Oportunitatile pietei de investment banking in 2009

Piata serviciilor de investment banking va trece printr-o serie de transformari radicale. Piata a ajuns la un punct de inflexiune, nu doar din punct de vedere al volumului tranzactiilor, dar si al abordarii strategice. E nevoie de o anumita corectie strategica, cu impact pe termen mediu si lung, dar si de o noua abordare tactica, cu impact pe termen scurt.

Aceste schimbari – de asteptat pe plan global – sunt cu atat mai necesare in Romania, unde agentii economici sunt mai putin familiarizati cu serviciile si produsele de investment banking.

Pentru inceput, tinand cont de confuzia care se creeaza uneori atunci cand vorbim de "corporate finance" sau "investment banking", as reitera definitia acestor doua concepte, care au un inteles similar in practica financiara britanica si continental europeana, diferentiindu-se in principal doar pe piata Statelor Unite.

„Corporate Finance” este acel domeniu specific al finantelor care se refera la deciziile financiare ale companiilor cat si la multitudinea de instrumente si analize folosite pentru a se ajunge la acele decizii. Scopul principal al activitatii de corporate finance este crearea de plus-valoare pentru companie si actionari, intr-o maniera prudenta si calculata, fara a-si asuma riscuri financiare excesive.

„Investment Banking”-ul nu are nici o legatura cu activitatea bancara comerciala uzuala (care se refera la atragerea de depozite si acordarea de credite), ci reprezinta cumulul activitatilor de asistenta pentru atragerea de capital, pentru consultanta strategica de achizitii-fuziuni si pentru alte tranzactii financiare, prestate companiilor de catre firme specializate. Activitatea de investment banking se fundamenteaza pe conceptele si instrumentele specifice de corporate finance.

De ce spun ca piata de investment banking are nevoie de o anumita schimbare de viziune strategica?

In primul rand se prefigureaza o integrare mai stransa a grupurilor financiar-bancare internationale, in jurul bancilor comerciale, bine capitalizate si cu o relatie indelungata de colaborare cu clientela, si structurarea bancilor de investitii ca sub-holding-uri sau chiar divizii specializate.

Astfel se va obtine o mai mare integrare si customizare a serviciilor si produselor oferite clientelei. Dupa cum spuneam mai de mult, viitorul apartine marilor grupuri financiar-bancare, cu o gestiune adecvata a riscului si cu o abordare unitara, integrata, a relatiei client-banca, care pot distribui o plaja cat mai mare de produse complementare.

In al doilea rand, se va acorda o prioritate sporita deservirii clientelei bancare existente. Clientii doresc solutii integrate care sa le rezolve problemele, nu o lista disparata de „cumparaturi”.

Banking-ul nu este o industrie do-it-yourself, unde bricolajul egaleaza in performanta serviciul specializat. Fiecare are specializarea sa clara, atat clientul cat si banca.

Pentru a oferi acesta incredere clientului, este de asteptat ca grupurile financiar-bancare puternice isi vor integra diversele linii de business si le vor coordona in asa fel incat – de exemplu – un client ce colaboreaza cu rezultate exceptionale, de multi ani, cu firma de leasing a grupului, nu va avea nevoie de perioada de cunoastere si acomodare necesara demararii unei relatii de creditare cu banca comerciala.

De asemenea, un client in default cu banca comerciala va fi plasat automat pe watchlist-ul bancii de investitii. Bineinteles, acesta oferta de solutii integrate se va efectua cu respectarea stricta a normelor de prudentialitate si de confidentialitate existente.

Nu in ultimul rand, consider ca este necesara o anumita reglementare a activitatilor de investment banking. Un factor de declansare a crizei a fost si asumarea unor riscuri excesive de catre anumite banci de investitii ce au exagerat cu activitatile pur speculative, de "proprietary trading".

Bancile de investitii nu sunt "hedge funds", si e gresit cand se comporta ca atare. Un alt factor perturbator este si dereglementarea completa a activitatii de consultanta (advisory), situatie foarte vizibila si in tara noastra. Este de neconceput ca un consultant / intermediar sa reprezinte in acelasi timp si interesele cumparatorului si ale vanzatorului, dar din pacate se mai intampla.

Aceasta abordare haiduceasca a activitatii de consultanta sau intermediere a fost de rau augur in domeniul imobiliar, si este cu atat mai defavorabila credibilitatii intermediarului in investment banking.

