Dobanda poate fi definita ca fiind o forma de remunerare a creditului de catre debitor (clientul bancii), pentru folosirea capitalului imprumutat. Astfel, dobanda poate fi caracterizata ca un pret al capitalului imprumutat si poate fi analizata atat ca marime absoluta, cat si in marime relativa (sub forma de rata procentuala).

La creditele pe care le au in oferta, bancile practica ori dobanzi fixe, cele stabilite in contractul de credit si care sunt valabile pe intreaga durata a imprumutului, ori dobanzi variabile, care se modifica periodic in functie de presiunile inflationiste si de evolutia nivelului dobanzii pe piata.

Dobanzile variabile sunt compuse dintr-un indice de baza si o marja de risc sau profit stabilita de banca. Indicele de referinta al dobanzii este, de cele mai multe ori, un indice de pe piata monetara, ROBOR in cazul creditelor in lei sau EURIBOR pentru cele in euro, insa dobanda se poate calcula si pe baza unui indice a carui modalitate de calcul este stabilita de banca.

Totusi, cel mai important lucru este ca, in final, clientii nu platesc doar dobanda afisata de banci in oferte, ci suporta dobanda anuala efectiva - DAE. Dobanda anuala efectiva exprima, sub forma procentuala, costul total al unui credit, incluzand atat dobanda propriu-zisa, cat si celelalte taxe si comisioane pe care bancile le percep clientilor.

Astfel, rolul dobanzii anuale efective este acela de a aduce la un numitor comun costurile unui credit, pentru ca imprumuturile din ofertele mai multor banci sa poata fi comparate.