Dupa ce in mai o comisie a Senatului SUA isi exprima nemultumirea fata de modul in care Apple eludeaza plata taxelor prin exploatarea incongruentelor dintre legislatia fiscala din SUA si Irlanda, in iunie o comisie a Parlamentului britanic a audiat reprezentanti ai Google, ai autoritatii fiscale britanice (Her Majesty’s Revenues & Customs - HMRC) si ai auditorului Google.
Audierea a aparut in contextul in care de curand Reuters a publicat un articol in care prezinta discrepantele dintre veniturile generate de catre Google in Marea Britanie si nivelul marginal al impozitelor platite in acest stat. Intre anii 2006-2011, Google a generat 18 miliarde de dolari americani din vanzari in Marea Britanie, dar a platit in Marea Britanie taxe in suma de doar 16 milioane de dolari americani (echivalentul unei rate de impozit de 0,00089%). Explicatia furnizata de catre oficialli Google consta in faptul ca aceste venituri din vanzari realizate catre cetateni si companii din Marea Britanie sunt generate de catre subsidiara Google inregistrata in Irlanda, responsabila de facturarea clientilor din intreaga Europa. Cu toate acestea, dovezile analizate de catre comisia parlamentara indica faptul ca valoarea adaugata si practic intreg procesul de promovare si vanzare se realizeaza in Marea Britanie, ceea ce indreptateste Marea Britanie la impozitarea acestor venituri.
Pentru a dobandi o intelegere mai buna asupra drepturilor celor doua state privind impozitarea Google este necesar sa intelegem cum se repartizeaza drepturile de impozitare intre state. In vederea eliminarii barierelor din calea comertului si investitiilor, statele incheie conventii prin care se angajeaza sa nu impoziteze acelasi element de venit de doua ori in state diferite. Astfel, intre state se stabilesc reguli privind alocarea dreptului de impozitare. Una dintre aceste reguli este ca profitul unei companii se impoziteaza in statul in care aceasta isi are sediul (in cazul de fata veniturile generate de Google prin subsidiara din Irlada ar trebui impozitate in Irlanda), in masura in care aceasta companie nu are o prezenta economica in alt stat unde creaza suficienta valoare adaugata incat sa se creeze un sediu permanent. In masura in care se depasesc anumite praguri si se creaza o prezenta economica semnificativa printr-un sediu permanent, statul in care s-a creat sediul permanent este indreptatit sa impoziteze venitul generat de catre acest sediu permanent. In cazul de fata, comisia parlamentara considera ca Google Irlanda are o prezenta economica semnificativa in Marea Britanie si ar trebui impozitate in Marea Britanie veniturile pe care le genereaza Google Irlanda prin acest sediu permanent.
Linia de demarcatie dintre prezenta economica si sediu permanent este in cazul de fata legata de capacitatea reprezentantilor Google din Marea Britanie de a vinde in numele Google Irlanda catre clienti din Marea Britanie. Pe de o parte, oficialii Google sustin ca activitatea din Marea Britanie este orientata doar spre promovarea serviciilor, nu si spre vanzarea acestora.
La fel ca si in cazul Apple comentat in urma cu ceva timp, asistam la eforturi din partea statelor dezvoltate (SUA, Marea Britanie) privind revelarea structurilor operationale artificiale si analiza substantei economice dincolo de forma. In cazul de fata, miza audierii a constat in etichetarea activitatilor intreprinse in Google in Marea Britanie – daca acestea reprezinta vanzari atunci se genereaza premisa pentru impozitare in Marea Britanie, daca acestea reprezinta doar activitati de promovare si suport, atunci acestea sunt impozitate corect in Irlanda.
Audierea arata nivelul de detaliu si modul de operare al unui stat in care substanta prevaleaza asupra formei necorelate. Pentru a demonstra ca activitatea Google in Marea Britanie reprezinta activitate de vanzari, comisia parlamentara a examinat fise de post pentru anunturile de posturi vacante oferite de Google Marea Britanie, profilele online de pe reteaua de socializare LinkedIn, descrierea activitatii de pe websiteul filialei din Marea Britanie, interviuri cu clientii Google, fluturasi de salarii care evientiaza componente de bonus pentru atingerea obiectivelor de vanzari, precum si diagrame ale procesului de vanzari din Marea Britanie.
Pe de alta parte, oficialii Google au justificat pozitia companiei in baza faptului ca personalul din Marea Britanie doar faciliteaza procesul de vanzare, chiar daca este recompensat in functii de obiective de vanzari. In fapt, acest personal vinde un produs care nu ii apartine, intruct drepturile de proprietate asupra produsului vandut apartin Google Irlanda. In acelasi timp, modul de functionare al platformei Google AdWords presupune ca stabilirea pretului sa se faca in mod automat, printr-un proces de licitare, in care nu apare interventia umana. Argumentul Google consta in faptul ca personalul sau nu negociaza preturi, nu are autoritatea de a incheia contracte si nici nu incaseaza bani din vanzarea produselor.
Din expunerea spetei este clar ca regulile fiscalititatii internationale nu au tinut pasul cu digitalizarea economiei, ceea ce permite unor companii precum Google sa respecte litera legii, dar nu neaparat si spiritul legii. Raportul audierii afirma ca este prea simplu la momentul de fata pentru companii sa exploateze regulile fiscale in avantajul lor si sa infiinteze structuri mai mult sau mai putin artificiale in state cu impozitare redusa in loc sa plateasca impozit acolo unde vand bunuri si servicii.
