Pot instantele sa suspende drepturile de vot ale actionarilor?

Desi s-a scris mult peiorativ despre sistemul judiciar din Romania, imaginea este mult mai nuantata. Din interiorul profesiilor juridice, nu rareori se intampla sa "simti" ca traiesti intr-un stat de drept, sa "simti" justitia. Statul de drept e asociat cu doua idei: reguli generale deasupra carora nu se poate situa nimeni (nici macar autoritatile) si un corp de oameni independenti - judecatorii - care aplica regulile in mod onest si diligent.Nici legea, nici judecatorii nu opereaza insa numai cu termeni legali precisi, ci si cu concepte fluide, precum buna credinta, abuz, necesitate sau proportionalitate, care sunt conturate de intuitiile morale ale fiecaruia. Cand legea e aplicata corespunzator si judecatorul da unor asemenea concepte semnificatii similare celor pe care ni le dau propriile noastre intuitii morale, apare si sentimentul de justitie (daca nu il recunoasteti imediat, ganditi-va la opusul lui).

Ca o contributie la nuantarea imaginii, voi relata in continuare povestea unei instante care a avut curajul de a restrange libertatea nu a oricui, ci a unei autoritati publice, actionand tocmai in aceasta zona fluida a aprecierii. Un caz in care am trait un sentiment de justitie, intrucat un om independent a aplicat regulile generale chiar impotriva unei autoritati publice, iar acolo unde a avut marja de apreciere, a actionat similar intuitiilor mele morale.

Legislatia privatizarii a prevazut ca, daca ulterior achizitionarii societatii privatizate de catre un investitor privat societatii ii este atestata proprietatea asupra terenurilor pe care le are in folosinta, statul primeste de drept (prin majorare de capital social) un numar de actiuni egal cu valoarea terenurilor, iar investitorul privat are dreptul de a achizitiona o parte din acestea, atat cat sa poata reveni la cota de detinere avuta anterior. Ambele reguli se pliaza si pe simtul moral: e fair ca valoarea terenului (care nu a fost luata initial in considerare la vanzarea societatii) sa revina statului si e fair ca investitorul privat sa aiba posibilitatea de a cumpara (d0ar) atatea actiuni cate sunt necesare pentru refacerea echilibrului decizional convenit initial.

Intr-o asemenea situatie s-a gasit un investitor privat care achizitionase de la AVAS 51% din actiunile unei societati comerciale. Societatii i s-a atestat dreptul de proprietate asupra unor terenuri, AVAS a primit de drept un pachet echivalent de actiuni nou emise. Investitorul a solicitat o parte din ele (51%) si, dupa un proces purtat pana la instanta suprema, a obtinut obligarea AVAS la instrainarea respectivei parti din pachetul primit.

La mai bine de un an de la data la care trebuia sa execute hotararile instantelor, AVAS inca nu instrainase partea din actiuni cuvenita investitorului privat si vota cu intregul pachet in adunarile generale ale actionarilor. Cum nimeni nu poate fi obligat fizic sa semneze un contract, investitorul a cautat din nou protectia instantelor, cerand de data asta ca instantele sa "semneze" in locul AVAS contractul. Orice proces e insa de lunga durata (nu numai in Romania), si, inainte ca pronuntarea unei hotarari sa fie posibila, a fost programata o noua adunare generala a actionarilor, la care AVAS urma sa participe cu drepturile de vot aferente intregului pachet primit (100%). Desi obligata sa instraineze 51%, AVAS vota cu 100% din actiunile primite.

In conditiile in care nu putea obtine o hotarare de "semnare" a contractului inaintea adunarii generale, investitorul a cerut din nou protectia instantei, iar instanta, pe cale de ordonanta presedintiala, a suspendat de urgenta toate drepturile de vot primite de AVAS pana la momentul pronuntarii hotararii in legatura cu "semnarea" contractului.

In mod normal, intr-un stat de drept, viata decizionala a unei societati comerciale ramane - sub rezerva respectarii cerintelor legale - ramane in afara sferei interventiei publice, inclusiv a instantelor. De aceea, la o prima vedere s-ar putea reprosa instantei ca si-a depasit puterile, ca a intervenit in mod nepermis asupra libertatii decizionale si, implicit, asupra dreptului de proprietate al AVAS asupra actiunilor. Daca garantarea dreptului de proprietate si libertatea votului sunt prevazute expres in lege, iar posibilitatea instantei de a suspenda drepturi de vot nu este prevazuta nicaieri in lege, cum poate instanta sa pronunte o asemenea masura?

Intuitia morala imi spune insa ca instanta a procedat corect. Libertatea votului, vazuta ca un corolar al dreptului de proprietate, este un drept fundamental si orice atingere, inclusiv din partea unei instante, trebuie sa treaca anumite teste pentru a fi permisa: trebuie sa fie prevazuta de lege, sa fie orientata spre atingerea unui scop legitim si sa fie necesara intr-o societate democratica.

Masura este prevazuta in lege, e adevarat nu specific, insa legea permite instantei sa dispuna masuri urgente cand este necesar pentru a preveni pagubirea unui drept al altuia. In povestea noastra, instanta a intervenit ca sa previna pagubirea drepturilor investitorului privat (care, desi avea de mai bine de un an dreptul de a restabili echilibrul decizional, urma sa voteze in conditii de dezechilibru exclusiv ca urmare a refuzului AVAS de a da curs unei hotarari judecatoresti), ceea ce constituie evident si un scop legitim.

Criteriul necesitatii intr-o societate democratica are in nucleul sau ideea de proportionalitate a masurii. Suspendarea drepturilor de vot, fara a pune AVAS intr-o situatie mai defavorabila decat cea in care s-ar fi aflat daca ar fi transmis la timp actiunile, a permis investitorului privat refacerea echilibrului, asa cum era de altfel prevazut in lege.

Mai mult decat atat, insa - si aici se vede cat de puternica e asocierea intre ideea de proportionalitate si cea de echitate - instanta nu s-a rezumat la a suspenda 51% din actiunile primite de AVAS (cele pe care ar fi trebuit sa le aiba investitorul la acea data), pentru ca nu ar fi fost echitabil si proportional: AVAS ar fi votat cu 49%, iar investitorul privat (care inca nu dobandise pachetul de 51%) ar fi votat cu 0% din actiunile primite de AVAS. Singura modalitate de a reface - din punctul de vedere al votului - echilibrul initial era de a suspenda intregul pachet de actiuni dobandit de AVAS (100%). In acest fel, prin interventia instantei, partile au fost puse (temporar si numai in privinta exercitarii drepturilor de vot) exact in situatia in care s-ar fi aflat daca AVAS ar fi dat curs hotararilor judecatoresti.

Pentru mine, cazuri similare celui descris mai sus au contribuit la intarirea perceptiei faptului ca traim intr-un stat de drept, in care avem reguli generale aplicate de oameni independenti, in care comportamentul unei autoritati a statului e cenzurat de instante, in care drepturile si libertatile fundamentale sunt recunoscute, dar numai pana la punctul la care ajung sa incalce drepturile si libertatile celorlalti. Si aici intervin din nou instantele pentru a asigura echilibru, proportionalitate si justitie.

Setari Cookie-uri