După o pauză de mai bine de trei decenii, Formula 1 ar putea vizita din nou Africa, iar țara care anunță că este „gata” să găzduiască un Grand Prix este una surprinzătoare. Cu un PIB de 23 de ori mai mic decât al României, Rwanda s-a evidențiat ca un candidat luat în serios de FIA, dar și de Stefano Domenicali, CEO-ul Formulei 1. Ar putea asta să însemne că Africa va completa calendarul mai devreme decât ne-am fi așteptat?
Aproape de nicăieri, presa de profil a vuit cu privire la o întâlnire între oficialitățile din Rwanda, o țară de aproape 13,8 milioane de locuitori aflată în Africa centrală, și mai marii Formulei 1. Cel mai cunoscut campionat mondial de monoposturi nu a mai concurat în Africa din 1993, dar septuplul campion mondial Lewis Hamilton, cunoscut pentru campaniile sale în numele egalității de șanse și în numele susținerii minorităților, a declarat încă din 2020 că ar fi „important” ca F1 să revină în Africa.
Pilotul Mercedes-AMG a repetat acest discurs chiar și anul trecut, înainte de prima ediție modernă a GP-ului din Las Vegas. El a spus atunci că „mai este un loc pe care F1 trebuie să-l viziteze și este vorba de Africa”. Se pare că oficialitățile din Kigali au fost atente la spusele primului campion mondial de culoare din istoria Formulei 1, deoarece Motorsport.com a transmis recent că Rwanda este „gata” să organizeze un GP și este „serioasă” în dorința sa de a aduce o cursă acolo. Discuții mai amănunțite pe acest subiect vor avea loc luna viitoare.
Ce pune pe masă Rwanda pentru a ajunge în Formula 1
Formula 1 este un sport deosebit de scump. Unii ar spune chiar obscen de scump, dacă ne gândim doar cât plătesc diverse țări pentru a găzdui o întrecere. De pildă, pentru a avea o cursă la Jeddah, saudiții pompau în bugetul F1 nu mai puțin de 55 de milioane de dolari. De asemenea, un monopost costă cam 15 milioane de dolari (fără costurile de dezvoltare aferente), iar cei mai bun piloți au salarii care-i împing spre pozițiile fruntașe în topurile cu cei mai bine plătiți atleți de pe mapamond.
În această cascadă a zerourilor, Rwanda pare a fi o surpriză, dacă ne gândim că salariul mediu lunar pentru majoritatea profesiilor nu sare de 600 de dolari pe lună. Prin comparație, la noi, salariul mediu net sare de 1.100 de dolari pe lună. De asemenea, în Rwanda, circa 40% din populație trăiește sub pragul sărăciei, asta în timp ce echipele de F1 își împart, an de an prin acordul Concorde, sume de ordinul zecilor de milioane de dolari.
Chiar și așa, cei din Rwanda sunt pregătiți să investească într-un nou circuit permanent, nu într-unul stradal. Asta sună surprinzător, dacă ne gândim că cele mai recente GP-uri (inclusiv cel din Las Vegas) se dispută pe trasee făcute în inima orașului, ceea ce reduce costurile. Deși cifrele au mai crescut, în urmă cu câțiva ani te costa peste 270 de milioane de dolari să construiești un circuit FIA Grade 1, costul total pentru a avea un GP învârtindu-se în jurul cifrei de 1 miliard de dolari - aproape incomensurabil pentru o țară cu un PIB de 13,3 miliarde de dolari în 2022.
Oficiali africani au vizitat MP-ul din Monte-Carlo din acest an pentru a discuta cu șefii FIA. Dar nu doar Rwanda își dorește un GP, conform lui Domenicali. „Suntem acum într-o postură privilegiată, deoarece sunt multe țări care vor să găzduiască o cursă. Nu cred că, pe termen scurt, vom extinde calendarul față de cele 24 de curse pe care le avem acum, dar trebuie să discutăm pentru perioada 2026-2028”, a spus acesta. Se știe deja că Thailanda se numără printre statele care-și doresc o cursă, iar Domenicali se va întâlni cu mai marii din Bangkok după GP-ul din Singapore. Inițial, se vorbea despre o cursă stradală chiar în capitală, dar lucrurile s-ar putea schimba.
