[FOTO] Colecția Dacia de care puțini știu: De la Dacia Logan prezentată de Iliescu și până la limuzina lui Ceaușescu

Vezi galeria
22 imagini

Centrul tehnic de la Titu este o „casă” a contrastelor

Recent, am avut ocazia rară de a vizita unul dintre acele locuri pe care producătorii auto le folosesc pentru a-și verifica și îmbunătăți mașinile pe care urmează să le lanseze. Centrul de la Titu al Grupului Renault este singurul din acest colț de Europă și funcționează la standardele impuse de locațiile similare din Franța.

Practic, la doar 60 de kilometri de Capitală nu iau naștere doar viitoarele modele Dacia, ci și următoarele lansări Renault, toate testate până la limită și apoi îmbunătățite cu ajutorul unui melanj de verificări în lumea reală, dar și în mediul digital. Cu două linii de producție proprii, Renault Technologie Roumanie (RTR) poate fi independent - nu doar de uzina de la Mioveni, ci și de Franța, putând să construiască prototipuri, să le verifice și apoi să dezvolte componente noi, pentru a relua tot procesul.

Am vorbit despre toate secretele RTR într-un material separat, dar în cele ce urmează vom povesti despre un element poate neașteptat ce-l găzduiesc culoarele aparent interminabile și reci unde ingineri și tehnicieni se află în avangarda tehnicii. De ce neașteptat? Pentru că ne referim la o parte din colecția de automobile istorice deținută de Dacia.

Da, nu doar că Dacia deține mai multe mașini din trecutul său, ci le și expune undeva, iar această expoziție nu reprezintă nici jumătate din „zestrea” pe care Dacia a acumulat-o în ultimul deceniu.

Singura problemă: tu nu poți vedea aceste mașini. Încă.

Sperăm, însă, ca într-o zi, mult-așteptatul și mult-promisul (există această expresie?) muzeu Dacia să devină o realitate. Până atunci, ne bucurăm cu aceste imagini.

Ce mașini ascunde Dacia la Titu

De-a lungul a două culoare, sunt înșiruite, într-o ordine parțial cronologică, 40 de modele Dacia. Găsești acolo exemplare pentru toate gusturile: de la rarități destinate piețelor de export și până la modele făcute pentru conducerea comunistă de dinainte de '89. Pe lângă acestea, își fac loc Dacii obișnuite, dar demult dispărute de pe străzi, cât și concepte, serii limitate și câteva exemplare ce au fost, cândva, vedete la saloane auto internaționale.

Înșiruirea începe cu un 1310 alb, cu patru faruri și accente negre în jurul botului. Aspectul său nu este tocmai familiar pentru cei care au crescut pe lângă acest model, iar poziționarea bușonului pentru alimentare ridică și mai mult sprâncenele. Asta pentru că vorbim de un model de export, mai precis unul construit pentru a fi comercializat în Canada, departe de Colibașiul natal și de Peco-urile cu care un 1310 ar fi fost obișnuit în anii '80.

Se pare că, între 1983 și 1987, s-au comercializat circa 4.000 de exemplare Dacia în Canada, cu motoare de 1,3 și 1,4 litri. Acestea erau prezentat ca fiind „cele mai ieftine mașini cu tracțiune față” disponibile pe piață, însă succesul lor a fost redus, ca urmare a problemelor de fabricație și a competiției mult mai bine pregătite. Totuși, dorința Dacia de a reuși în America de Nord s-a evidențiat și prin angajarea unei femei pilot de raliu din țara arțarului în aceeași perioadă.

Pe lângă acest exemplar, care avea un rezervor mai mare, mai erau expuse și modele de la începutul istoriei Dacia, adică 1100 și 1300. După cum este bine-cunoscut, toate modelele 1100 au fost asamblate din kituri CKD sosite din Franța, deci nu erau nimic mai mult decât niște Renault-uri 8 cu siglă Dacia. În mod similar, și primele 1300 veneau pe bucăți din Franța, dar, cu timpul, producția s-a localizat tot mai mult, platforma industrială de la Colibași extinzânu-se pentru a îngloba noi departamente.

Un alt model rar expus la Titu era Dacia 1301, cunoscută și sub titulatura 1301 „Lux Super”. Acesta a fost lansat în 1970 și era destinat membrilor PCR, respectiv celor din Securitate și alte servicii. Exemplarul din colecția Dacia are un interior roșu, dar tapițeria nu este din piele, nici din materialul textil obișnuit pe Dacii. Jantele sunt, de asemenea, diferite, fiind similare cu cele de pe R12 TS.

Printre echipările „premium” de pe Dacia 1301 se numărau instalație radio din fabrică, scaune față supraînălțate, circuit de frână dublu, oglinzi retrovizoare exterioare, oglindă interioară cu poziție zi/noapte, parasolar pasager cu oglindă, torpedou iluminat, brichetă electrică, instalație spălare parbriz electric.