Speta expusa nu este foarte departe de realitatile romanesti, avand in vedere ca datele unui studiu ale pietei romaneste de advertising (raportul Media FactBook) estimeaza veniturile generate de Google din Romania la 15 milioane de euro in 2012, fata de aproximativ 2,5 milioane de euro generate de subsidiara Google din Romania in acelasi an.
Audierea a aparut in contextul in care de curand Reuters a publicat un articol in care prezinta discrepantele dintre veniturile generate de catre Google in Marea Britanie si nivelul marginal al impozitelor platite in acest stat. Intre anii 2006-2011, Google a generat 18 miliarde de dolari americani din vanzari in Marea Britanie, dar a platit in Marea Britanie taxe in suma de doar 16 milioane de dolari americani (echivalentul unei rate de impozit de 0,00089%). Explicatia furnizata de catre oficialli Google consta in faptul ca aceste venituri din vanzari realizate catre cetateni si companii din Marea Britanie sunt generate de catre subsidiara Google inregistrata in Irlanda, responsabila de facturarea clientilor din intreaga Europa. Cu toate acestea, dovezile analizate de catre comisia parlamentara indica faptul ca valoarea adaugata si practic intreg procesul de promovare si vanzare se realizeaza in Marea Britanie, ceea ce indreptateste Marea Britanie la impozitarea acestor venituri.
Pentru a dobandi o intelegere mai buna asupra drepturilor celor doua state privind impozitarea Google este necesar sa intelegem cum se repartizeaza drepturile de impozitare intre state. In vederea eliminarii barierelor din calea comertului si investitiilor, statele incheie conventii prin care se angajeaza sa nu impoziteze acelasi element de venit de doua ori in state diferite. Astfel, intre state se stabilesc reguli privind alocarea dreptului de impozitare. Una dintre aceste reguli este ca profitul unei companii se impoziteaza in statul in care aceasta isi are sediul (in cazul de fata veniturile generate de Google prin subsidiara din Irlada ar trebui impozitate in Irlanda), in masura in care aceasta companie nu are o prezenta economica in alt stat unde creaza suficienta valoare adaugata incat sa se creeze un sediu permanent. In masura in care se depasesc anumite praguri si se creaza o prezenta economica semnificativa printr-un sediu permanent, statul in care s-a creat sediul permanent este indreptatit sa impoziteze venitul generat de catre acest sediu permanent. In cazul de fata, comisia parlamentara considera ca Google Irlanda are o prezenta economica semnificativa in Marea Britanie si ar trebui impozitate in Marea Britanie veniturile pe care le genereaza Google Irlanda prin acest sediu permanent.
Linia de demarcatie dintre prezenta economica si sediu permanent este in cazul de fata legata de capacitatea reprezentantilor Google din Marea Britanie de a vinde in numele Google Irlanda catre clienti din Marea Britanie. Pe de o parte, oficialii Google sustin ca activitatea din Marea Britanie este orientata doar spre promovarea serviciilor, nu si spre vanzarea acestora.
La fel ca si in cazul Apple comentat in urma cu ceva timp, asistam la eforturi din partea statelor dezvoltate (SUA, Marea Britanie) privind revelarea structurilor operationale artificiale si analiza substantei economice dincolo de forma. In cazul de fata, miza audierii a constat in etichetarea activitatilor intreprinse in Google in Marea Britanie – daca acestea reprezinta vanzari atunci se genereaza premisa pentru impozitare in Marea Britanie, daca acestea reprezinta doar activitati de promovare si suport, atunci acestea sunt impozitate corect in Irlanda.
Audierea arata nivelul de detaliu si modul de operare al unui stat in care substanta prevaleaza asupra formei necorelate. Pentru a demonstra ca activitatea Google in Marea Britanie reprezinta activitate de vanzari, comisia parlamentara a examinat fise de post pentru anunturile de posturi vacante oferite de Google Marea Britanie, profilele online de pe reteaua de socializare LinkedIn, descrierea activitatii de pe websiteul filialei din Marea Britanie, interviuri cu clientii Google, fluturasi de salarii care evientiaza componente de bonus pentru atingerea obiectivelor de vanzari, precum si diagrame ale procesului de vanzari din Marea Britanie.
Pe de alta parte, oficialii Google au justificat pozitia companiei in baza faptului ca personalul din Marea Britanie doar faciliteaza procesul de vanzare, chiar daca este recompensat in functii de obiective de vanzari. In fapt, acest personal vinde un produs care nu ii apartine, intruct drepturile de proprietate asupra produsului vandut apartin Google Irlanda. In acelasi timp, modul de functionare al platformei Google AdWords presupune ca stabilirea pretului sa se faca in mod automat, printr-un proces de licitare, in care nu apare interventia umana. Argumentul Google consta in faptul ca personalul sau nu negociaza preturi, nu are autoritatea de a incheia contracte si nici nu incaseaza bani din vanzarea produselor.
Din expunerea spetei este clar ca regulile fiscalititatii internationale nu au tinut pasul cu digitalizarea economiei, ceea ce permite unor companii precum Google sa respecte litera legii, dar nu neaparat si spiritul legii. Raportul audierii afirma ca este prea simplu la momentul de fata pentru companii sa exploateze regulile fiscale in avantajul lor si sa infiinteze structuri mai mult sau mai putin artificiale in state cu impozitare redusa in loc sa plateasca impozit acolo unde vand bunuri si servicii.
Speta expusa nu este foarte departe de realitatile romanesti, avand in vedere ca datele unui studiu ale pietei romaneste de advertising (raportul Media FactBook) estimeaza veniturile generate de Google din Romania la 15 milioane de euro in 2012, fata de aproximativ 2,5 milioane de euro generate de subsidiara Google din Romania in acelasi an.
