O vara cu politicieni care arata ca nu am evoluat: cum ne mancam intre noi fara investitii straine

Mii de gazele se trezesc in fiecare dimineata cu gandul ca trebuie sa alerge mai repede decat cea mai inceata gazela. In fiecare dimineata, mii de lei stiu ca trebuie sa goneasca mai rapid decat cea mai greoaie gazela. Atat gazela cat si leul sunt constienti ca e vital sa invete neincetat sa alerge. Mi-am amintit de aceasta parabola africana cand am simtit ca avem o legatura directa intre dinamica investitiilor straine directe, unul dintre cei mai relevanti indicatori ai sanatatii unei economii, intre ce se intampla pe scena politica si comportamentul animalelor din savana.

Incerc sa ma detasez de toate evenimentele politice din ultimele zile si sa identific elementele pozitive ale celor intamplate prin intermediul unei singure variabile: inovatia. Cand spun “inovatie” nu ma refer la tehnici juridice si constitutionale complexe, ci la ceva simplu: ce este diferit acum, iulie 2012, in comparatie cu referendumul din 2007? Fie ca vorbim despre jocuri politice ori ca analizam personajele prezente pe scena politica, am evoluat intr-un fel in cinci ani de zile?

O sa incep cu o prima comparatie fundamentala din punct de vedere economic. Aprilie 2007: imi amintesc cum suspendarea presedintelui provoca ingriijorare in randul oamenilor de afaceri straini. Spre exemplu, imediat dupa suspendare, antreprenorii locali primeau telefoane de la partenerii de afaceri din strainatate. Primele fraze rostite de partenerii internationali erau “Ce ati facut cu presedintele vostru?” si “Ce se intampla la voi in tara?”. Lumea era ingrijorata. Imaginea noastra in exterior avea foarte multe de suferit. Din pacate, imaginea Romaniei ca tara in care se face business era si atunci preponderent negativa. Din afara Romaniei asa se vedeau lucrurile.

Mergem pe repede inainte. Iulie 2012: desi nu a atras o inrautatire a ratingului de tara pentru Romania, si e putin probabil se intample in viitorul apropiat, suspendarea presedintelui a adus ingrijorari in mediul economic si in randul investitorilor straini. Prima reactie oficiala am primit-o ieri: Consiliul Investitorilor Straini este ingrijorat de recentele evolutii pe scena politica care ar putea afecta stabilitatea si cresterea economica, precum si imaginea tarii pe pietele internationale.

Observ, totusi, doua lucruri pozitive: in primul rand, aceasta balacareala politica are loc intr-o perioada de vacante, cand investitorii ar fi fost mai linistiti si intr-o situatie de normalitate, iar in al doilea rand, investitorii nu se uita atat de mult la politica de zi cu zi, ei au o perspectiva mai larga. Insa, asa cum avertizeaza pentru Wall-Street.ro Ambasadorul Austriei la Bucuresti, Michael Schwarzinger, investitorii “au in vedere un risc al investitiei si ar fi mai precauti in a lua noi decizii de investitii daca actuala criza este prelungita.” Altfel spus, politicieni, sa nu prelungiti vidul decizional si dupa 29 iulie, caci veti alunga investitorii atat pe cei actuali, cat si pe cei potentiali!

Daca in 2007 declinului volumului de investitii straine cu 15% si majorarea deficitului de cont curent, coroborate cu criza politica, erau semnale negative pentru marii investitori, cum stau lucrurile astazi? La o prima vedere, criza politica singura pare sa nu aiba ca efect o erodare a stabilitatii, insa coroborata cu o atitudine ostila fata de investitori, lucrurile stau cu totul altfel: asa cum am mai scris, daca vom cauta grupul fata de care guvernantii au fost in mod constant impotriva, acesta este format din investitorii straini. Nu este suficient sa ai o oarecare stabilitate economica si sa mentii cota unica de impozitare pentru a atrage mai multe investitii straine, mai ales in contextul in care presedintele Traian Basescu ataca Petrom, Nokia si Ford si a continuat sa-i urecheze pe bancheri. Investitorul strain a ramas si in 2012 un raufacator al tarii. Climatul este in continuare dusmanos cu afacerile mari si cu liderii politici din strainatate pentru simplul motiv ca investitorii straini nu voteaza pe 29 iulie!

Va mai propun o comparatie care arata o stagnare evolutiva la nivelul disputelor politice, de aceasta data. Daca in Romania anului 2012 una din cele mai puternice arme politice ale Opozitiei este tema plagiatului lui Victor Ponta, situatia nu era diferita in urma cu cinci ani. Cu putin timp inainte de suspendarea presedintelui din 2007, apareau anumite acuzatii de plagiat la adresa lui Gabriel Liiceanu, nimeni altul decat cel care a semnat, alaturi de alti intelectuali, un apel pentru sustinerea presedintelui Basescu. O alta alaturare a celor doua momente din istoria post-decembrista vizeaza constanta unui personaj politic care pare etern: Dan Voiculescu. El initia in 2007 propunerea de suspendare a presedintelui Traian Basescu si tot el este autorul ultimatumului suspendarii de anul acesta.

La jumatate de deceniu distanta, coordonatele politicii romanesti sunt neschimbate: aceiasi actori obositi se lupta pentru putere. Mai mult, tehnicile propagandisice sunt neschimbate: imi amintesc cum in 2007 atat partidele "pro-prezidentiale" cat si fortele politice "anti-prezidentiale" organizau mitinguri contra si pro demiterii lui Traian Basescu, iar primele semne ne arata ca vom vedea si in aceasta vara miscari sociale create in mod artificial de catre membrii de partid (asa cum am vazut la mitingul PDL de saptamana trecuta). Cea mai proaspata comparatie este intre o intalnire care are loc chiar acum (marti, 10 iulie, ora 17) - presedintele interimar Crin Antonescu l-a chemat pe guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, seful bancii centrale aflandu-se la aceasta ora la Palatul Cotroceni - si o intalnire trasa la indigo din aprilie 2007, cand liderii partidelor parlamentare au fost chemati la Cotroceni la consultari initiate de presedintele interimar de atunci Nicolae Vacaroiu. La intalnire a fost convocat, evident, din aceleasi ratiuni de a cauta legitimitate, si Mugur Isarescu.

Dincolo de toate aceste statornicii politice care nu au legatura cu inovatia ori cu progresul, raman doua probleme fundamentale pentru economia si societatea romaneasca: amenintarea unui declin si mai sever al investitiilor straine atrase in Romania si un fenomen social care ma astept sa se amplifice in urmatoarele trei saptamani de campanie electorala - accentuarea unui pacat postcomunist cu influente din perioada totalitara, impartirea societatii in prieteni si dusmani, un refuz fata de de optiunile intermediare.

In loc sa incercam sa depasim leul si pe celelalte gazele, adica sa atragem din nou investitii straine, alegem sa ne mancam intre noi si apoi sa fim haliti mai usor de animalele mari din savana.


Comenteaza articolul

Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, Wall-Street incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.