Discutam de curand cu una dintre persoanele pe care le insotesc in procesul de dezvoltare prin executive coaching despre atributele necesare, sau dorite, ale liderului din ziua de azi. Tinand cont ca aceasta persoana este stabilita de multi ani in afara tarii si profeseaza intr-o alta cultura, am stat putin pe ganduri cautand raspunsul potrivit.

Desi am cugetat indelung, m-am oprit la aceeasi calitate la care ma gandisem din primul moment. Cu atat mai mult cu cat mi s-a confirmat ca este recunoscuta, cu precadere, in tara in care clienta mea alesese sa-si traiasca viata personala, dar mai ales profesionala.

Smerenia

In limba romana suna atat de limpede sensul acestui cuvant, pe care in limba engleza il regasim “Humbleness, Cambridge Dictionary: the good quality of not being proud or not believing that you are important.”, incat nu cred ca ar mai necesita explicatii. Totusi ele sunt asteptate, datorita perceptiei care a denaturat intelesul propriu al cuvantului.

A fi smerit este calitatea prin care ai masura devenirii tale ca individ. Nu esti, sau nu cauti sa fii altceva decat esti. Dar cel mai important lucru, sa stii sa-ti iei aceasta masura in raport cu tine si oamenii care te inconjoara. Aici avem insa de a face cu alte distorsionari comportamentale. Si anume, cand cei care iti sunt in preajma te prea maresc iar tu cazi in slabiciunea de a te vedea asemeni vorbelor lor. Ca sa nu luam in calcul dubla oglindire, a ceea ce iti place si ai vrea sa fii, si falsa imagine pe care mediul ti-o alimenteaza. A fi smerit este asimilat in limba noastra cu a fi umil sau supus, in sensul binecunoscutului proverb romanesc: “capul plecat, sabia nu-l taie”.

Citeste si:
(P) Romanian Executive Summit 2016 - Povestea Leadershipului 6...
(P) Romanian Executive Summit...

M-as opri la masura. La timpul atat de necesar de a sta cu tine de vorba atat cat sa te reasezi, revezi si repozitionezi in raport cu ceilalti. De multe ori mi-am spus ca vina nu este doar a persoanei care aluneca in pacatul infumurarii, cat in egala masura a mediului si a interlocutorilor care o oglindesc.

Ne nastem cu masura, cu bucuria interactiunii, cu nevoia de a primi un raspuns la actiunile si sentimentele noastre. Peste aceste abilitati primim educatie si dragoste, ingredintele care iti sprijina cresterea armoniosa. Ce se intampla insa pe parcursul vietii, mai ales cand pasim ca adulti pe drumul nostru? Primim feedback, sau rudele vitrege ale acestuia. Imagini dezirabile si deseori false ale devenirii noastre. Aceste formule nedrepte la care ne raportam ne conduc pe drumul pierderii relatiei cu noi insine. Ne indeparteaza periculos de mult de smerenie. De masura noastra umana manifestata prin corectitudine, claritate si disponibilitate sufleteasca.

In ultima vreme am sentimentul ca privim realitatea prin niste lentile deteriorate. Ca suntem uimiti si ajungem sa aplaudam la scena deschisa normalitatea, punand-o pe un piedestal al excelentei. Oare ce ne impiedica sa ne frecam la ochi si sa ne lipsim de ochelarii ipocriziei? Cu ce ne ajuta tot acest efort depus in scopul de a deveni ceea ce nu suntem? Si cat de groase pot fi randurile acestor comportamente abuzive in raport cu noi insine?

“A fi om e lucru mare, a fi domn e intamplare”, zice o vorba romaneasca. Ceea ce imi intareste convingerea ca mereu a fost apreciata omenia, dar mai ales relatiile firesti pe care le genereaza. Superioritatea relatiei pune bariere in interactiune. De orice fel ar fi ea.

Citeste si:
Diferenta dintre generatii: liderii trebuie sa se adapteze tinerilor
Lilia Dicu, executive coach:...

Oamenii urmeaza oameni, am spus asta de multe ori si o sa-mi repet credinta. Nu o sa-i urmezi pe cei in care nu crezi, pe cei care nu te lasa sa-i descoperi. Cu atributele, dar si cu slabiciunile lor. Nu o sa-i crezi pe cei care au despre sine parerea ca sunt perfecti, ca ei nu au gresit si nici nu o vor face vreodata. Cand vrei sa pari altceva decat esti, te increzi in “chip cioplit” si te indepartezi de tine si valorile tale, oamenii simt. Percep ca ii tii la distanta si de aici aroganta, comportamentul blocant atat de frecvent intalnit in proiecte de dezvoltare organizationala.

Iar daca simpla dorinta de a te comporta normal in interactiunile umane nu este suficienta, sa va impartasesc doar unul dintre efectele pe care le produce lipsa smereniei la nivelul businessului. Pe primul loc se situeaza non apetitul de a contracta serviciile prestatorului cu o astfel de cultura. Iar din interiorul organizatiei pare incredibil, atunci cand ai cele mai bune servicii si pretul optim, faptul ca nu semnezi. Potentialii clienti te percep ca fiind „pretios” si inteleg ca nu sunt de nasul tau. Unii nici nu te mai cauta sau invita sa intri in discutii in vederea contractarii. Apoi, cu cat piata (uneori doi-trei clienti care sustin aceeasi perceptie sunt suficienti) te clasifica acolo unde prea putini au acces (vezi resurse), cu atat mai singur ramai. Comunitatile dau forta, de la cele umane pana la cele profesionale. Merita mai mult ca oricand sa-i lasi pe cei din jurul tau sa observe cat de abordabil esti, ca iti respecti interlocutorul si esti sincer (uneori in contradictie cu ceea ar placea clientului sa auda). Astfel de relatii conduc firesc la parteneriate bazate pe incredere si profesionalism, care primeaza in fata rigiditatii bugetelor.

Inchei cu un citat din autorul preferat, atunci, la varsta cand imi cautam modele, dar si acum. Nu stiu cati dintre voi asociaza literatura interbelica cu cea de leadership, dar multe adevaruri sunt spuse din vremuri stravechi. Asta mai observam cand ne aplecam asupra filozofilor antici. Revenind insa, dupa mai bine de 30 de ani opiniile lui Mircea Eliade raman la fel de valabile. Am avut supriza placuta sa regasesc randurile postate de prietenii de la Erudio, alaturi de care am descoperit contextul reintalnirii cu mine.

“Asta n-o vor intelege ei niciodata: ca nu esti dator sa ajungi ceva, ca nu trebuie sa parvii nicaieri, ca ceea ce importa in primul rand este sa fii tu si sa poti ramane tu insuti in orice imprejurare a vietii.” Mircea Eliade

Citeste si:
(P) Cel mai important eveniment al anului dedicat executivilor de top!
(P) Cel mai important...

O simpla si frumoasa definitie a smereniei.

Sursa foto: Shutterstock.com

Te-ar putea interesa si:


Mai multe articole din sectiunea Cariere »



Citeste si
Acestea sunt cele mai mari blocaje cu care "se lupta" un sef