Careul de prosteala economica: de la himera Tarom pana la eroarea Made in France

Cum fotografiile peisajului economic actual devin tot mai uscate si pixelate, iar dezbaterea publica asupra subiectelor economice este absorbita de feluriti experti cu orientari ascunse, m-am hotarat sa merg mai departe in acest colt de pagina cu articole scrise sistematic despre absurditatile economice care ne inconjoara zi de zi. Nu imi propun sa scriu tratate de teorie economica, insa le voi cita pe cele sanatoase (asa cum v-am obisnuit deja), ba chiar voi miza pe un limbaj limpede, pe intelesul tuturor. Nu imi doresc sa fiu pe placul majoritatii, al celor care se balacaresc in oceanul presei online, m-am obisnuit cu ideea ca nu pot fi precum majoritatea comentatorilor, chiar am acceptat realitatea ca multi dintre cititorii ziarelor economice “inoata” in directia cea gresita: argumentatia anti-libertate economica.



Seria de articole - publicate cu o frecventa saptamanala, cel putin bilunara - va purta numele “Careul de prosteala economica” si va contine analiza succinta a patru subiecte (intamplari, cazuri, politici publice, decizii ori programe guvernamentale, fenomene economice de actualitate). Ultima saptamana a fost ofertanta cu propuneri neigienice din punct de vedere economic si cu abuzuri ale statului, asa ca a fost anevoios sa aleg doar patru situatii (trei romanesti si una din strainatate; voi incerca formula 3+1 in mod regulat).

Himera managerului privat de la stat: cazul Tarom. Cu cateva zile inainte ca primul manager privat sa dea inapoi (austriacul Heinrich Vystoupil, fost sef pe la Austrian Airlines, nu s-a inteles cu operatorul de stat asupra contractului) avertizam intr-o emisiune B1 TV ca managementul privat in institutiile publice reprezinta un program de tip struto-camila prin care guvernantii evita singura solutie adecvata din punct de vedere economic: privatizarea activelor Tarom. Este evident ca atunci cand un guvernant se fereste sa urmeze o cale corecta, in situatia in care evita o solutie pe care nu o poate duce la capat, propune o serie de variante nepotrivite: in cazul de fata, managerul privat. Cum arata argumentul guvernantului care refuza sa ia mana de pe gaurile negre ale bugetului public? “Privatizarea nu trebuie sa fie un obiectiv in sine. Avem si alte variante de lucru.” Care sunt optiunile, am vazut in ultimii cinci ani. Eu, unul, nu am descoperit un drum ocolitor mai sanatos decat privatizarea, care elimina arieratele, importa capital si tehnologie.

Care sunt, de fapt, cele doua probleme ale experimentului cu specialistii privati de la Tarom? In primul rand, membrii consiliului de administratie se vor aseza alaturi de managerul general in jurul unei mese rotunde si vor lua decizii aparent private in folosul actionarului majoritar care ramane in continuare…..statul. Proiectul managerului privat, fara nicio legatura cu piata libera, nu va rezolva problema alocarii pe criterii birocratice a fondurilor si a strategiei de business. In al doilea rand, este enigmatic ce fel de stimulente vor avea cei sapte membri ai consiliului de administratie in sensul trecerii pe profit a companiei Tarom. Asa cum stim cu totii, orice activitate privata se desfasoara exclusiv sub incidenta motivatiei-profit. Cu minusurile decolarii noului proiect de la Tarom - directorul general selectat paraseste aeronava inainte de imbarcare, iar membrii consiliului amana semnarea contractului - imi e teama ca managerii privati vor deveni noii cheltuitori iresponsabili ai banilor proveniti de la contribuabili.

Nerozia cu pierderile CFR. Ramanem in industria transporturilor si, spre regretul nostru, nu parasim lumea guvernantilor care refuza privatizarea. Guvernul a ajuns sa fie atat de stangaci in gestionarea gaurilor negre incat repeta bazaconiile economice de mai multe ori intr-o saptamana. Sa urmarim o simpla inlantuire de argument copilaresti. 20 octombrie: calatorii prinsi in tren fara bilet vor munci in folosul comunitatii. Este vorba de un proiect de lege lansat in dezbatere publica de Ministerul Transporturilor. Explicatia economica a directorului general de la CFR Calatori este hilara: “Doar asa vom reduce din pierderile companiei.” 25 octombrie: ministrul Transporturilor, Ovidiu Silaghi, afirma ca una dintre sursele pierderilor CFR este "comportamentul angajatilor care iau spaga de la calatorii fara bilet”. In fapt, iata ce vrea guvernantul sa transmita votantilor: pierderile acumulate de CFR Calatori de-a lungul anilor - de 700 de milioane de lei – sunt cauzate de blatisti si de controlorii de bilete. Totusi, inclin sa cred ca populatia agera la minte (inclusiv cititorii acestui articol) pricepe doua realitati intemeiate pe logica economica: in primul rand, ii identifica usor pe responsabilii pierderilor financiare - guvernantii care au dezaprobat lepadarea de anumite gauri negre si de sursele mari de capusare, si, in al doilea rand, accepta conditia esentiala pentru ca activele CFR sa devina profitabile si in pas cu progresul actual: privatizarea monopolului de stat.

