Presedintii UE si S.U.A. s-au intalnit recent in Washington in contextul problemelor economice semnificative care afecteaza ambele parti ale Atlanticului. Criza profunda a monedei euro se mentine si atat UE, cat si S.U.A. se confrunta cu dificultati economice, sociale si de mediu comune.
La mai mult de 60 de ani de la fundamentarea NATO, SUA, Canada si statele europene isi organizeaza in comun strategia de securitate in cadrul aliantei. Este o relatie institutionala care n-a mai avut precedent in istoria omenirii. Nu tine doar de capacitatea de a colabora ci si de o vointa politica puternica, pentru ca prosperitate economica nu poate exista fara o politica de securitate riguros implementata si eficient manageriata. De aceea consider ca vointa politica in cadrul parteneriatului transatlantic reprezinta factorul cheie.
Capacitatea de a ne alinia in baza unei agende comune in ceea ce priveste nu doar securitatea, cat si comertul si investitiile sau raspunsul in fata crizei, este deseori trunchiata de politicile partizane de urmarire a interesului propriu, asa cum s-a observat clar in UE. Daca problema critica urgenta a UE este solutionarea crizei, dificultate cu care se confrunta ambele parti consta in gasirea modalitatii de initiere a procesului de revenire si de pregatire pentru crestere pe o piata globala extrem de competitiva.
Intr-o lume multipolara care evolueaza rapid, de ambele parti ale Atlanticului au aparut preocupari legate de slabirea fortei parteneriatului transatlantic. In timp ce criza economica a creat o Uniune Europeana pliata tot mai mult pe sine, SUA pare sa isi indrepte atentia in alte directii, urmare ascensiunii Chinei, care conform unor pareri avizate va deveni forta geopolitica a secolului XXI. A sosit momentul sa incercam nu doar revigorarea parteneriatului, ci si redefinirea lui in contextul realitatilor cu care ne confruntam in prezent.
La inceputul anului 2011 s-a constatat o miscare in directia consolidarii parteneriatului economic transatlantic, axata pe o agenda comuna privind inovatiile, crearea de locuri de munca si cresterea economica. S-a inregistrat un oarecare progres in privinta revigorarii TEC (Consiliul Economic Transatlantic), ajungandu-se la un consens privind cea mai buna cale de a atinge aceste obiective, adica promovarea si valorificarea potentialului de inovatie, armonizarea mediului de reglementare si eliminarea barierelor in calea investitiilor economice si a comertului.
Toate aceste initiative ne-ar putea indica un plan de revenire si prosperitate economica pentru economia transatlantica. Nu sunt toate la indemana oricui, dar construind o cale paralela putem inregistra progrese pe termen scurt, mediu si lung.
Recenta intalnire la nivel inalt a constituit o ocazie de initiere a procesului reinnoit si revigorat de parteneriat economic. Pentru a parafraza o declaratie facuta recent de Thomas J. White, Sef Adjunct al Misiunii in UE, este absolut necesar sa retinem faptul ca „actiunea trece dincolo de ceea ce pot face UE si S.U.A. impreuna, de fapt este vorba de ceea ce putem face alaturi de restul lumii”. Un sentiment pe care il impartasesc si care asigura temelia unui parteneriat redefinit.
UE si S.U.A. raman in continuare cele mai mari doua piete continentale din lume, astfel ca si o crestere minima pe aceste piete poate genera oportunitati semnificative. De exemplu, o crestere de aproximativ 2% a PIB-ului UE ar crea o oportunitate de piata de dimensiunea Argentinei. Economia transatlantica a generat vanzari comerciale anuale de peste 4,28 trilioane USD si numara pana la 14 milioane de angajati in locuri de munca „pe continent” de ambele parti ale Atlanticului.
Se impune un mod de gandire mai indraznet, o schimbare de atitudine, incredere in agenda comuna, viziune si entuziasm –dar mai ales un puternic spirit de lider. Fara a lua in considerare problemele politice, ar trebui sa se poata conveni asupra unor actiuni care sa determine revenirea ambelor economii si atingerea competitivitatii pe viitor. Dar pentru a actiona mai intai pentru scopul comun, fiecare parte trebuie sa-si reevalueze atat provocarile interne si slabiciunile care le tin economiile pe loc, cat si ambitiile si interesele de a avea un impact global.
La recenta intalnire la nivel inalt Asia-Pacific, Obama si-a manifestat dorinta si deschiderea privind crearea Parteneriatului Trans-Pacific. In realitate, desi acordurile multilaterale sunt pozitive, actiunile si acordurile bilaterale pot aduce rezultate mai rapid. In cazul UE, dificultatea consta in garantarea mentinerii pozitiei sale de partener strategic pentru S.U.A.
