Desfiintarea pietei Rasdaq a generat o intreaga serie de intrebari in randul principalilor actori implicati – companiile si actionarii acestora – cele mai importante vizand posibilitatea lichidarii societatilor, dar si pretul pe care acestea il vor plati actionarilor ce vor sa se retraga. Catalin Grigorescu (foto), partener coordonator al casei de avocatura bpv Grigorescu Stefanica, si Flavius Florea, avocat colaborator al aceleiasi firme, incearca sa clarifice intr-un interviu acordat wall-street.ro o serie de aspecte legate de viitorul pietei ce va disparea in octombrie 2015.

Wall-Street.ro: Cate companii listate in prezent pe Rasdaq estimati ca ar putea face criteriilor de transfer/listare in piata principala a BVB ?

bpv Grigorescu Stefanica: Cel mai probabil vorbim despre un procent de circa 5% dintre societatile listate in prezent pe piata Rasdaq. Ne referim aici la societatile care ar face fata criteriilor, intrucat numarul societatilor care se vor lista pe piata reglementata a BVB cel mai probabil va fi mai mic.

WS: Care vor fi principalele probleme pe care companiile listate pe Rasdaq (in prezent) le vor intampina odata cu desfiintarea acestei piete?

bpv Grigorescu Stefanica: Companiile listate pe Rasdaq vor avea cele trei optiuni cunoscute odata cu desfiintarea pietei: listarea pe piata reglementata, listarea pe un sistem alternativ de tranzactionare si delistarea.

Principalele probleme pe care le vor intampina societatile, diferain functie de optiunea aleasa de acestea, prin hotararea adunarii generale extraordinare a asociatiilor.

In primul caz, respectiv al listarii pe o piata reglementata, societatile vor fi puse intr-o situatie dificila din cauza intervalului scurt de timp in care trebuie sa se desfasoare intregul proces. Listarea pe piata reglementata presupune indeplinirea unor conditii precum intocmirea unui prospect de emisiune, iar indeplinirea acestor conditii s-ar putea intinde pe o perioada mai indelungata. Insa piata Rasdaq se va desfiinta de drept in luna octombrie 2015, astfel ca pregatirea unei companii pentru listarea pe piata reglementata poate deveni un exercitiu dificil, care presupune alocarea de resurse semnificative intr-un timp foarte scurt.

In cazul listarii pe sistem alternativ de tranzactionare, problemele intampinate de societate se reduc semnificativ. In acest caz, nu mai este necesaraintocmirea unui prospect de emisiune, iar cerintele de capitalizare sunt mai permisive. La o prima vedere listarea pe ATS pare optiunea cea mai facila pentru societatile listate pe piata Rasdaq.

In cazul delistarii, principala problema se va referi la evaluarea pretului actiunilor pentru achitarea obligatiilor catre actionarii care doresc sa isi exercite dreptul de retragere prevazut de Legea nr. 151/2014, iar din aceasta chestiune deriva o cea de-a doua problemasi anume, eventualele dispute sau chiar litigii care ar putea interveni ca urmare a neintelegerilor dintre actionari si societate in ceea ce priveste valoarea achitata actionarilor care doresc saisi exercite dreptul de retragere. De asemenea, pentru unele societati listate pe RASDAQ, o problema va fi, cu siguranta, asigurarea lichiditatilor pentru achitarea obligatiilor catre actionarii care doresc saisi exercite dreptul de retragere prevazut de Legea nr. 151/2014. In acest context este de urmarit in ce masura bancile comerciale vor fi dispuse sa discute despre modele de „acquisition financing”.

WS: Care este procedura de stabilire a pretului ce trebuie platit de companie actionarilor care vor sa se retraga? Daca se va face in functie de o anumita medie de pret din piata, ce se intampla in cazul companiilor care au doar 3-4 tranzactii in ultimele 12 luni?

bpv Grigorescu Stefanica: Potrivit reglementarii in materia societatilor comerciale, pretul platit de societate pentru actiunile celui care exercita dreptul de retragere va fi stabilit de un expert autorizat independent, ca valoare medie ce rezulta din aplicarea a cel putin doua metode de evaluare recunoscute de legislatia in vigoare la data evaluarii.

Una dintre aceste metode poate fi, intr-adevar, abordarea prin piata, determinarea pretului actiunilor realizandu-se pe baza tranzactiilor relevante cu actiuni ale societatii. Celelalte metode de evaluare sunt abordarea prin venit si abordarea prin cost, utilizarea celei din urma dintre acestea fiind permisa doar in cazul intreprinderilor in stadiu incipient. In consecinta, aproape in toate cauzele, evaluatorul va trebui sa aplice abordarea prin venit si abordarea prin piatasi sa determine pretul pe baza medie dintre cele doua valori. O problema care deriva din aceste reglementari legale este aceea ca evaluatorul, fiind constrans sa determine pretul ca valoare medie ce rezulta din aplicarea a cel putin doua metode de evaluare, s-ar putea gasi, in unele cazuri, in situatia in care este obligat sa aplice o metoda de evaluare nerelevanta. Ar putea fi cazul societatilor in insolventa sau al celor cu o capitalizare scazuta, unde valoarea actiunilor va fi foarte redusa, iar abordarea prin piata nu va fi cea mai relevanta metoda de evaluare.

In situatia in care evaluatorul considera ca nu se poate determina un pret mediu relevant pe baza acestor tranzactii, standardele de evaluare ANEVARii permit acestuia sa compare societatea cu intreprinderi, participatii la capital si actiuni similare pentru determinarea corecta a valorii actiunilor.

