Afacerea lui inhaleaza aer si expira bani. De sase ani face trafic legal cu bucurie la petreceri si inaugurari de orice. Anul trecut a imprimat doua milioane de baloane. Acum il bate gindul sa se arunce pe piata cu baloane pentru inmormintari si petreceri de divort.

Statisticile arata ca 35.000 de cupluri isi spun „adio“ cu acte intr-un an. Daca macar a zecea parte dintre cei ramasi fara verigheta se bucura intr-atit incit sa dea o petrecere, gata, asta-i nisa lui Mircea Ciurdar, care isi zice Regele baloanelor. „Gaseste-ti nisa ta. Mica, dar a ta“, a invatat el cu mai bine de un deceniu in urma la o bursa in Australia. Dupa ce a pus pe picioare versiunea romaneasca a Oriflame, impreuna cu Monica Tatoiu, Ciurdar s-a apucat pe barba lui sa faca figuri cu cerneala de serigrafie pe baloane. „La un eveniment organizat de Oriflame nu am gasit nicaieri in Romania unde sa imprimam baloane si ne-am dus la o firma in Ungaria. Mi-am zis ca asta trebuie sa fac si m-am intilnit cu baiatul de la Budapesta. «Adu comenzi si, incet-incet, vedem noi cum ne extindem si in Romania», mi-a spus“.

5.000 de dolari secretul

Alerga de bezmetic prin Bucuresti cit sa-si scoata o gramajoara de comenzi de 100 de baloane, lua de cu seara trenul din Gara de Nord, se trezea dimineata in Budapesta si seara pleca iar la Bucuresti, cu baloanele gata de umflat in traista. Cind dintr-o suta de baloane a trebuit sa aduca la Bucuresti 1.000, apoi 5.000, partenerul lui de afaceri i-a propus un tirg: 5.000 de dolari contra secretului meseriei. „Usor de zis, dar eu de 5.000 de dolari n-aveam cum sa fac rost“, spune Regele, pe atunci strimtorat, al baloanelor. A imprumutat banii, cu o camata de 5% pe luna, si s-a dus la Budapesta pentru un curs lejer de doua zile. „Credeam ca sint mare smecher si ca invat una-doua si am stat doua luni, timp in care am muncit zilnic 18 ore. In prima zi m-a lasat sa fac 1.000 de baloane si a plecat. Cind s-a intors, facusem abia 400. Din alea, vreo 20 au fost bune“. S-a intors acasa cu vreo 200.000 de baloane, site, cerneala de imprimat si a inchiriat un beci cu 100 de dolari pe luna. Nu avea nici macar WC. „Primele doua luni am avut comenzi de o 100-200 sute de dolari pe luna, dar eu trebuia sa dau inapoi 250. Si era si chiria“. Intr-o seara, i s-a plins prietenului sau Mircea Baniciu ca din afacerea asta nu reuseste decit sa moara de foame. „«Cum, ma, tu nu vinzi, care esti regele baloanelor?», mi-a zis. Din gluma asta m-am dus a doua zi la prima firma si m-au intrebat ce doresc. «Eu sint Regele baloanelor», le-am raspuns. Au inceput sa rida si daca se ride altfel se comunica!“, povesteste Ciurdar cum a iesit de la ananghie. Acum firma are filiale in 20 de orase si va deschide anul acesta inca cinci.

Fara antireclama

Companii farmaceutice, agentii de publicitate, firme de dulciuri, fabrici de bere, banci, hoteluri, televiziuni din Romania si din strainatate isi pun sigla pe baloane la Mircea Ciurdar. La evenimente, petreceri si nunti, el schimba cu 100 sau cu 10.000 de baloane fata pe care arhitectul i-a harazit-o salii. O data la patru ani, tot el inarmeaza partidele, ca-s la putere, ca-s in opozitie, cu instalatii de cucerit votul electoratului. „Sint clienti foarte buni. Foarte buni platnici, dar oricum noi lucram cu ei doar daca ne dau banii in avans, ca sa nu vina dupa alegeri sa ne explice ca au pierdut si nu au de unde sa plateasca“, e precaut omul de afaceri. Comenzile grele au venit la alegerile locale, cind au vindut 300.000 de baloane. La alegerile generale abia de li s-a cerut sa imprime 50.000. Ce li s-a cerut, insa, a fost sa puna pe baloane antireclama care a zburdat pe fluturasi in campanie. Au refuzat. „Nu facem antireclama, dupa cum nu imprimam mesaje ce depasesc bunul-simt“.