Era imperios necesar ca liderii nostri sa incheie intalnirea la nivel inalt de luni cu un pachet de masuri concrete care sa poata fi implementate. De exemplu, un „Acord transatlantic comun pentru crearea de locuri de munca si crestere” care sa contina o serie de initiative cu posibilitatea de a stimula cresterea si crearea de locuri de munca. Aceste initiative ar putea include: reducerea sau eliminarea barierelor netarifare pentru schimburile comerciale si reducerea tarifelor la bunurile si serviciile ecologice (o propunere care pare sa prezinte un anumit interes pentru G20). Schimburile comerciale de bunuri dintre UE si S.U.A. se ridica la aproximativ 600 milioane USD pe an, aproape 40% din aceste avand loc intra-companii, un indicator al investitiilor reciproce substantiale. Reducerea sau eliminarea tarifelor chiar si la un nivel limitat are potentialul de a stimula exporturile S.U.A. si UE cu pana la 17%.
O alta initiativa de promovat ar putea fi instituirea unui regim de reglementare transatlantic in sectoarele cheie care sa permita solutionarea divergentelor ce impiedica schimburile comerciale si activitatea economica. Extinderea bilaterala a angajamentelor de achizitii publice de la acordul din 1995 a progresat, insa exista mult potential nevalorificat.
Economia serviciilor transatlantice a fost descrisa drept „uriasul adormit” al parteneriatului transatlantic. Reformele sectorului de servicii in industrii precum cea medicala, de transport, piete de capital, telecomunicatii si TIC ar oferi un impuls economic semnificativ economiei transatlantice care ar duce la cresterea competitivitatii la nivel global. Crearea unei „Piete digitale unice transatlantice”, de exemplu, ar putea constitui platforma de facilitare a livrarii de servicii pe cale electronica.
Bineinteles, considerentele geo-politice sunt importante. Capacitatea UE si S.U.A. de a actiona eficient in tandem ramane un factor important al parteneriatului transatlantic, iar abordarea evenimentelor precum Primavara araba ramane si ea un factor determinant semnificativ.
Speram in continuare ca liderii nostri vor avea determinarea colectiva si vor investi politic in a deschide un nou capitol in relatiile transatlantice, bazat pe realizarea adevaratului potential al acestui parteneriat, inlaturand scepticimul ce planeaza asupra zonei euro si cultivand o alianta pentru un scop comun, acela de a raspunde provocarilor secolului XXI. De fapt, impreuna suntem mai puternici, iar acest lucru se aplica nu doar parteneriatului transatlantic, ci si Uniunii Europene.
La mai mult de 60 de ani de la fundamentarea NATO, SUA, Canada si statele europene isi organizeaza in comun strategia de securitate in cadrul aliantei. Este o relatie institutionala care n-a mai avut precedent in istoria omenirii. Nu tine doar de capacitatea de a colabora ci si de o vointa politica puternica, pentru ca prosperitate economica nu poate exista fara o politica de securitate riguros implementata si eficient manageriata. De aceea consider ca vointa politica in cadrul parteneriatului transatlantic reprezinta factorul cheie.
Capacitatea de a ne alinia in baza unei agende comune in ceea ce priveste nu doar securitatea, cat si comertul si investitiile sau raspunsul in fata crizei, este deseori trunchiata de politicile partizane de urmarire a interesului propriu, asa cum s-a observat clar in UE. Daca problema critica urgenta a UE este solutionarea crizei, dificultate cu care se confrunta ambele parti consta in gasirea modalitatii de initiere a procesului de revenire si de pregatire pentru crestere pe o piata globala extrem de competitiva.
Intr-o lume multipolara care evolueaza rapid, de ambele parti ale Atlanticului au aparut preocupari legate de slabirea fortei parteneriatului transatlantic. In timp ce criza economica a creat o Uniune Europeana pliata tot mai mult pe sine, SUA pare sa isi indrepte atentia in alte directii, urmare ascensiunii Chinei, care conform unor pareri avizate va deveni forta geopolitica a secolului XXI. A sosit momentul sa incercam nu doar revigorarea parteneriatului, ci si redefinirea lui in contextul realitatilor cu care ne confruntam in prezent.
La inceputul anului 2011 s-a constatat o miscare in directia consolidarii parteneriatului economic transatlantic, axata pe o agenda comuna privind inovatiile, crearea de locuri de munca si cresterea economica. S-a inregistrat un oarecare progres in privinta revigorarii TEC (Consiliul Economic Transatlantic), ajungandu-se la un consens privind cea mai buna cale de a atinge aceste obiective, adica promovarea si valorificarea potentialului de inovatie, armonizarea mediului de reglementare si eliminarea barierelor in calea investitiilor economice si a comertului.