Primul 1310 pe care l-am văzut era și el într-o echipare „luxuriantă” pentru acei ani, respectiv MLS, care se pare că provine de la „Modern Lux Special”, un nivel de echipare care, la rândul său, a fost oferit și pe piețele de export - astfel de modele ajungând chiar și în Olanda. Nu vorbim, însă, de un 1310 din prima serie, ci o variantă cu farurile pătrate, care a venit ulterior (CN1).

Dacia comandată de Ceaușescu nu lipsește din colecție

Alături de 1310-le vișiniu se afla o Dacia 2000, una dintre puținele asamblate la noi în țară din kituri CKD de Renault 20. Despre această limuzină am vorbit pe larg într-un episod AutoVibes, ea fiind făcută la comanda lui Nicolae Ceaușescu. Din informațiile furnizate, ea provine din Brașov, de la ONT, la fel ca și exemplarul 1301, de asemenea folosit de oficialități din Brașov în perioada comunistă.

Se pare că, până la finele aniilor '80, la Ștefănești ar fi fost asamblate circa 150 de Dacia 2000, dar foarte puține mai supraviețuiesc și astăzi. Un exemplar este bine cunoscut și participă la expoziții de modele istorice, fiind într-o colecție privată. Acel model a fost unul dintre cele utilizate chiar pentru a-l transporta pe Ceaușescu, având motorul mai mare și cutia automată. Mașina din colecția Dacia, însă, are un motor mai mic și mai puține opționale.

Ne-a surprins plăcut și o Dacia 1310 Sport, într-o culoare aurie ce amintea puțin de originala Brașovia - conceptul prezentat la TIB 1980 care a fost făcut de inginerii din Brașov, fără acordul uzinei. Reacția pozitivă a publicului față de acest concept a încurajat uzina să producă o versiune de serie, iar prima a fost așa-numita Dacie Sport cu „portieră scurtă”, adică o ușă de berlină nemodificată.

Ulterior, pe 1410 Sport, inginerii au folosit o ușă mai lungă, specifică unui coupe, care permitea un acces ceva mai ușor la locurile din spate. Totuși, indiferent de versiune, Dacia Sport rămâne inedită prin faptul că luneta era totuna cu parbrizul.

Alături de „sportivă”, se aliniază două mașini extrem de rare, respectiv Dacia 1320 și 1325 „Liberta”. Cele două sunt înrudite, dar nu și identice, „Liberta” fabricată după 1990 fiind mai scurtă și cu o formă diferită a părții posterioare. Ambele sunt bazate pe Dacia 1310 CN1 / CN2, dar cu mai mult spațiu în spate grație formei hayon-ului. Astăzi, multe au fost casate, deoarece ele erau utilizate cu predilecție de firmele de taxi.

Nu puteau lipsi nici Dacii din seriile 1310 CN3 și CN4, ultima fiind așa-numita „zâmbetul lui Iliescu” din cauza formei grilei radiatorului. CN4 a fost și ultima generație de 1310 produsă, fiind „pensionată” în 2004. Uzina încă are, la loc de păstrare, ultimul Break și ultima Berlină produsă, dar ele nu se află la Titu. De asemenea, nu regăsim la Titu nici modele din seria limitată Dedicație, care a marcat finalul producției modelului 1310.

Dacia a pus la loc de cinste inclusiv modelele sale utilitare

Mai departe, se trecea la modelele utilitare, începând cu Dacia 1309 și continuând cu mai multe versiuni ale celebrului „Papuc”, ultima versiune de Dacia 1300 rămasă în producție (până în 2006). Modelul 1309 era, în fapt, un 1310 Break cu partea din spate tăiată, pentru a se crea o benă mică. De asemenea, în colecție am mai regăsit și 1307 cu caroserie Crew Cab (cabină mică, 2 portiere) și King Cab (cabină mărită suplimentar, șasiu lungit și două portiere uși).

Respectivul King Cab din colecție era un model de export pentru Africa de Nord, probabil cu anumite rigidizări la suspensie. De menționat că aceste modele târzii de Dacia „Papuc” au venit și cu motorizări diesel, ușor de identificat după „supraînălțarea” de pe capotă, acoperită cu un capac negru. Motivul este simplu: motorul diesel era mai înalt decât cel pe benzină, motiv pentru care a trebuit dată o gaură în capotă pentru a i se face loc, gaură acoperită cu acest capac negru.

O altă dovadă de pseudo-igneniozitate autohtonă poate fi văzută pe primele modele de camionetă cu patru uși (Double Cab, cu șasiu lungit). Acestea aveau ușile de berlină, deci tăietura portierei spate se afla la distanță mare de roata spate, din cauza extinderii ampatamentului. Probabil cea mai drăguță camionetă era un 1304 din prima serie, cu 4 faruri. Acestea sunt extrem de rare.

