Era o vreme cand ochii zeilor erau facuti din pietre pretioase, cand alchimistii tratau boli cu piatra fiecarei zodii, cand o bucata de mineral gasit intr-o pestera putea sa-ti schimbe definitiv viata. Mii de ani, oamenii au gasit timp sa se minuneze in fata frumusetii unei raze de lumina care trece printr-un cristal colorat. Astazi, intreaga civilizatie a pietrelor pretioase se reduce la un simplu: „Diamante sau nimic“.

Minerale si organice
Pietrele pretioase se impart in doua mari categorii, cele minerale - lapislazuli, diamante, si cele organice - chihlimbarul si diverse forme de carbon provenit din fosile. Alaturi de acestea, exista pietrele de mina sau alte tipuri de minerale care sunt prea fragile pentru a putea fi utilizate in bijuterii, dar sunt totusi expuse pentru a fi admirate (cum ar fi cristalele de rhodocrozit).
Valoarea unei pietre pretioase consta in fenomenele optice pe care le provoaca, in raritate, duritate, forma sau (in cazul chihlimbarului) in vechimea fosilelor continute. Desi exista peste 130 de minerale considerate pretioase, cu 50 de varietati comune circuland pe piata, doar cinci pietre compun pentagrama pietrelor cu adevarat de valoare: diamantul, ametistul, rubinul, safirul si smaraldul. Restul, cunoscute indeobste sub numele de pietre semi-pretioase, circula neingradit, nu necesita nici macar conditii legale deosebite pentru exploatare si au un pret care sta relativ constant sub cel al aurului.
Cu toate acestea, „intoarcerea la natura“ de care sufera civilizatia in ultima vreme s-ar putea sa rezerve surprize. Se fabrica diamante artificiale de mari dimensiuni, prin pulverizarea chimica de vapori de carbon, iar industria de electronice se pregateste sa introduca tehnologii bazate pe vechiul simbol al luxului. Rubin si safir se fabrica artificial de mai bine de un secol, iar ametistul a scazut mult in valoare de cand au fost descoperite resursele gigantice ale Braziliei.
In schimb, nimeni nu s-a caznit vreodata sa contrafaca opalul, cuartul, topazul, lapislazuli sau agatele. Astazi, un colier din smoala poate costa mai mult decat o bratara de diamante, iar jadul concureaza serios ametistul dupa caderea acestuia.

Gheata verde
Smaraldul (Be3Al2(SiO3)6) este o varietate de beril mineral, a carui culoare verde vine de la urmele de crom si, mai rar, de fier. Pe scala Mohs, are o duritate de 7,5 (diamantul, ca reper, are 10), si poate fi mai scump, in anumite conditii, decat diamantul. Dat fiind faptul ca se gasesc bucati de smarald brut mai mari decat orice diamant brut, valoarea celor mai mari smaralde a intrecut, de-a lungul timpului, toate diamantele, insa bucatile mari de roca sunt tot mai rare si tot mai pline de impuritati. In fapt, un smarald consistent, complet lipsit de intruziuni, este mai infinit rar decat un diamant pur, dat fiind ca, de-a lungul formarii sale, smaraldul se imbogateste si cu uleiuri vegetale fosile.
Unul dintre cele mai rare tipuri de smaralde din lume se gaseste in Columbia: trapiche - un smarald care include o stea cu sase raze, de obicei o intruziune de carbune cristalizat. Numele de trapiche i-a fost dat de bastinasi pentru ca semana cu roata de macinat utilizata la procesarea trestiei de zahar. Se considera ca smaraldul este piatra celor nascuti in aprilie si in mai, iar in unele culturi este piatra simbolica pentru a 20-a, a 35-a sau a 55-a aniversare a casatoriei. Dintre pietrele cele mai mari, a ramas celebra Gachala, numita dupa provincia in care a fost excavata. Gachala are 858 de carate (172 de grame) si este expusa si azi la celebrul Smithsonian, alaturi de alt smarald celebru, Chalk. Acesta nu are „decat“ 38 de carate si a fost montat pe un inel, inconjurat de 6 diamante in forma de para, totalizand 15 carate.

