Nu a trecut mult de la ultima lansare de mare proiect rezidential. Cred ca sunt vreo doi ani in cap.
Procuparea pentru campanii de vanzari, pozitionari de proiect, pitch-uri pentru agentii de comunicare, creatie, brosuri, showroom-uri care mai de care, toate au fost date uitarii de unii, iar altora li s-a schimbat viata fundamental, si nu in bine.
Cum noi romanii le stim pe toate, stiam si ca nebunia frumoasa a milioanelor de euro pe hartie nu o sa tina la nesfarsit. Cei care fost mai inspirati sau mai norocosi au reusit sa faca “exit-ul” la timp, insa la ceilalti strategia pe care au avut-o este in prezent pusa la mare incercare.
Intrebarea este ce fac cei care nu au reusit sa fuga la timp? Sunt 3+1 situatii:
1. cei care si-au facut casa din caramida, beton, etc.;
2. cei care au construit cu prietenii si doua rude pricepute o casa de lemn, solida;
3. cei din urma care s-au multumit cu o gluga de coceni legati in varf cu cravata “de firma” si au incropit un soi de igloo national;
4. si, ca sa contrazicem povestea cu originalitatea traditionala, in ultimul caz avem pe cei care au amestecat cele trei puncte de mai sus in blenderul unui unchi de la banca, care a ajutat cu finantarea casutei din povesti.
Traducere:
1. Dezvoltarori de top, business plan facut nemteste, finantare studiata si acordata pragmatic din toate unghiurile de o banca solida, cost management + project management, antreprenor general cu muschi si know-how, arhitecti cu imaginatie dar cu picioarele pe pamant, locatie, mortgage plan pentru clienti, pozitionare corecta a pretului pe target-ul de consumator vizat, NNDKP, Musat, Tuca Zbarcea, Bostina, Popovici, RTPR, ZRP sau similar pe legal, Biris, PwC, KPMG, Deloitte pe taxe, consultanti “cu parul alb” (sau fara par) pe strategie, nu copii de 25 de ani…si altele din acelasi film.
Nu prea exista surprize pe aceste proiecte daca cele de mai sus au fost luate in considerare. Chiar daca nu mai sunt la fel de active pe vanzari, vor avea taria sa treaca si mama crizei. Singura problema reala este ca aceste proiecte sunt si cele mai “scumpe”.
2. Oricare doua-trei elemente de mai sus scoase din concept pot creea acea ruptura care poate fi fatala. De exemplu, orice dezvoltator bun acum are nevoie de un avocat bun sau de o banca solida care sa-i fie aproape. Problemele cele mai intalnite sunt de cash flow, capitalizarea suplimentara din partea actionarilor fiind necesara.
3. Nu au nimic in comun cu dezvoltarea, iar target-ul (clientul) nu putea fi nimerit nici de un sniper din SEALS. Daca nu au inchis deja, le este foarte greu acum. Pentru ei, salvarea este undeva intre punctul 1 si 2, cu conditia sa se miste repede ca lupul se uita deja in ochii lor.
4. Cei mai flexibili au gustat putin din toate, sunt ageri in decizii...romani de-ai nostri. O sa-l alerge ei pe lup sa ii ceara bani, sau consultanta, sau chiar sa ii vanda un apartament, doua…. poate chiar sa-l ia partener.
Vremurile sunt grele pentru dezvoltatorii cu proiecte ridicate sau in curs de finalizare, oricare ar fi natura lor.
Acestia vor simti in curand concurenta din partea a cel putin doua specii noi care vor ateriza in piata, in farfuriile lor zburatoare “bling”: bancile care vor vinde proiecte in urma executarilor silite si dezvoltatorii care incep sa construiasca acum la alte costuri, cu o alta abordare, cea normala si mult asteptata: construim pentru buzunarul romanilor.
Procuparea pentru campanii de vanzari, pozitionari de proiect, pitch-uri pentru agentii de comunicare, creatie, brosuri, showroom-uri care mai de care, toate au fost date uitarii de unii, iar altora li s-a schimbat viata fundamental, si nu in bine.
Cum noi romanii le stim pe toate, stiam si ca nebunia frumoasa a milioanelor de euro pe hartie nu o sa tina la nesfarsit. Cei care fost mai inspirati sau mai norocosi au reusit sa faca “exit-ul” la timp, insa la ceilalti strategia pe care au avut-o este in prezent pusa la mare incercare.
Intrebarea este ce fac cei care nu au reusit sa fuga la timp? Sunt 3+1 situatii:
1. cei care si-au facut casa din caramida, beton, etc.;
2. cei care au construit cu prietenii si doua rude pricepute o casa de lemn, solida;
3. cei din urma care s-au multumit cu o gluga de coceni legati in varf cu cravata “de firma” si au incropit un soi de igloo national;
4. si, ca sa contrazicem povestea cu originalitatea traditionala, in ultimul caz avem pe cei care au amestecat cele trei puncte de mai sus in blenderul unui unchi de la banca, care a ajutat cu finantarea casutei din povesti.
Traducere:
1. Dezvoltarori de top, business plan facut nemteste, finantare studiata si acordata pragmatic din toate unghiurile de o banca solida, cost management + project management, antreprenor general cu muschi si know-how, arhitecti cu imaginatie dar cu picioarele pe pamant, locatie, mortgage plan pentru clienti, pozitionare corecta a pretului pe target-ul de consumator vizat, NNDKP, Musat, Tuca Zbarcea, Bostina, Popovici, RTPR, ZRP sau similar pe legal, Biris, PwC, KPMG, Deloitte pe taxe, consultanti “cu parul alb” (sau fara par) pe strategie, nu copii de 25 de ani…si altele din acelasi film.
Nu prea exista surprize pe aceste proiecte daca cele de mai sus au fost luate in considerare. Chiar daca nu mai sunt la fel de active pe vanzari, vor avea taria sa treaca si mama crizei. Singura problema reala este ca aceste proiecte sunt si cele mai “scumpe”.
2. Oricare doua-trei elemente de mai sus scoase din concept pot creea acea ruptura care poate fi fatala. De exemplu, orice dezvoltator bun acum are nevoie de un avocat bun sau de o banca solida care sa-i fie aproape. Problemele cele mai intalnite sunt de cash flow, capitalizarea suplimentara din partea actionarilor fiind necesara.
3. Nu au nimic in comun cu dezvoltarea, iar target-ul (clientul) nu putea fi nimerit nici de un sniper din SEALS. Daca nu au inchis deja, le este foarte greu acum. Pentru ei, salvarea este undeva intre punctul 1 si 2, cu conditia sa se miste repede ca lupul se uita deja in ochii lor.
4. Cei mai flexibili au gustat putin din toate, sunt ageri in decizii...romani de-ai nostri. O sa-l alerge ei pe lup sa ii ceara bani, sau consultanta, sau chiar sa ii vanda un apartament, doua…. poate chiar sa-l ia partener.
Vremurile sunt grele pentru dezvoltatorii cu proiecte ridicate sau in curs de finalizare, oricare ar fi natura lor.
Acestia vor simti in curand concurenta din partea a cel putin doua specii noi care vor ateriza in piata, in farfuriile lor zburatoare “bling”: bancile care vor vinde proiecte in urma executarilor silite si dezvoltatorii care incep sa construiasca acum la alte costuri, cu o alta abordare, cea normala si mult asteptata: construim pentru buzunarul romanilor.
