Pe vremea cand avea 28 de ani, Sabeer Bhatia a primit un telefon din Silicon Valley pe care orice antreprenor viseaza sa il primeasca: Bill Gates vroia sa ii cumpere compania. Microsoft mergea foarte bine. Cu toate cele 26 de cladiri ale sale ! La fiecare pas, ghidul lui Bhatia ii mai indica acestuia cate un element sau altul din imensul imperiu Microsoft. Acesta a fost procesul normal pana cand a ajuns in biroul lui Gates. Bhatia a intrat in birou. Lui Bill ii placea compania lui si spera sa ii poata cu,para. I-a urat toate cele bune iar Bahtia a fost condus afara. “In clipa urmatoare ne aflam intr-o camera de conferinte unde se aflau 12 negociatori ai companiei Microsoft”, isi aduce aminte Bhatia. “Foarte intimidant”. Acestia au si pus o oferta pe masa: 160 de milioane. Nenegociabil. Bhatia si-a pastrat calmul si le-a spus ca va lua legatura cu ei.

Optsprezece luni mai tarziu, Sabeer Bhatia era unul dintre cei mai bogati oameni din San Francisco. De curand isi cumparase si un apartament de 12 milioane USD in Pacific Heights. Cu podeaua sub picioare, cu orasul care se intinde in toate directiile, podul Golden Gate si nesfarsitul Pacific de peste el: “Asta sunt eu” spuse el. “L-am cumparat pentru priveliste”.

Un loc cu o priveliste necesara unui om cu o viziune. La o luna dupa ce Bhatia a plecat de la masa negocierilor, Microsoft a oferit 400 milioane $ ca punct de plecare. Astazi Hotmail, super-celebrul serviciu de email este gazda a peste 360 de milioane de vizitatori unici pe luna. In 1999, Bhatia valora 200 milioane $. Deja se concentra asupra urmatorului proiect !

Bhatia s-a nascut si a crescut in orasul Bangalore din sudul Indiei. Tatal sau, detinator al unui post important in Ministerul Apararii, si mama sa – persoana cu un rol important la Banca Nationala, au pus inca de la inceput un accent puternic pe educatie. Unicul lor fiu nu i-a dezamagit.

Ca si multi alti parinti indieni, Balev si Daman sperau ca fiul lor sa isi asigure o pozitie buna intr-o companie multinationala. Sabeer avea alte planuri. „Eram destul de intreprinzator chiar si pe vremea cand eram doar un scolar” spune el. Cand s-a deschis un colegiu in apropiere, ne-am hotarat sa deschidem un fast-food si am facut primul plan de afaceri. Apoi mama i-a spus: „Nu te mai gandi la lucrurile astea si pune mana pe carte ! „Dar asta este mentalitatea indiana”.

Poate ca mama sa stia mai bine. In 1988, Bhatia a castigat o bursa integrala la Institutul de Tehnologie din California, Pasadena. Cand avionul lui a aterizat in acea toamna, Bhatia, in varsta de numai 19, avea 250 $ in buzunar si prea multe emotii. „Simteam ca am facut o mare greseala” spune el. „Nu stiam pe nimeni, oamenii aratau diferit, era greu pentru ei sa imi inteleaga accentul si la fel de greu imi era si mie sa il inteleg pe al lor. M-am simtit destul de singur.”

Dupa Stanford, Bhatia s-a angajat ca inginer hardware la Apple. „Cred ca parintii mei se asteptau sa raman acolo pentru 20 de ani” spune el. Bhatia a rezistat noua luni. S-a gandit ce ar putea face Net-ul pentru el si el pentru Net. Si apoi a avut o idee.

Citeste si:

S-a numit Javasoft – o modalitate de a utiliza Internetul pentru ati crea propria baza de date unde sa iti poti pastra programul, diferitele note zilnice, poze cu familia etc. Bhatia i-a aratat planul sau lui Jack Smith, un coleg de la Apple si au inceput treaba. Intr-o seara Smith a venit cu o idee provocatoare: de ce sa nu adauge si e-mail la Javasoft ? Era un pas mic cu consecinte revolutionare: accesul la e-mail de pe orice calculator, de oriunde din lume. Acesta era un lucru rar, o idee atat de simpla, de evidenta, incat era greu de crezut ca nimeni nu se gandise la ea inainte. Bhatia a vazut ce potential avea si s-a temut ca cineva sa nu ii fure ideea. Isi petrecea noptile construind planurile. ”Apoi am stat si am scris toate variantele posibile pentru mail: Speedmail, Hypermail, Supermail.” Hotmail parea cel mai logic: includea literele „html” - limbajul de programare folosit pentru constructia paginilor web. Un nou brand se nascuse.