Jumatate de balon pe cap de locuitor

Ciurdar stie ca in fiecare an in Germania se folosesc in jur de 680 de milioane pe an, adica opt pe cap de locuitor. In Romania, estimarile abia de-l duc la 10-12 milioane, adica juma’ de balon de caciula. „Daca nemtii au nevoie de 680 de milioane de baloane, n-ar fi bine sa facem si noi 10.000.000 dintre ele?“, vrea Regele sa-si vada baloanele in Germania. In 2004, numarul comenzilor i-a crescut oricum cu 30%. „Afacerea mea are succes datorita faptului ca economia noastra creste si produce si acei bani care pot fi cheltuiti pe un moft“. Balonarului din Ungaria, de la care a invatat meserie, nu i-a mers insa atit de bine si a fost nevoit sa-si inchida afacerea. Inainte imprima si el tot 2.000.000 pe an, dar anul trecut a vindut vreo 50.000, pentru care nu e nici o sfiriiala sa ai firma. De vina e Uniunea Europeana. „Tot ce are nevoie Ungaria se fabrica in Vest. Bavaria, daca face un zvic si-si incordeaza nitel muschii, rezolva toata Ungaria“.

Toata lumea se bate pe baloane

Mircea Ciurdar isi aduce inca aminte de momentul in care un tinar indragostit pina peste urechi de sefa lui i-a cerut sa-l ajute sa-si arate dragostea. „Am facut o inima de baloane umplute cu heliu de vreo trei metri diametru si, de ziua ei, am ridicat-o pina la etajul la care statea. Politia a oprit circulatia ca sa ne ajute. Nu stiu daca l-a dat afara dupa aia“. La sfirsitul mondenitatilor, dupa ce au admirat de la distanta baloanele, toti se bat pentru un trofeu umplut cu aer si cu heliu. „Am vazut profesori universitari batindu-se pur si simplu pe baloane. La nunti, nu mai vorbesc. Smulg decoratiunile si le agata pe masini, apoi fac pariuri, care rezista mai bine“.

Baloane cu dedicatie

Baloanele imprimate de Ciurdar sint luate din Austria. Pentru ca sint carnoase si rezista la multe umflari si dezumflari, le considera cele mai bune baloane din lume. Pentru cei care nu-si pot permite un aranjament dupa tot dichisul si care vor doar 10-20 de baloane, Ciurdar a inceput sa imprime baloane predefinite, vindute in supermarketuri la pachetele de cite 10 bucati. Cu animale, cu „La multi ani!“ si un loc unde sa treci cu markerul numele sarbatoritului, baloane pe care scrie „Casa de piatra“ sau, pentru botezuri, „De astazi ma cheama …….“. Se pregatesc sa invadeze piata baloanele cu zodii.

Riscurile meseriei

Un atelier din fosta Fabrica Cico din Bucuresti respira azi diluant intepator in locul bulelor dulci, colorate chimic. Citeva plase albe taie camera in culoare. In matca lor zboara la uscat baloanele incondeiate, ca intr-un meci de volei fara adversar, dupa ce au zabovit scurta vreme in niste suporturi de carton. Azi e rindul unui celebru lant de farmacii, al unul cazinou care vrea baloane sidefii multicolore, al baloanelor la pachet cu „La multi ani!“, de scos la raft in supermarketuri. Fiecare cuplu de lucratori e in stare sa vopseasca intr-una in doua sau sase culori, 5.000 de baloane pe zi, cu miscari ca de pe-o pelicula pusa pe repede inainte. Unul sta pe-un scaunel si le umfla la un compresor micut, celalalt le pune sita cu modelul deasupra, trage o linie de culoare cu racleta, un fel de pensula, si le leaga gura prea sloboda cu un cirlig de rufe. Toti au hainele improscate cu vopsea, ca victimele la un meci de paintball. Marian, un blond tacut, isi arata maieul, plin de puncte de cerneala in locurile vulnerabile din tesatura hanoracului. „Cind ti se sparge un balon sub sita, te umpli de cerneala si pe haine, si pe fata. La inceput, ma speriam groaznic de la bubuitura“, spune tinarul de 19 ani, pe care experienta l-a lecuit de sperietura.