Centrul Tehnic de Securitate, divizia din SRI care are in atributie interceptarile, este adapostit de o cladire veche din Bucuresti. Aparent, nimic nu lasa de inteles ca prin aparatura din aceasta cladire banala trec convorbirile a zeci de mii de persoane. Dupa ce patrunzi in interior, ai o puternica senzatie de deja-vu, ca te-ai intors in timp. Evident, trebuie sa faci abstractie de portile de securitate si sereistii in uniforma care te verifica temeinic. Linoleumul, zugraveala cu calciu de pe pereti, asa cum se facea acum 30 de ani, fotografiile inramate ale picturilor lui Luchian sau Grigorescu puse pe pereti iti dau impresia ca te afli in sediul unei institutii oarecare.

Ceea ce tradeaza ce se intampla cu adevarat in spatele usilor inchise sunt doar cateva mici detalii: canelurile pentru mascarea manunchiurilor groase de cabluri, care se vad peste tot, au la imbinari sigilii ORNISS (Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat). De asemenea, pe usi sunt autocolante cu „Zona de securitate“. Banale sunt si camerele in care sunt amplasate serverele de interceptare. Aici este foarte frig, zumzetul ventilatoarelor de racire fiind omniprezent. Doar manunchiurile groase de cabluri atrag atentia in mod deosebit. Specialistii SRI au explicat ca totul trece prin aceste cabluri, tehnologia wireless fiind considerata nesigura.

Citeste articolul integral pe Adevarul.

Sursa foto: Ana Popescu / shutterstock