Citeste si:

Ametistul
Initial, ametistul era una dintre pietrele cardinale, insa resursele enorme ale Braziliei, descoperite dupa secolul XIX, i-au scazut drastic valoarea pe piata. Numele de ametist vine din grecescul „a methuskein“ - a nu fi intoxicat. Se credea despre aceasta piatra violacee ca ii protejeaza pe oameni de efectele alcoolului, de aceea era des utilizata ca material pentru cani sau pentru decorarea canilor (dupa masura bogatiei utilizatorului).
Povestea spune ca Dyonisos o vana prin padure pe una dintre fecioarele unui sat, Amethystos. Speriata, aceasta s-a rugat zeitei padurii sa nu i se pateze onoarea, iar Artemis, in stilul sadic al zeilor greci, i-a indeplinit dorinta transformand-o intr-un bloc de piatra. Dyonisos, trist, a varsat un pahar de vin rosu peste stalp, dandu-i culoarea de astazi. Mult mai tarziu, dupa cateva milenii, Leonardo da Vinci credea inca in puterile miraculoase ale pietrei si spunea ca are puterea de a trezi inteligenta si de a alunga gandurile urate. Este piatra utilizata cel mai des de cardinalii catolici si, pe vremuri, se considera ca usureaza celibatul.
In sine, ametistul este o cristalizare deosebita de cuart, cu lamele grupate stanga-dreapta. Culoarea, pusa multa vreme pe asimilarea oxizilor de mangan in cristal, pare a fi totusi de origine organica, tiocianatul de fier fiind una dintre posibilitati. Din aceasta cauza, la caldura, culoarea poate sa dispara sau sa se atenueze. Pe scala Mohs, ametistul are o duritate de 7, ceea ce nu inseamna, in fapt, decat aproximativ 1/15 din diamant. Cu toate acestea, 7 inseamna o mana cereasca pentru bijutieri, pentru ca este suficient de rezistent pentru a merita sa fie lucrat si suficient de moale pentru a conferi usurinta prelucrarii.
In istorie, ametistul a servit la fabricarea pecetilor regale si nobiliare. Asociat cu cei nascuti in februarie, ametistul este considerat o piatra favorabila si pentru cei din zodiile Varsatorului si Fecioarei.

Safirul si rubinul
Safirul este un tip de corindon, mineral de oxid de aluminiu (Al2O3), cristalizat intr-o singura bucata. Adaosul de titan si de fier ii dau culoarea specifica, albastruie, insa prezenta altor minerale in sol le poate face rosiatice, roz, purpurii sau portocalii. Specificitatea texturii, matasoasa, cu pori infimi, face culoarea sa se matuiasca dupa o vreme. Pentru a preveni acest lucru, bijutierii incalzesc safirul la 1.800 de grade, dupa care il lasa o saptamana intr-o atmosfera fierbinte si lipsita de azot. Este si singura piatra care mai prezinta, in cazuri foarte rare, steaua cu sase raze a smaraldelor, aici fiind insa vorba de intruziuni de rutil. Asociate in general cu Saturn, din cauza nuantelor plumburii ale celor mai scumpe safire, in mitologia indiana aceste pietre legau stelele de pamant. Cunoscute doar local, in teritoriile indiene, safirele albastre au fost descoperite ca zacamant abia in 1880, in urma unei alunecari de teren din regiunea Padar, din Kashmir. Mai putin de un secol dupa acest accident, primul laser din lume se baza pe impuritatile de crom dintr-un safir, insa metoda a fost abandonata repede din cauza intensitatii prea scazute obtinute.
Rubinul este tot o variatie de oxid de aluminiu, care are insa o cantitate mai mare de crom, de unde ii vine si culoarea rosiatica. Numele pietrei vine de la „ruber“, care inseamna in latina „rosu“. In general, aceste pietre se gasesc in zonele in care apar si safire: Australia, Noua Zeelanda, India, Pakistan, Sri Lanka, Thailanda si Kenya. Fata de „moile“ safire si ametiste, rubinul are o duritate de 9 pe scala Mohs, ceea ce ii sporeste considerabil valoarea. Cele mai pretioase rubine au o nuanta medie de rosu, rosu purpuriu sau rosu violaceu. Cele prea pale sau prea colorate, care sunt, de altfel, si cel mai des intalnite, sunt de zeci de ori mai ieftine. Safirele si rubinele, rude bune, sunt considerate pietre benefice pentru nativii din Rac, respectiv Fecioara, insa au grade radical diferite in mitologiile asiatice. In timp ce rubinul reprezinta Soarele, guvernatorul stelelor si pamantului, safirul este un biet supus, Saturn, care supravegheaza uneori mersul Lunii. Rubinele erau considerate in Vechiul Testament drept cele mai pretioase dintre toate pietrele.