Istoria Africii în Formula 1
În timp ce Rwanda se află în block-starturi și va găzdui chiar și Adunarea Generală și Gala anuală FIA, în decembrie, F1 nu poate uita de lecțiile trecutului său în Africa. Chiar și Rwanda ar fi o destinație discutabilă, o țară tulburată de războaie civile care au dus la moartea a sute de mii de oameni nu mai devreme de anii '90, dar totul pare că se schimbă. Fie că e vorba de „sports-washing”, așa cum vedem în Arabia Saudită, sau de o tentativă legitimă de a deveni o gazdă pentru evenimente sportive de prim rang, Rwanda deja primește cu brațele deschise câteva competiții importante așa cum este Campionatul Mondial UCI de Ciclism. F1 ar fi următorul pas în programul de transformare economică a țării „Vision 2020”.
F1, se știe, ar putea să ignore toate problemele din Rwanda, dacă africanii pun zecile de milioane pe masă. În fond, Bahrain cu al său trecut (și prezent) dubios în respectarea drepturilor omului nu-i face pe Domenicali & Co. să se strâmbe. Nici Arabia Saudită, unde, în 2022, un atac cu rachete a aruncat în aer niște ținte în apropierea circuitului din Jeddah, nu are viitorul în pericol. Și, cum spuneam, privind în retrospectivă, F1 este deosebit de „flexibilă” în astfel de situații.
Ultimul GP african a avut loc pe traseul Kyalami din Africa de Sud, în 1993. Acela a fost un an de tranziție pentru țară, ieșirea de sub umbra grea a Apartheid-ului și starea proastă a traseului din apropiere de Johannesburg trimițând F1 departe de statul care găzduise GP-uri încă din anii '60. Pe atunci, cursa avea loc chiar în data de 1 ianuarie, grație climei prielnice. Piloții petreceau de revelion și, după o noapte probabil cumpătată, săreau în monoposturi.
La Kyalami a câștigat, pentru ultima dată, marele Jim Clark, în 1968. Dar prmele curse s-au disputat, încă din perioada interbelică, pe Circuit Prince George din East London. Grei ai perioadei, ca Whitney Straight sau Gigi Villoresi au câștigat acolo, înainte ca F1 să revină în Africa de Sud în 1960. La acel moment, competițiile nu contau pentru clasamentul campionatului mondial, situație care s-a schimbat abia în 1962, când Graham Hill a câștigat pentru BRM.
East Londo a fost înlocuit de Kyalami în 1967, an în care mexicanul Pedro Rodriguez a bifat primul său triumf în F1 cu un monopost Cooper-Maserati. Au urmat apoi GP-uri fără întrerupere, dar problemele din statul african, cât și „războaiele” interne dintre FISA (Federația Internațională a Sportului Auto) și FOCA (Asociația Producătorilor din F1), au dus la anularea etapei din 1981, ținută cu prezența a doar câteva echipe și fără să puncteze în campionat.
După 1985, presiunile tot mai mari asupra șefilor F1, care continuau să vină la Kyalami în ciuda situației oribile din țară, nu mai puteau fi înghițite așa ușor, iar cursa a ieșit din calendar până în 1992. La revenire, echipele au descoperit un Kyalami învechit, cu un asfalt care nu făcea deloc bine celebrelor monoposturi cu suspensie activă, motiv pentru care cursa din 1993 a fost ultima. Între timp, Kyalami a fost reconstruit de la zero, vechiul layout dispărând în negura istoriei. Mulți pariau pe o revenire a acestui traseu, care mai recent a găzduit Intercontinental GT Challenge, dar nu e clar care este poziția autorităților sud-africane în acest moment.
