Cum arata lungul drum al vantului?

Prima etapa pentru demararea unei investitii in vant inseamna identificarea terenului, apoi studiul geotehnic, precum si unul de prefezabilitate. Urmatorul pas este obtinerea dreptului de proprietate sau de utilizare a terenului (contracte vanzare-cumparare, superficie, concesiune) si inscrierea in cartea funciara, ca mai apoi sa fie demarata, daca este cazul, procedura de expropriere.

Etapa urmatoare este studiul de fezabilitate (rata de rentabilitate, amortizarea investitiei), ca mai apoi sa fie realizat studiul de solutie pentru partea electrica (alegerea amplasamentului statiei de racordare la retea – investie ce va ramane in proprietatea investitorului sau trece in proprietate publica).

Urmeaza proiectarea parcului eolian (elaborarea planului de construire) si autorizarea proiectului, care presupune:

• certificat de urbanism

• autorizatia de constructie

• raportul de mediu (multiple sesiuni de consultare publica: analiza vecinatatilor, aviz privind migratia pasarilor – in Dobrogea in special)

• aviz din partea aviatiei civile

• aviz privind telecomunicatiile (autorizatie de infiintare si licente de producator care se emit catre Agentia Nationala de Reglementare in domeniul Energiei Electrice - ANRE, proiect de aplicatie, raport tehnnic, plan de afaceri)

• conectarea la reteaua de interes public (studiu de solutie de racordare, avizul de amplasament, permisul tehnic de racordare la retea, contract de vanzare-cumparare cu societatea care se ocupa cu distribuirea si furnizarea de electricitate)

• achizitie de echipamente (executia constructiei, montaj)

Etapa urmatoare din “lungul drum al vantului” presupune alte demersuri birocratice: incheierea contractului pentru energia produsa si a acordului de service, racordarea la reteaua nationala de electricitate, punerea in functiune, calificarea energiei electrice si obtinerea garantiilor de origine si a certificatelor verzi.

Iar lista ramane deschisa si asta pentru ca legislatia in vigoare este interpretabila, deoarece aceasta prevede " [...] si orice alte documente considerate necesare pentru a lua o decizie”. Altfel spus, legea permite oricarui functionar sa solicite orice documente sau "n" documente, pentru ca legislatia nu este clara si nici restrictiva.

In plus, in afara de cei doi ani necesari avizelor, investitorul trebuie sa prevada si un an in care sunt facute calculele de vant – studiul potentialului energiei eoliene din acea zona. “Legea 139/2010 a fost initiativa unor deputati, nu a Guvernului. Daca energia eoliana este o prioritate, de ce nu exista o legislatie permisiva, clara, de ce este nevoie de 85 de avize si autorizatii si de ce nu exista un ghid de bune practici in domeniu?”, se intreaba Adrian Badila, presedintele asociatiei.

Acesta este de parere ca incidentul de la Cogealac este doar varful aisbergului si “un efect al potentialului de coruptie din domeniu”, care ameninta sa se extinda tot mai mult. “Intr-o comuna precum Cogealac, sunt multi locuitori care au deja contracte incheiate cu o firma (dezvoltator de parcuri eoliene – n. red.), dar mai apoi apare o alta, si asa oamenii ajung sa-si dea in cap”, spune Badila.

Din cauza dificultatilor birocratice, multe firme mai mici au ajuns sa-si vanda proiectele in favoarea marilor companii care sunt incurajate astfel sa creeze un adevarat monopol, sustine Badila.

Vezi in slide-ul urmator cine sunt investitorii straini care construiesc sau vor construi parcuri eoliene in Romania.