Observam ca reglementarea aplicabila confera un rol important evaluatorului in aceasta situatie. Totusi, legislatia nu prevede ce documente trebuie sa fie puse la dispozitia evaluatorului, astfel ca ne intrebam daca nu exista posibilitatea ca informatiile puse la dispozitia evaluatorului sa fie filtrate de catre societate, in scopul influentarii rezultatului evaluarii.

WS: Ce se intampla daca societatea constata ca pretul stabilit de evaluator este prea mare pentru a putea fi platit / nu are suficiente lichiditati pentru a compensa actionarii care vor sa ‘iasa’ din companie? Va intra aceasta automat in insolventa? Poate societatea sa “atace” pretul stabilit de evaluator?

bpv Grigorescu Stefanica: Legea nu prevede o cale de atac in ceea ce priveste raportul de evaluare, astfel ca societatea sau actionarii nemultumiti de concluziile raportului de evaluare nu au posibilitatea de a contesta acest raport. Cu toate acestea, atat societatea, cat si actionarii nemultumiti de pretul stabilit de catre evaluator ar putea sesiza ANEVAR, care are competenta de a stabili daca raportul respecta standardele de evaluare. Suntem de parere ca este discutabil care va fi soarta raportului in cazul in care ANEVAR constata ca raportul nu respecta standardele de evaluare. Pe viitor, suntem de parere ca legislatia ar trebui sa prevada o posibilitate clara de a ataca raportul de evaluare, pentru a asigura legalitate acestuia, aceasta problema putand fi rezolvata, dupa parerea noastra, chiar prin reglementari emise de Autoritatea de Supraveghere Financiara.

In cazul in care societatea nu dispune de lichiditati pentru achitarea pretului actiunilor, societatea nu va intra automat in insolventa. Totusi, potrivit legii nr. 85/2014, societatea care nu dispune de suficiente fonduri banesti pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile este obligata sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supusa procedurii insolventei, in termen de maximum 30 de zile de la aparitia starii de insolventa. Astfel, societatea nu intra automat in insolventa, insa este obligata sa formuleze o cerere in acest sens daca nu dispune de fonduri suficiente.

Trebuie sa mentionam, totusi, ca insolventa poate fi privita si ca o solutie la indemana acestor societati, intrucat prin aceasta procedura, isi pot reorganiza activitatea intr-o maniera profitabila. Cu alte cuvinte, insolventa nu are ca finalitate obligatorie lichidarea societatii, iar aceste societati care vor fi indatorate excesiv pot utiliza acest mijloc de redresare.

In cele din urma, va fi de observat in ce masura bancile vor fi interesate sa ofere solutii de finantare a achizitiei actiunilor acolo unde societatile nu dispun de lichiditatile necesare achitarii acestor obligatii derivate din legea 151.

WS: Ce se intampla daca societatea decide sa aprobe delistarea, insa doar in conditiile in care platile catre actionarii care vor sa se retraga se vor face in limita a X lei (X = suma decisa in AGA)? Poate lua AGA o asemenea decizie?

bpv Grigorescu Stefanica: Legea nu interzice in mod expres o astfel de delistare sub conditie, insa o astfel de hotarare a adunarii generale ar putea fi considerata contrara scopului pentru care este reglementat dreptul de retragere a actionarilor, respectiv tocmai protectia actionarilor care au votat impotriva delistarii societatii. Mai mult decat atat, suntem de parere ca,in practica, nu se poate adopta, in mod legal, o astfel de hotarare, intrucat termenul in care actionarii isi pot exercita dreptul de retragere este de 90 de zile de la publicarea hotararii adunarii generale a actionarilor. Cu alte cuvinte, valoarea datorata actionarilor va fi cunoscuta cel mai devreme la implinirea termenului de 90 de zile.

Pe de alta parte, documentatia pentru admiterea la tranzactionare trebuie transmisa catre ASF in termen de cel mult 90 de zile de la data adoptarii hotararii adunarii generale a actionarilor, ceea ce, in mod teoretic, face imposibila o astfel de delistare sub conditie, intrucat societatea ar trebui sa transmita catre ASF documentele pentru admiterea la tranzactionare inainte sa cunoasca valoarea datorata actionarilor.

WS: Cat de plauzibil este scenariul potrivit caruia o mare parte dintre companiile listate pe Rasdaq in prezent vor vota in favoarea transferului pe ATS doar pentru a scapa de povara platilor catre actionarii care vor sa se retraga?

bpv Grigorescu Stefanica: Asa cum precizam anterior, la o prima vedere, aceasta pare optiunea cea mai facila pentru societatile listate pe piata Rasdaq. In unele cazuri, asigurarea lichiditatilor pentru efectuarea platilor catre actionari s-ar putea dovedi o sarcina dificila, astfel ca solutia listarii pe un sistem alternativ de tranzactionare este o varianta plauzibila.

Pe de alta parte, si delistarea este o optiune viabila, in conditiile in care pentru aceasta operatiune singurul cost semnificativ este pretul platit catre actionarii care isi exercita dreptul de retragere, iar procedura este simplificatasi, in stadiul actual al reglementarii, cu mai putine optiuni de contestare si prelungire a operatiunii. De altfel, pana la momentul actual am observat ca au existat o serie de societati comerciale care si-au anuntat deja intentia de delistare.

Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Ionut Sisu
Ionuț Șișu scrie pentru Wall-Street.ro din anul 2011, iar în prezent ocupă funcția de redactor-șef adjunct . El și-a început activitatea în presă în 2007, în departamentul de limbă engleză al Mediafax monitorizare. În perioada 2008-2009, Ionuț a acoperit domeniile piețe de capital și finanțe personale în cadrul Business Standard, publicația de afaceri a trustului Realitatea-Cațavencu. După o scurtă perioada de timp în cadrul Corect...

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Piețe de capital »



Setari Cookie-uri