Echitatea in domeniul sanatatii si accesul tuturor cetatenilor la servicii de calitate sunt subiecte centrale ale tuturor organismelor internationale din domeniu, despre care citesc, ascult si discut in ultima perioada.
Organizatia Mondiala a Sanatatii a dedicat in 2010 un amplu raport problematicii finantarii sistemelor de santate: “The path to universal coverage “ in care se explica de ce este nevoie de preocupare/ingrijorare in contextul unei crize economice, al imbatranirii populatiei si al cresterii numarului de bolnavi cronici. Am considerat esential sfatul pe care il da OMS si anume ca inainte sa fie taiate cheltuielile in sanatate trebuie mai intai cautate oportunitatile de imbunatatire a eficientei.
Investitiile inteligente pot reduce risipa si creste calitatea ingrijirilor. Din intalnirile avute si din experienta acumulata am inteles ca alocarea de bugete mari sanatatii nu inseamna intotdeauna si folosirea eficienta a acestora. Monitorizarea si evaluarea progreselor este indispensabila. Lipsa unor mijloace de analiza a calitatii serviciilor duce la cresterea cheltuielilor.
Niciun sistem de sanatate din intreaga lume nu este perfect, niciunul nu a reusit 100% sa acorde tuturor bolnavilor acces imediat la ingrijiri si la tehnologiile cele mai avansate. Conform datelor OMS, intre 20 si 40% din resursele sanatatii sunt risipite. Imbunatatirea demonstrata a eficientei ar ajuta ministerele sanatatii sa obtina mai multi bani de la ministerul finantelor. Germania, de exemplu, a recunoscut ca se confrunta cu imbatranirea populatiei , scazand numarul persoanelor salariate, fiind astfel dificila finantarea sistemului de asigurari de sanatate din traditionala contributie a salariatului. Ca si rezultat, guvernul a injectat fonduri aditionale din veniturile generale din sistem.
Recomandarile OMS ar fi urmatoarele:
• Folosirea cat mai mare a tehnologiilor si serviciilor de sanatate
• Motivarea angajatilor din sanatate
• Imbunatatirea eficientei spitalelor
• Obtinerea de ingrijiri medicale rapide, reducand erorile medicale
• Eliminarea risipei si a coruptiei
• Analiza obiectiva a necesitatii anumitor servicii
Am citit recent raportul realizat de OECD si Comisia Europeana in 2010, ”Health at a Glance: Europe 2010”, unde se constata ca starea de sanatate din majoritatea tarilor europene s-a imbunatatit intr-o maniera remarcabila, chiar daca persista decalaje semnificative. Cheltuielile cu sanatea au crescut in toate tarile europene, media europeana fiind de 8,3% in 2008 fata de 7,3% in 1998. Turcia, Bulgaria, Ungaria si Romania sunt date de exemplu ca avand bugete sub media europeana, iar Romania si Cipru sub 6 %, Franta, Germania, Elvetia si Austria avand bugete de peste 10%.
In acest context al nevoii unor tari de a reduce deficitul bugetar, cred ca vor trebui luate anumite masuri cum ar fi evaluarea riguroasa a tehnologiilor sau apelul la tehnologii avansate de ITC. Aceste initiative ar putea permite si ameliorarea calitatii ingrijirilor sau cel putin asta am invatat anul trecut din discutiile avute cu expertii internationali in domeniu.
Cheltuielile pentru medicamente reprezinta o proportie importanta in cheltuielile totale pentru sanatate, in tarile europene.
Cresterea consumului de medicamente datorita introducerii de noi medicamente, precum si imbatranirea populatiei au reprezentat un factor important de contributie la cresterea cheltuielilor totale din sanatate (OECD, 2008 a).
Cu toate acestea, relatia dintre cheltuielile pentru medicamente si totalul cheltuielilor pentru sanatate este una complexa, si anume o crestere a cheltuielilor pentru medicamente pentru a face fata bolilor/ trata bolile poate reduce nevoia de spitalizare costisitoare si interventie.