Bhatia contribuia cu 6000 $. Era timpul sa gaseasca investitori. Acum Internetul este un lucru comun dar acum la acel moment nu era usor sa vinzi cuiva o asa poveste. „Putini au crezut ca Net-ul este real” spune el. Pana cand a ajuns in biroul lui Fisher Juvertson, 19 usi ii fusesera trantite in fata. Fisher Juvertson si colegii sai au vazut repede potentialul ideii si au contribuit cu 300 000 $. Bhatia si Juvertson au cheltuit banii cu atentie pana la ziua lansarii, 4 iulie 1996. Pana la sfarsitul anului, deja salutau utilizatorul cu numarul 1.000.000. Cand Microsoft a venit cu propunerea 12 luni mai tarziu, numarul de utilizatori era deja de 10 milioane.

Dar cat valorau cele 10 milioane de utilizatori ? Valorau 160 milioane $ asa cum spunea Microsoft ? Mai mult ? Mai putin ? Bhatia a intrebat investitorii. Doug Carlisle, a carui firmam Menlo Ventures, bagase 1 milion $, presupunea cam 200 milioane $. Bhatia a glumit un pic pe seama faptului ca facuse cea mai scazuta apreciere, si a spus ca ar putea sa scoata cam un miliard din aceasta poveste. Carlisle i-a promis acestui ca daca obtine 200 $ ii va ridica o statuie din bronz in marime naturala la intrarea in cladirea Menlo Ventures.

Bhatia nu stia cum sa vanda o companie. Dar invatase un lucru foarte util: „in India trebuie sa negociezi pentru orice. Chiar si atunci cand cumperi zarzavat trebuie sa negociezi.” Cand a inceput negocierea, Bhatia s-a simtit ca acasa. “Ei au propus 160 milioane $, asa ca eu am cerut 700 milioane $ ! Si cand au spus: ‘E ridicol ! Ti-ai pierdut mintile ?’ am stiut ca e o cacealma”.

Bhatia nu se clintea iar echipa Microsoft continua sa se retraga. Sau mai degraba sa se enerveze. Si se auzeau tipete, insulte si injuraturi. Dar echipa Hotmail fusese avertizata de tacticile celor de la Microsoft. „Era ca si cum se canta o melodie”, spune Juvertson, „care ni se parea amuzanta. Ne-a dat un sentiment de putere.” Asta si increderea oarba a lui Bhatia in produs. Pe parcursul negocierilor s-a intalnit cu un fost coleg in Praga. L-a intrebat cum mentine contactul cu familia si prietenii. Hotmail, evident. Bhatia s-a intors la cei de la Microsoft: „Daca asta este brand-ul pe care l-am construit intr-un an si jumatate, imaginati-va ce va fi peste 20 de ani. Hotmail va intrece cu usurinta McDonald’s”.

La 200 milioane $, Doug Carlisle incepuse sa caute un sculptor. La 350 milioane $ investitorii Hotmail au cazut de acord: Vinde ! Bhatia s-a intors la masa, singur, si inca o data a spus: „Nu.” Contractul a fost incheiat pe 30 decembrie 1997, cand Bhatia implinea 29 de ani. Pretul: cam 3 milioane actiuni Microsoft – care valorau cam 400 milioane $ la acel moment. In 1999, intrau pe site-ul Hotmail cam 250 000 de utilizatori zilnic, si firma era evaluata la 6 miliarde $. „Sunt destul de sigur ca Jack si Sabeer regreta ca au vandut-o” spune Juvertson. „Cine stie ce-ar fi iesit ?” Bhatia spune: „Cand am vandut-o, suma era considerata enorma. Acum da, ne dam seama ca am vandut-o prea ieftin. Dar nu regret pentru ca la vreme aceea era o chestie importanta”.