte a creatorilor de moda si parfumierilor, a avut grija sa se tina departe de reflectoare. Doua-trei interviuri, cateva cuvinte despre propria copilarie si atat. V

ilele sale nu au aparut la televizor, despre iubitele sau iubitii sai nu s-a aflat niciodata nimic, iar produsele s-au promovat de cele mai multe ori singure, fara mii de vedete care sa-i afiseze numele. A ramas in amintirea colegilor de breasla ca unul dintre cei mai nobili creatori. Discret, ferm, neatins de barfe, demn si deseori cuprins de o raceala aristocratica, Azzaro si-a trait viata ca un print arab ce refuza sa inteleaga lumea din jurul sau si, cu atat mai putin, sa se supuna ritmului ei.

Nascut in Tunisia, in 1933, a avut o viata linistita, dupa propriile sale declaratii, cu o mica afacere condusa mai degraba de restul familiei sale. Acolo, pe malurile Mediteranei, spunea el, a strans toate esentele de culori si de mirosuri care au facut sticlele sale de parfum sa cucereasca lumea. Cedrul, moscul, sarea, nisipul, marea si vanturile, impreuna cu cerul din nordul Africii au fost reperele la care nu a renuntat niciodata.

Nimeni nu auzise de Loris Azzaro pana prin 1960, cand a hotarat sa se mute definitiv in Paris. Stia ce urmeaza sa faca si nu avea nicio indoiala ca, daca va crea parfumuri, prima reduta de cucerit nu poate fi alta decat chiar uriasa capitala a parfumurilor. In umbra unor Chanel, Fragonard, Lancôme, a inceput sa munceasca si nu a luat nicio pauza pana cand nu a intrat, 18 ani mai tarziu, in galeria celor mai mari parfumieri.

Nemurirea in cativa pasi

Loris Azzaro si-a petrecut cativa ani printre greii modei pariziene, timp in care s-a facut cunoscut prin pertinenta analizelor si sugestiilor. A fost o vreme de acumulari, in care poezia tineretii incerca sa-si gaseasca o forma de exprimare pe intelesul vaporosului Paris. In 1962, Azzaro produce o serie de accesorii impodobite cu margele, un melanj intre taietura franceza si decoratiunile arabe.

Cu un succes remarcabil, insa redus la cercul creatorilor, Azzaro „isi ia avant“ si, dupa sase ani de munca, urca pe scena, la sfarsitul lui 1968, o linie care cucereste imediat: rochii cu decupaje rotunde, cu margini reliefate si impodobite seducator, o esenta pertinenta si atotcuprinzatoare a unei epoci si a reprezentarii femeii din acel moment.

Primit in randul „varfurilor“, Azzaro nu se grabeste sa „produca“, el creeaza, nu lanseaza o masa de textile. Cateva rochii de bal sau tinuta de concerte pentru anumite vedete (la acea vreme nici nu se stia ca sunt creatiile sale) si… cam atat. Azzaro nu apelase la moda decat ca sa-si croiasca drum catre vechiul sau vis: parfumul.

In 1975, uneste cele doua dimensiuni in linia Azzaro Couture, parfumuri florale care veneau sa raspunda tendintelor din haute-couture. Dupa inca trei ani de studiu, Azzaro da marea sa lovitura. Reuseste sa adune in jurul sau trei mari „nasuri“ ale vremii: Gérard Anthony, care a mai colaborat apoi la XS de Paco Rabanne (1993), Martin Heiddenreich, care mai tarziu a adus „pielea de copil“ ca element central al multor produse de aromoterapie, si Richard Wirtz, descendent al unei familii cu o vechime de peste 150 de ani in cosmetice si parfumuri.

Impreuna au creat „Azzaro pour Hommes“, considerat pana astazi una dintre chintesentele parfumeriei universale. Multi au spus ca, in acest parfum, Azzaro s-a descris pe sine - impetuos, extrem de subtil si complex, seducator si charismatic. Au urmat Azzaro 9 (1984), esenta femeii moderne care nu si-a pierdut inca romantismul, Azzaro Acteur (1989), un parfum care sopteste „vedeta!“ din prima secunda, si Ohlala (1993), un miros impredictibil si oriental care l-a consacrat pe Azzaro si in Japonia.

Intorcandu-se spre Mediterana natala, Azzaro da din nou doua mari „tunuri“: Belle (1995), despre care nu se poate folosi alta expresie decat „luminos si sincer“, si Chrome, ultimul mare parfum „atemporal“ al creatorului - metalic si racoros, racoritor si fierbinte in acelasi timp -, descris ca parfumul care ii trece pe barbati peste pragul catre secolul al XXI-lea. In 1999, despartit de trei decenii de Tunisia, Azzaro surprinde cu o esenta a tarii natale: Azzura, un parfum care pare fructos la aplicare, dar in contact cu pielea devine rapid o combinatie de flori, lemn si mosc, cu un final sobru, intregul parfum fiind, in fapt, o recapitulare a felului in care trec orele unei zile la intersectia dintre desert si mare.

Final glorios

Din 2000, Azzaro, devenit un soi de stapan-vrajitor al esentelor, se concentreaza asupra parfumurilor, implicandu-se tot mai putin in activitatea departamentului de accesorii. Lanseaza „primul act“ din Azzaro Collection, „Pure Vetiver“, urmat, la un an distanta, de „Pure Lavender“. Ambele, o explorare alchimica a tuturor nuantelor continute de ierburile - baza de parfum, cuscus-ul (Vetiveria zizanioides) si levantica. Ultimul act al Collection vine in 2002 - „Pure Cedrat“, tributul adus naturii mediteraneene si eternelor citrice.

Moare la fel de discret cum a trait

„Iubesc sa-mi placa ceva. Cea mai importanta senzatie pentru mine este sa vad sau sa simt ceva care imi place. Cea mai mare sansa pe care am avut-o a fost posibilitatea sa lucrez intr-un domeniu care imi facea placere si, mai mult, sa inving. Am exprimat marea in tot ceea ce am facut… pentru ca nu poti sa-ti inchipui un contur de femeie si sa nu cuprinzi in imaginatie inhalarea parfumului sau. Marea, dragostea, soarele, seductia - acestea au fost sursele mele de inspiratie“, spunea Loris Azzaro, la sfarsitul anilor ’90. „Operele fredonate de tatal meu, mirosul prajiturilor facute de mama mea, spatele indoit al bunicii mele cand lucra o rochie si marea - aceasta a fost copilaria mea si nimic din ce am facut nu ar fi fost posibil fara ele“.

Astazi, Azzaro este un brand care nu are nevoie de prezentare, dar este un brand, nu un om. Achizitionat inca din 1995 de catre gigantul Clarins, Azzaro s-a bucurat de independenta pana la moartea creatorului. Din 2003, o ucenica-vrajitoare a marketingului, Vanessa Seward, a preluat departamentul de Design si a relansat cu un succes rasunator operatiunile din domeniul accesoriilor. La aceasta ora, Azzaro aduce 100 de milioane de euro pe an, din miliardul de euro produs de intregul grup, cu doar cateva parfumuri, cu putine produse „ready-to-wear“ reunite in linii business si „luxury casual“, precum si cu o singura linie de accesorii.