Mai departe, la Titu regăsim și prima Nova, R523, dar și versiunile ulterioare cu facelit (R524), respectiv SupeRNova și Solenza. Acestea au fost modele tranzitorii, ultimele proiectate de la cap la coadă de inginerii români, înaintea preluării uzinei de către Renault, în 1999.

Prima Nova se evidențiază printr-un bot mult mai pătrățos și o lunetă vastă, cu colțuri, dar și un eleron pe versiunile superioare de echipare. Această lunetă era greu de făcut și de montat, fiind o componentă scumpă. De aceea, dar și din cauza problemelor de fabricație ce puteau duce la spargerea ei, Dacia a renunțat la acest design pe versiunile ulterioare de Nova.

Numele de Nova - fără vreo legătură cu Chevrolet Nova - a fost ales în urma unui concurs organizat de marca Dacia cu ajutorul unei publicații auto, la începutul aniilor '90. Asta pentru că, inițial, mașina era prezentată cu porecla „Speranța”, probabil o sursă de inspirație (?) pentru numele Solenza, de origine neclară.

Noua eră Dacia by Renault, la loc de cinste în colecție, inclusiv Loganul prezentat de Iliescu

După ce treci de pe un culoar pe altul, ești întâmpinat de o altă serie de modele Dacia, dar, de această dată, vorbim de cele din „era nouă”, adică de după preluarea de către Renault. Regăsim, așadar, primul Logan, berlina bej deschis fiind o mașină importantă pentru industria auto românească.

Vorbim de unul dintre exemplarele ce au fost dezvelite în cadrul evenimentului oficial de lansare din 2 iunie 2004, de la Palatul Parlamentului. Atunci, în prezența Președintelui Renault Louis Schweitzer, dar și a premierului român Adrian Năstase și a președintelui Ion Iliescu, prima Dacia pentru secolul 21 a fost lansată.

Cererea imensă pentru primul Logan a dus la oprirea producției modelului Solenza cu un an mai devreme decât se planificase, adică în 2005, în locul său venind modelele Logan Diesel (2005), MCV (2007) și Van. Conceptul Logan Steppe, care a dat naștere lui MCV (Multi-Convivial Vehicle), nu se află în România, ci este ascuns în colecția Renault, în Franța.

Totuși, la Titu regăsim conceptul Duster din 2009, o mașină aparent funcțională, echipată cu motorul diesel de 1,5 litri. Tot la Titu este parcat și primul Sandero, așa cum a fost el prezentat la Salonul Auto de la Barcelona (7 mai 2009). Trebuie spus că atât Sandero-ul, cât și Logan-ul de la prezentarea din 2004 își păstrează anvelopele originale și nu au fost niciodată înmatriculate sau conduse.

Cele mai recente modele din colecție sunt Logan 2, Sandero 2, dar și MPV-urile Lodgy și Dokker, pe lângă mai multe versiuni de Duster 1 și 2, inclusiv raritatea Duster Pick-Up.

Cum spuneam, aceasta este doar o parte din cele peste 100 de modele din colecția Dacia. Producătorul continuă să cumpere de pe piața privată diverse mașini pentru a-și completa colecția, reprezentanții companiei spunând că recent a fost recuperat un exemplar de Dacia Denem, foarte greu de găsit.

Denem a fost numele folosit pentru Dacia 1310 Break/Berlină pe piața din Marea Britanie. Tot în Regat, Dacia 1304/1305 a fost cunoscută sub numele de Dacia Shifter, în timp ce Aro 10 s-a vândut ca Dacia Duster. Acesta din urmă pare că nu va face parte din colecția Dacia, deoarece este, la bază, un model Aro. Nu știm, însă, dacă Dacia deține vreun model Lăstun, care s-a comercializat sub numele oficial de Dacia 500 - deși a fost fabricat la uzina de electrocasnice de la Timișoara.

Ceea ce știm, pe de-altă parte, este că mai multe concepte sau serii ultra-limitate din istoria Dacia au dispărut și nu au fost recuperate. De pildă, originala Dacia Brașovia s-a pierdut încă din anii '80, la fel ca și Dacia MD87, conceptul cu motor central dezvoltat de echipa inginerului Nicolae Cosmescu la IATSA Pitești, la finele decadei '80. În plus, pare că nu mai există nicio Dacia Break limuzină și nici unica Nova MPV (monovolum).

Probabil că berlina cu design italienesc D33 a supraviețuit, dar nu știm nimic despre alte experimente din acea epocă așa cum a fost Olda (Dacia cu motor de Oltcit) sau Dacia Extase. În schimb, Dacia deține exemplare de 1210 și chiar și o Dacia Nova Turbo de grupa H, din informațiile culese de Wall-Street.ro. Cu toate acestea, celebra Dacia Sport cu motor de R5 Turbo a lui Nicu Grigoraș nu pare că ar fi fost recuperată de uzină, cum nici vreo Dacia 1100S așa cum pilota, în anii '70, Eugeniu Ionescu Cristea, nu a apărut la lumină din seria de 50-100 de unități.