Toate aceste initiative ne-ar putea indica un plan de revenire si prosperitate economica pentru economia transatlantica. Nu sunt toate la indemana oricui, dar construind o cale paralela putem inregistra progrese pe termen scurt, mediu si lung.
Recenta intalnire la nivel inalt a constituit o ocazie de initiere a procesului reinnoit si revigorat de parteneriat economic. Pentru a parafraza o declaratie facuta recent de Thomas J. White, Sef Adjunct al Misiunii in UE, este absolut necesar sa retinem faptul ca „actiunea trece dincolo de ceea ce pot face UE si S.U.A. impreuna, de fapt este vorba de ceea ce putem face alaturi de restul lumii”. Un sentiment pe care il impartasesc si care asigura temelia unui parteneriat redefinit.
UE si S.U.A. raman in continuare cele mai mari doua piete continentale din lume, astfel ca si o crestere minima pe aceste piete poate genera oportunitati semnificative. De exemplu, o crestere de aproximativ 2% a PIB-ului UE ar crea o oportunitate de piata de dimensiunea Argentinei. Economia transatlantica a generat vanzari comerciale anuale de peste 4,28 trilioane USD si numara pana la 14 milioane de angajati in locuri de munca „pe continent” de ambele parti ale Atlanticului.
Se impune un mod de gandire mai indraznet, o schimbare de atitudine, incredere in agenda comuna, viziune si entuziasm –dar mai ales un puternic spirit de lider. Fara a lua in considerare problemele politice, ar trebui sa se poata conveni asupra unor actiuni care sa determine revenirea ambelor economii si atingerea competitivitatii pe viitor. Dar pentru a actiona mai intai pentru scopul comun, fiecare parte trebuie sa-si reevalueze atat provocarile interne si slabiciunile care le tin economiile pe loc, cat si ambitiile si interesele de a avea un impact global.
La recenta intalnire la nivel inalt Asia-Pacific, Obama si-a manifestat dorinta si deschiderea privind crearea Parteneriatului Trans-Pacific. In realitate, desi acordurile multilaterale sunt pozitive, actiunile si acordurile bilaterale pot aduce rezultate mai rapid. In cazul UE, dificultatea consta in garantarea mentinerii pozitiei sale de partener strategic pentru S.U.A.
Era imperios necesar ca liderii nostri sa incheie intalnirea la nivel inalt de luni cu un pachet de masuri concrete care sa poata fi implementate. De exemplu, un „Acord transatlantic comun pentru crearea de locuri de munca si crestere” care sa contina o serie de initiative cu posibilitatea de a stimula cresterea si crearea de locuri de munca. Aceste initiative ar putea include: reducerea sau eliminarea barierelor netarifare pentru schimburile comerciale si reducerea tarifelor la bunurile si serviciile ecologice (o propunere care pare sa prezinte un anumit interes pentru G20). Schimburile comerciale de bunuri dintre UE si S.U.A. se ridica la aproximativ 600 milioane USD pe an, aproape 40% din aceste avand loc intra-companii, un indicator al investitiilor reciproce substantiale. Reducerea sau eliminarea tarifelor chiar si la un nivel limitat are potentialul de a stimula exporturile S.U.A. si UE cu pana la 17%.
O alta initiativa de promovat ar putea fi instituirea unui regim de reglementare transatlantic in sectoarele cheie care sa permita solutionarea divergentelor ce impiedica schimburile comerciale si activitatea economica. Extinderea bilaterala a angajamentelor de achizitii publice de la acordul din 1995 a progresat, insa exista mult potential nevalorificat.
Economia serviciilor transatlantice a fost descrisa drept „uriasul adormit” al parteneriatului transatlantic. Reformele sectorului de servicii in industrii precum cea medicala, de transport, piete de capital, telecomunicatii si TIC ar oferi un impuls economic semnificativ economiei transatlantice care ar duce la cresterea competitivitatii la nivel global. Crearea unei „Piete digitale unice transatlantice”, de exemplu, ar putea constitui platforma de facilitare a livrarii de servicii pe cale electronica.
Bineinteles, considerentele geo-politice sunt importante. Capacitatea UE si S.U.A. de a actiona eficient in tandem ramane un factor important al parteneriatului transatlantic, iar abordarea evenimentelor precum Primavara araba ramane si ea un factor determinant semnificativ.
Speram in continuare ca liderii nostri vor avea determinarea colectiva si vor investi politic in a deschide un nou capitol in relatiile transatlantice, bazat pe realizarea adevaratului potential al acestui parteneriat, inlaturand scepticimul ce planeaza asupra zonei euro si cultivand o alianta pentru un scop comun, acela de a raspunde provocarilor secolului XXI. De fapt, impreuna suntem mai puternici, iar acest lucru se aplica nu doar parteneriatului transatlantic, ci si Uniunii Europene.