Alertele de calatorie. O stire care probabil v-a scapat: ministrul de Externe si presedintele CNA au semnat un acord pentru sustinerea unei campanii de difuzare pe posturile de radio si televiziune a unor spoturi care vor contine alerte de calatorie. Aceasta campanie ar fi necesara in contextul in care foarte multi romani calatoresc in strainatate si exista mai multe regiuni care prezinta riscuri. OK, toate bune si frumoase, probabil ca va intrebati: “De ce trebuie sa discutam si despre alertele de calatorie? Care mai sunt problemele unei masuri bine intentionate?” O sa expun, foarte pe scurt, problemele.




1) Guvernul se amesteca asa mult in vietile noastre pentru ca nu intelege ca noi traim intr-o lume cu informatie asimetrica. El vrea, asemenea autoritatii superioare din opera lui George Orwell (video sus), ca toti participantii la piata sa fie deplin informati cu privire la costurile actiunilor lor. Statul, reprezentat aici de Ministerul de Externe, intervine pentru a furniza informatia care, vorba vine, ar lipsi pietelor. 2) Dar informatia nu lipseste intr-o piata privata, doar ca, asemenea oricarui alt lucru pe care ni-l dorim, este mereu costisitoare. Sa ne imaginam cum un tanar intreprinzator, proaspat absolvent de Politehnica, inoveaza o aplicatie care emite alerte de calatorie pentru turistii din tarile expuse riscurilor politice. In mod evident, interventia statului in mediul privat (posturilor comerciale de radio si televiziunilor li s-a recomandat sa preia mesajele) va inlatura din piata un antreprenor creativ. Asadar, intentia este proasta nu doar din perspectiva consumatorilor, cat si din punctul de vedere al antreprenorilor aflati intr-o competitive nedreapta cu statul “protector” . 3) Statul abuzeaza inca o data, cu un proiect minuscul in comparatie cu altele, de existenta Consiliului National al Audiovizualului, o organizatie arbitrara prin banala ei existenta: “CNA va recomanda posturilor comerciale de radio si televiziune sa difuzeze spoturile care vor contine alerte de calatorie, acestea putand fi emise peste.” Mai departe, vor fi difuzate spoturile? Inclin sa cred ca raspunsul corect este afirmativ pentru ca CNA are, sa nu uitam, drept de decizie asupra acordarii si, mai ales, ridicarii licentelor.

Made in France. Arnaud Montebourg, ministrul francez al industriei, a lansat o dezbatere economica in Hexagon cu privire la protectionism printr-o propunere gresita din punct de vedere economic: crearea de raioane intregi in magazine pe rafturile carora clientii sa gaseasca exclusiv produse fabricate in Franta (LeFigaro.fr). Trebuie mentionat de la bun inceput ca vorbim despre un politician socialist care a sarit la gatul PSA Peugeot Citroen, criticand faptul ca grupul nu a ales sa faca aliante cu alti mari constructori auto si, mai mult, a acuzat Hyundai si Kia ca practica preturi neloiale si din acest motiv poarta culpa pentru scaderea vanzarilor Renault.



Dar sa lasam deoparte structura politica a domnului Arnaud Montebourg (foto), si sa ne concentram exclusiv asupra unui contra-argument economic, mai ales ca protectionismul capata tot mai multi suporteri la nivel local (vezi pozitia luata de presedintele Traian Basescu care ne invita, in 2009, sa cumparam produse "made in Romania" si proiectul actual ca tarabele din piete sa fie accesibile doar producatorilor persoane fizice, care vor vinde numai legume si fructe romanesti). Protectionismul, promovat cu aplomb in Franta si pe vremea conservatorului mascat in socialist Nicolas Sarkozy, promite ideea de bunastare, insa respingerea produselor din strainatate amana iesirea unei economii din criza si afecteaza consumatorul, care poate decide pretul si structura pe o piata libera, asa cum pare ca nu se va intampla in Franta. Inchei careul din aceasta saptamana prin argumentarea economistului Murray N. Rothbard (Protectionism and the Destruction of Prosperity), care explica intr-un mod foarte relevant boala protectionismului: “Acesta este doar o cerere de a leza consumatorii si prosperitatea pentru a acorda privilegii permanente unor grupuri de producatori mai putin eficienti, pe cheltuiala firmelor mai competente si a consumatorilor. In acelasi timp, protectionismul este un tip de asistenta deosebit de periculos pentru ca incarcereaza permanent comertul in mantia patriotismului.”


Comenteaza articolul

Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, Wall-Street incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.