Este nevoie de reglementare, sau impusa extern, pe plan normativ, sau constituita la initiativa unor organizatii profesionale, care sa standardizeze un cod de conduita si o anumita abordare profesionista a serviciilor de consultanta si investment banking.

Citeste si:

Care ar fi masurile de repozitionare tactica pe termen scurt, in activitatea de investment banking?

Ma astept ca anul 2009 sa fie anul restructurarilor corporatiste (executate sau de proprietarii existenti sau - daca acestia nu sesizeaza oportunitatea in timp util - de investitori specializati in achizitii distressed) si al tranzactiilor PTP ("public-to-private": achizitii de pe pietele de capital urmate in cele mai multe cazuri de delistari).

1. Restructurarile corporatiste

Managementul lichiditatilor a devenit „mantra” zilei. In conditiile unui management profesionist, societatile de pe primele pozitii – ca si cota de piata si profitabilitate – din sectorul lor de activitate, nu vor avea mari probleme cu obtinerea lichiditatilor, atat prin impunerea unor termeni comerciali favorabili, cat si prin finantari bancare sau de tip private equity.

Situatia va fi probabil diferita pentru acele companii care nu au un avantaj competitiv si nici o pozitie dominanta pe piata, cele nerestructurate (si sunt foarte multe si in domeniul privat), ce nu beneficiaza de un management modern (atat pe partea operationala cat si pe cea financiara) etc. Aceste vor avea de suferit.

Ma folosesc de acest prilej sa sugerez actionarilor companiilor romanesti sa constientizeze si sa accepte schimbarea ciclului economic, luand masurile de protectie care se impun, sau – in cazul celor care au initiat deja acest proces – continuand aplicarea lor. Se recomanda implementarea unui program de restructurare corporatista, management al crizei, reducere a costurilor si eficientizare a activitatii, pentru a ne asigura ca respectivele companii vor continua sa fie bancabile si atractive pentru investitori.

Atentie ca restructurarea nu se face peste noapte, iar impactul favorabil al reducerii costurilor si eficientizarii activitatii are nevoie de o anumita perioada de timp pentru a se propaga.

Din acest motiv, ar fi bine ca acele companii care presimt o inrautatire a activitatii sau intrevad probleme de rambursare a creditelor contractate sa nu astepte pana vor ajunge cu spatele la zid pentru a aborda bancile sau investitorii care le-au oferit finantare.

Transparenta fata de banci si fata de investitori este obligatorie si recomandata a se aplica cat mai devreme, pentru ca cei carora li se cere ajutorul sa si beneficieze de timpul necesar pentru a acorda acest ajutor. Mai bine ca aceste discutii sa se poarte prea devreme, decat prea tarziu, si mai bine sa fim in situatia de a preveni decat de a vindeca…

2. Tranzactiile PTP

Socul bursier din lunile octombrie si noiembrie, a potentat trendul negativ stabilit in toamna anului trecut, ducand la scaderi accentuate ale cotatiilor actiunilor romanesti.

Poate ca au fost si anumite corectii justificate, dar sunt multe cazuri unde preturile existente nu mai au nici o corelatie cu evaluarile, nici cu cele mai conservatoare.

Cum criza deschide si multe oportunitati pentru investitorii calificati, este posibil sa vedem o serie de preluari a unor companii listate, in tranzactii punctuale. Vorbim nu numai de BVB, unde societatiile de acolo au de obicei un free float si volum zilnic de tranzactionare relevant dar si de asa-numitele „stocks under rocks” de pe RASDAQ. Sunt o serie de companii interesante, dar foarte putin tranzactionate, detinute de un actionar majoritar. In conditii optime, depinzand de atractivitatea companiilor tinta (de presupus ca se vor cauta companii producand bunuri sau prestand servicii adresate satisfacerii nevoilor de baza, fiind teoretic cele mai putin expuse ciclului economic) si bineinteles de pretul oferit (care poate fi mai mare sau mai mic decat pretul curent de pe bursa) se poate negocia direct cu actionarul majoritar si executa tranzactia de preluare, care poate fi eventual urmata de o delistare.

Compania preluata va fi sau integrata intr-un grup international, daca investitorul este strategic, sau restructurata de un investitor financiar. In cazul preluarii de catre un investitor financiar, dupa revenirea pietelor si o perioada de restructurare, compania-tinta va fi vanduta unui investitor strategic sau re-listata.

Opiniile din acest articol aparşin in exclusivitate autorului si nu implica in nici un fel instituşiile cu care acesta este asociat.


Comenteaza articolul

Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, Wall-Street incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.