Avantajele ralierii la o retea de franciza, care nu sunt deloc neglijabile si pe care le-am expus intr-un articol anterior trebuie nuantate si in functie de reteaua la care intreprinzatorul doreste sa se afilieze. Nu ma refer aici la diferentierea francizelor in functie de specific, adica la franciza industriala, cea de distributie ori cea de servicii, ci la dimensiunea retelei. Desigur ca viitorul francizat va opta intotdeauna in functie de obiectul de activitate al retelei, insa dimensiunea retelei are importanta, de asemenea.
Pe masura ce o retea creste, se extinde chiar si pe plan international, gradul de standardizare al activitatii retelei creste. Este firesc, deoarece know-how-ul in jurul caruia se construieste reteaua se optimizeaza, imbogatindu-se prin experienta francizatilor, acumulata si rafinata in timp. Aceasta optimizare presupune si existenta unor proceduri de lucru mai stricte si care acopera mai multe domenii. Asadar, manualul operational al francizei alcatuit de francizor este cu atat mai complex cu cat reteaua este mai extinsa.
Aceasta caracteristica a retelei mari, de a opera conform unor standarde, va determina ca si activitatea de pregatire a viitorilor francizati sa se desfasoare conform unei scheme organizatorice corespunzatoare, in acest scop francizorul infiintand departamente specializate. Astfel s-a ajuns la infiintarea Hamburger University ori a Institutului Marcel Fournier - centrele de pregatire ale francizatilor McDonald’s si Carrefour, care au fost dezvoltate in cadrul unor retele intr-atat de extinse, acolo unde costul acestora se justifica pe deplin si se si poate sustine. In cadrul retelei Carrefour Express fiecare francizat beneficiaza de asistenta unui consilier de franciza, care il viziteaza periodic pe francizat pentru a-i oferi consiliere in functie de ceea ce acesta a solicitat, precum si in functie de ce observa consilierul ca trebuie schimbat pentru ca francizatul sa respecte intocmai standardele retelei.
In cadrul unei retele mari, pe langa asistenta, francizatul va avea avantaje si in ceea ce priveste aprovizionarea, reteaua dezvoltandu-si punctele de distributie astfel incat sa-i acopere nevoile generate de extinderea teritoriala; asadar din perspectiva surselor de aprovizionare si a preturilor de achizitie francizatii au avantajul oferit de actiunea in grup.
O retea de franciza mare, adica extinsa teritorial, avand mai multi francizati este mai atractiva, deoarece presupune o rata mai mare de succes: marca este deja cunoscuta si atrage automat o cota de piata semnificativa. Procedurile sunt optimizate, aprovizionarea la fel, deci o retea mai mare este mai competitiva.
Francizele mari pot fi in unele cazuri mai greu de accesat, francizorul avand un plan de extindere, astfel ca un potential francizat va trebui sa fie interesat de zona unde reteaua se extinde la momentul la care francizorul doreste extinderea. Totodata, francizorii care detin retele mari sunt extrem de atenti in selectarea francizatilor care, in unele situatii trec prin mai multe etape de selectie. Ca urmare a standardizarii optimizate, in cazul francizelor mari si contractul de franciza va fi unul redactat de catre francizor si caruia francizatul are slabe sanse sa ii aduca modificari in cadrul negocierilor.
Francizele mici – cele aflate in perioada de tinerete, in plin proces de dezvoltare – sunt mai flexibile sub aspectul raportarii, a schimbului de informatii ce are loc intre membrii retelei, iar cel care se alatura unei francize in crestere are sansa de a contribui semnificativ la perfectarea know-how-ului, de a se simti parte relevanta, factor care contribuie la luarea deciziilor in cadrul retelei.
Optiunea, apetenta pentru o franciza mare, ori dimpotriva una mica ramane a francizatului, care trebuie sa aleaga in functie de interesele si de profilul sau, aspecte despre care voi scrie in articolul viitor.