Toate tarile europene utilizeaza un mix de finantare publica si privata a sanatatii, dar in proportii diferite. Pentru ei, sectorul public este principala sursa de finantare a sanatatii in toate tarile europene. Exceptie face insa Ciprului. De asemenea, asigurarea privata de sanatate reprezinta in jur de 3-4% din cheltuielile totale pentru sanatate, in medie, in UE. In unele tari, aceasta joaca un rol important in finantare, de exemplu asigura cosul de baza pentru anumite grupe de populatie in Germania. In Franta, asigurarea privata de sanatate finanteaza 13% din cheltuielile generale, furnizand acoperire atat complementara cat si suplimentara intr-un sistem public cu acoperire universala.
Un lucru impotant aflat anul trecut sip e care tin s ail impartasesc, spune ca pentru ca sistemele de sanatate sa fie performante, trebuie folosite mecanisme de masurare a calitatii. Din acest motiv am vrut sa aducem in Romania un alt specialist si anume prof. Niek Klazinga de la Universitatea de la Amsterdam. El va veni in luna martie la Bucuresti, in cadrul Conferintei Internationale “ Finantarea Sustenabila a Sistemelor de Sanatate” 24-25 martie si va vorbi despre cum se pot crea sinergii intre calitate, eficienta si modele de plata. Prof Klazinga spune ca intrebarea zilei ar trebui sa fie nu cat costa sistemul de sanatate ci cat de parformant este acesta. Trebuie sa intelegem ca a construi un cadru de analiza a performantei sistemului de sanatate nu reprezinta un simplu exercitiu academic ci cuprinde multe notiuni de politici si management. Sau cel putin acest aspect incerc sa-l subliniez cu fiecare ocazie.
Cadrul de performanta folosit de OECD se bazeaza pe cateva constructii: sanatatea este considerata determinant alaturi de mediu, stil de viata si genetic. Sunt identificate patru functii ale sistemului de sanatate (a ramane sanatos, a se simti mai bine, a trai cu disabilitati si a face fata sfarsitului vietii ) si operationalizeaza calitatea in trei domenii ( eficienta, siguranta si centrarea pe pacient) alaturi de acces, cost si echitate. Unele dintre acestea raman utopii in Romania inca. Sunt detalii care fac diferenta.
Imi ramane concluzia evidenta si anume ca pentru a obtine si a imbunatati performanta sistemului in ansamblu sunt provocari sistematice de management si bineinteles de vointa politica.
Organizatia Mondiala a Sanatatii a dedicat in 2010 un amplu raport problematicii finantarii sistemelor de santate: “The path to universal coverage “ in care se explica de ce este nevoie de preocupare/ingrijorare in contextul unei crize economice, al imbatranirii populatiei si al cresterii numarului de bolnavi cronici. Am considerat esential sfatul pe care il da OMS si anume ca inainte sa fie taiate cheltuielile in sanatate trebuie mai intai cautate oportunitatile de imbunatatire a eficientei.
Investitiile inteligente pot reduce risipa si creste calitatea ingrijirilor. Din intalnirile avute si din experienta acumulata am inteles ca alocarea de bugete mari sanatatii nu inseamna intotdeauna si folosirea eficienta a acestora. Monitorizarea si evaluarea progreselor este indispensabila. Lipsa unor mijloace de analiza a calitatii serviciilor duce la cresterea cheltuielilor.
Niciun sistem de sanatate din intreaga lume nu este perfect, niciunul nu a reusit 100% sa acorde tuturor bolnavilor acces imediat la ingrijiri si la tehnologiile cele mai avansate. Conform datelor OMS, intre 20 si 40% din resursele sanatatii sunt risipite. Imbunatatirea demonstrata a eficientei ar ajuta ministerele sanatatii sa obtina mai multi bani de la ministerul finantelor. Germania, de exemplu, a recunoscut ca se confrunta cu imbatranirea populatiei , scazand numarul persoanelor salariate, fiind astfel dificila finantarea sistemului de asigurari de sanatate din traditionala contributie a salariatului. Ca si rezultat, guvernul a injectat fonduri aditionale din veniturile generale din sistem.
