Kosovopolje sau lectia de istorie necesara

In aceasta dimineata (25-02-2008), am vazut o Condoleezza Rice spunand cu un zambet in coltul gurii, la o conferinta de presa, ca "sarbii ar trebui sa treaca peste anul 1388 (sic) si sa inceapa sa traiasca in prezent".

www.ghenea.ro

Acest sfat "get over it" tipic american este simptomatic pentru ignoranta americanilor in general, si mai ales atunci cand vine vorba de istorie sau geografie (credeti-ma ca am ajuns sa ii cunosc destul de bine, lucrand cu ei in business de mai multi ani si calatorind acolo odata la fiecare cateva luni).

Este oricum surprinzator ca Ms. Rice stie macar aproximativ anul bataliei de la Campia Mierlei (probabil i-a spus vreun consilier, profesor de istorie balcanica, dar a gresit cu un an, pentru ca in realitate, era vorba de 1389), dar nu e exclus ca, intrebata cine s-a luptat acolo, sa raspunda "sarbii cu croatii" sau "grecii cu romanii".

Am fost surprins ca in ultima saptamana, de la proclamarea independentei Kosovo-ului, toate televiziunile din lume au dezbatut fie legalitatea declaratiei (fata de rezolutiile ONU), fie precedentul care ar putea fi creat de declararea unilaterala a independentei, in schimb nu am vazut nimic semnificativ despre istoria acestui teritoriu balcanic, desi pana la urma, aparitia unui nou stat independent pe harta Europei ar trebui sa plece de la niste realitati istorice (pe langa cele sociale, economice si politice), in cazul in care nu este vorba doar de o chestiune etnica.

Cu siguranta, istoria Kosovo-ului nu incepe pe 15 iunie 1389, data bataliei de la Kosovopolje, si nici nu se opreste acolo. Si totusi, aceasta data este una esentiala nu doar pentru istoria Serbiei, dar mai mult, o data memorabila pentru istoria intregii Europe.

Probabil ca e o zi pe care ar merita sa o sarbatorim in fiecare an, in fiecare capitala europeana, asa cum sarbatorim de exemplu ziua victoriei impotriva nazismului ca Zi a Europei, pe 9 mai. Poate ca mai potrivita ar fi ziua de 15 iunie pentru o sarbatoare a Europei (pe calendarul Iulian, sau 28 iunie pe cel Gregorian), deoarece in acea zi, soarta Europei sfarsitului de Ev Mediu a stat in balanta, fiind salvata doar de eroismul sarbilor.

Ce e foarte interesant este ca sarbii, desi s-au luptat cu vitejie (si au fost ajutati de armate din toata Peninsula Balcanica, respectiv croate, bosniace si albaneze, inclusiv mici contingente romanesti), au pierdut batalia, insusi cneazul Lazar murind in lupta impotriva turcilor. Si totusi, turcii nu au cucerit atunci Serbia si mai mult, s-au retras cu armata catre Adrianopole, motivul fiind ca, tot in urma luptei de la Kosovo Polje, sultanul Murad a fost ucis de sarbi, astfel incat Baiazid (supranumit apoi Fulgerul), cel care ii urma la tron, a decis sa mearga inapoi in capitala imperiului, pentru a-si lua sultanatul in primire, in loc sa continue invazia spre Dunarea mijlocie si apoi spre Europa centrala.

Un mic eveniment istoric poate influenta, uneori dramatic, tot cursul ulterior al istoriei. In cazul de fata, uciderea lui Murad de catre sarbi a salvat probabil intreaga Europa de la o posibila si probabila invazie otomana masiva. Daca turcii ar fi continuat atunci, la sfarsitul secolului XIV, marsul lor catre Dunare, nimeni nu i-ar mai fi putut impiedica sa atace Viena cu un secol mai devreme (regatul Maghiar nefiind pregatit de lupta, ungurii nu vor fi de fapt pregatiti decat mult mai tarziu, in perioada guvernoratului si regentei lui Iancu de Hunedoara), iar acest intreg secol castigat de civilizatia vest-europeana este indiscutabil datorat sarbilor si intr-o mare masura si romanilor. Rolul sarbilor in apararea valorilor crestine ale Europei, in acel secol, devine evident prin prima batalie de la Kosovo Polje (a existat o a doua batalie la Campia Mierlei, in 1448, adica vreo jumatate de secol mai tarziu, in care din pacate sarbii nu au mai stat de partea puterilor europene crestine, ci dimpotriva l-au blocat pe conducatorul albanez Skanderbeg sa faca jonctiunea cu trupele lui Iancu de Hunedoara).

Rolul romanilor incepe in aceeasi perioada: pe baza rezultatului nedecis al acelei batalii din 1389, au urmat alte lupte in bazinul inferior dunarean intre turcii musulmani si "ghiauri", cum a fost sase ani mai tarziu cea de la Rovine, cand din nou, in urma eroismului trupelor lui Mircea si a unui rezultat nedecis (chiar daca istoriografia romaneasca il consemneaza ca o victorie impotriva turcilor, sa nu uitam ca pierderi masive au avut ambele tabere in acea batalie, iar Mircea a pierdut chiar tronul Tarii Romanesti, pe care il va recastiga numai in 1397, doi ani mai tarziu), turcii au fost blocati pe linia Dunarii pentru inca vreo cateva decenii, foarte utile restului Europei in pregatirea unei linii mai solide de aparare in fata pericolului otoman.

La aceasta linie de aparare, marii voievozi si eroi ai evului mediu romanesc au avut indiscutabil cea mai mare contributie: Mircea in primul rand si apoi Stefan, Iancu si Vlad i-au tinut pe turci la distanta de centrul Europei pana la sfarsitul secolului XV, adica un secol dupa Kosovo Polje.

Sa nu uitam ca aceasta era deja o perioada cand nu mai exista niciun alt stat independent in toti Balcanii, celelalte fiind deja complet inghitite de turcii otomani (Bulgaria a cazut prima, apoi Serbia si celelalte tari din Balcanii de vest, Constantinopolul insusi e cucerit in 1453, iar "domino"-ul otoman ajunge in final pana la Ungaria care "dispare" si ea dupa Mohacs, la inceputul secolului XVI, cand otomanii ajung in sfarsit, pentru prima oara, la zidurile Vienei). Un secol intreg, iata ce datoreaza Occidentul sarbilor si romanilor. Si, ca sa spunem intregul adevar, un secol in care si albanezii condusi de Gjergj Kastrioti (Skanderbeg) au avut rolul lor, rezistand atacurilor otomane pana in 1478, la zece ani dupa moartea eroului national albanez. Sa nu uitam insa ca ruta principala de intrare in Europa a Imperiului Otoman era prin bazinul dunarean, adica prin tarile romane si prin Serbia.

Ce a retinut insa Occidentul din aceasta istorie zbuciumata si eroica a balcanilor Evului Mediu? Mai nimic, in afara de povestile cu Dracula...Si acum, incercati sa ii predati aceasta lectie de istorie lui Condi Rice, sa vedeti daca intelege ceva!


Comenteaza articolul

Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, Wall-Street incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.