Recomandarile OMS ar fi urmatoarele:
• Folosirea cat mai mare a tehnologiilor si serviciilor de sanatate
• Motivarea angajatilor din sanatate
• Imbunatatirea eficientei spitalelor
• Obtinerea de ingrijiri medicale rapide, reducand erorile medicale
• Eliminarea risipei si a coruptiei
• Analiza obiectiva a necesitatii anumitor servicii
Am citit recent raportul realizat de OECD si Comisia Europeana in 2010, ”Health at a Glance: Europe 2010”, unde se constata ca starea de sanatate din majoritatea tarilor europene s-a imbunatatit intr-o maniera remarcabila, chiar daca persista decalaje semnificative. Cheltuielile cu sanatea au crescut in toate tarile europene, media europeana fiind de 8,3% in 2008 fata de 7,3% in 1998. Turcia, Bulgaria, Ungaria si Romania sunt date de exemplu ca avand bugete sub media europeana, iar Romania si Cipru sub 6 %, Franta, Germania, Elvetia si Austria avand bugete de peste 10%.
In acest context al nevoii unor tari de a reduce deficitul bugetar, cred ca vor trebui luate anumite masuri cum ar fi evaluarea riguroasa a tehnologiilor sau apelul la tehnologii avansate de ITC. Aceste initiative ar putea permite si ameliorarea calitatii ingrijirilor sau cel putin asta am invatat anul trecut din discutiile avute cu expertii internationali in domeniu.
Cheltuielile pentru medicamente reprezinta o proportie importanta in cheltuielile totale pentru sanatate, in tarile europene.
Cresterea consumului de medicamente datorita introducerii de noi medicamente, precum si imbatranirea populatiei au reprezentat un factor important de contributie la cresterea cheltuielilor totale din sanatate (OECD, 2008 a).
Cu toate acestea, relatia dintre cheltuielile pentru medicamente si totalul cheltuielilor pentru sanatate este una complexa, si anume o crestere a cheltuielilor pentru medicamente pentru a face fata bolilor/ trata bolile poate reduce nevoia de spitalizare costisitoare si interventie.
Toate tarile europene utilizeaza un mix de finantare publica si privata a sanatatii, dar in proportii diferite. Pentru ei, sectorul public este principala sursa de finantare a sanatatii in toate tarile europene. Exceptie face insa Ciprului. De asemenea, asigurarea privata de sanatate reprezinta in jur de 3-4% din cheltuielile totale pentru sanatate, in medie, in UE. In unele tari, aceasta joaca un rol important in finantare, de exemplu asigura cosul de baza pentru anumite grupe de populatie in Germania. In Franta, asigurarea privata de sanatate finanteaza 13% din cheltuielile generale, furnizand acoperire atat complementara cat si suplimentara intr-un sistem public cu acoperire universala.
Un lucru impotant aflat anul trecut sip e care tin s ail impartasesc, spune ca pentru ca sistemele de sanatate sa fie performante, trebuie folosite mecanisme de masurare a calitatii. Din acest motiv am vrut sa aducem in Romania un alt specialist si anume prof. Niek Klazinga de la Universitatea de la Amsterdam. El va veni in luna martie la Bucuresti, in cadrul Conferintei Internationale “ Finantarea Sustenabila a Sistemelor de Sanatate” 24-25 martie si va vorbi despre cum se pot crea sinergii intre calitate, eficienta si modele de plata. Prof Klazinga spune ca intrebarea zilei ar trebui sa fie nu cat costa sistemul de sanatate ci cat de parformant este acesta. Trebuie sa intelegem ca a construi un cadru de analiza a performantei sistemului de sanatate nu reprezinta un simplu exercitiu academic ci cuprinde multe notiuni de politici si management. Sau cel putin acest aspect incerc sa-l subliniez cu fiecare ocazie.
Cadrul de performanta folosit de OECD se bazeaza pe cateva constructii: sanatatea este considerata determinant alaturi de mediu, stil de viata si genetic. Sunt identificate patru functii ale sistemului de sanatate (a ramane sanatos, a se simti mai bine, a trai cu disabilitati si a face fata sfarsitului vietii ) si operationalizeaza calitatea in trei domenii ( eficienta, siguranta si centrarea pe pacient) alaturi de acces, cost si echitate. Unele dintre acestea raman utopii in Romania inca. Sunt detalii care fac diferenta.
Imi ramane concluzia evidenta si anume ca pentru a obtine si a imbunatati performanta sistemului in ansamblu sunt provocari sistematice de management si bineinteles de vointa politica.
