Iei o lingură de zahăr să o pui în cafea. Ai o străfulgerare: cine și cum face acest zahăr, pe care nu doar tu, ci zeci, sute de milioane de oameni din întreaga lume îl pun, zi de zi, în banala băutură fără de care nu își încep ziua? Dar dacă, pentru ca tu să beneficiezi de acest produs atât de comun, undeva sute de oameni sunt angrenați într-un proces lung, la capătul căruia, după multe ore de muncă, o serie de aparate complicate decantează cristalele de zahăr pe care ție ți se pare normal să le ai în bucătărie?

E o dimineață însorită de noiembrie la fabrica Agrana din Roman, de unde vine deja celebrul zahăr Mărgăritar.

Camioane pline de sfeclă intră pe poarta fabricii pentru a aduce materia primă care, după un proces lung și mai complicat decât își pot imagina oamenii care nu ajung aici, se transformă în zahărul pe care îl punem, de exemplu, în cafea. Și nu numai.

Procesul "alchimic" al producției zahărului

Pentru cine vede fabrica Agrana, devine uimitor de altfel cât de laborios este procesul de transformare a sfeclei în produsul pe care îl știm de la raft. Lucru care se întâmplă după un traseu lung, care începe de la cele 12.000 de hectare unde se cultivă sfecla pe care o folosește Agrana și până la măruntaiele fabricii, un colos atât de complex încât, dacă o fabrică de zahăr arată așa, te poți întreba pe bună dreptate cum arată una de submarine nucleare.

Până să ajungă în fabrică, însă, trebuie urmați alți pași esențiali, fără de care produsul nu ar exista niciodată: semănarea semințelor de sfeclă de zahăr, de la jumătatea lunii martie până la jumătatea lunii aprilie, recoltarea sfeclei de zahăr, care începe la mijlocul lunii septembrie și se încheie la mijlocul lunii decembrie, apoi, în final, extracția zahărului, sau așa-numita „campanie a sfeclei”, care durează în medie aproximativ 120-130 de zile, în funcție de cantitatea de sfeclă recoltată.

Dar e oare sănătos acest zahăr? e întrebarea de pe buzele tuturor.

"Depinde în ce doză", spune, zâmbind, Herwig Schwihla, COO Agrana, reluând faimoasa propoziţie formulată în limba latină de Paracelsus cu vreo 500 de ani în urmă: „Sola dosa facet venenum” (Doar doza face otrava, n.r.).

Paralela cu Paracelsus, de altfel, nici nu este foarte exagerată, pentru că, odată intrat în această mașinărie imensă și complicată care este Agrana, printre miile de țevi, indicatoare de presiune, centrifuge și panouri de control, înțelegi cât de mult seamănă cu alchimia procesul prin care sucul extras din sfecla de zahăr se îngroașă și apoi se cristalizează.

Iar pentru cei care vor să înțeleagă și mai bine care este, concret, procesul prin care se obține zahărul în această adevărată uzină, pașii sunt următorii: mașinile de tăiat sfecla de zahăr mărunțesc sfecla în „tăieței” în formă de fășii, cu un conținut de zahăr cuprins între 16 și 20 de procente, apoi zahărul este dizolvat din tăieței de către apa fierbinte (aprox. 70 de grade Celsius) în contracurent - tăiețeii fiind transportați de jos în sus împotriva curentului de apă, pentru ca la final, după ce nezaharurile insolubile și varul (care, practic, "leagă", împreună cu gazul carbonic, nezaharurile din sucul brut) sunt filtrate în sisteme de filtrare, să rezulte așa-numitul "suc subțire".

Iar asta nu e tot, pentru că abia ulterior acest suc subțire este îngroșat printr-un proces de evaporare în mai multe etape, după aceea fiind declanșată cristalizarea, prin adăugarea („inocularea”) de zahăr fin măcinat, pentru ca, în sfârșit, cristalele de zahăr să fie separate în final de sirop prin centrifugare.

370 de angajați scot 100.000 de tone pe an

"În momentul de față, și Mărgăritar și Coronița sunt branduri puternice, practic este un produs similar", spun reprezentanții companiei, care mai adaugă, de asemenea, faptul că, la nivel mondial, consumul de zahăr crește în fiecare an cu cel puțin un procent.

Din nou, însă, trebuie remarcat procesul absolut fascinant prin care sfecla obișnuită devine cel mai cunoscut îndulcitor din lume, de la momentul când intră pe poarta fabricii, trecând prin cel în care echipamente speciale preiau mostre din materia primă, care ajung apoi în laboratorul fabricii, și terminând cu cel în care produsul, odată cristalizat, ajunge în pachetele de un kilogram pe care clienții le cumpără din magazine.

"Apropo, aceste pachete, în momentul când Agrana a preluat fabrica, în 1998, aveau 50 de kilograme", ne spune Herwig Schwila, în timp ce ne conduce prin labirintul fabricii.

O fabrică în care anul trecut s-au investit peste 3 milioane de euro, care, anual, plătește taxe în valoare de 8 milioane de euro și care are 370 de de angajați în România, incluzându-i pe cei din facilitatea de la Buzău. Toți aceștia fiind, de altfel, în spatele celor peste 100.000 de tone de zahăr pe care le produce Agrana anual.

Orice cuvânt e sărac, însă, pentru a descrie procesul de producție al zahărului la Agrana, iar imaginile nu reușesc decât într-o mică măsură. O asemenea desfășurare de forțe trebuie văzută pentru a putea fi crezută, lucru care devine cu atât mai evident când spui că fabrica are, spre exemplu, propria stație de tratare a apei, sau atunci când spui că sunt necesari 1.100 kWh de energie pentru producerea unei singure tone de zahăr.

Ce e sigur, însă, este progresul uriaș, în materie de producție, pe care l-a făcut fabrica din momentul în care a fost preluată și până astăzi, lucru pe care Herwig Schwihla îl demonstrează cu imagini din perioada sfârșitului anilor '90.

Culmea este însă că atunci sfecla era mult mai curată, spune COO-ul Agrana.

"Odată ce era curățată, era incredibil de albă, nu știu cum făceau lucrul ăsta", mai spune el, în timp ce ne arată o poză cu "camionul" care transporta sfecla la vremea respectivă - o amărâtă de căruță cu un cal slăbănog legat la ea.

E clar, România s-a schimbat, iar acest lucru poate fi observat plecând de la capacitatea sa de producție industrială, unul dintre principalele lucruri cu care comuniștii se mândreau. Iar o vizită la fabrica Agrana e doar unul dintre modurile în care poți să-ți dai seama de această schimbare.

Sursa foto: Wall-street.ro

Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Luca Dinulescu
Luca Dinulescu este jurnalist, activând anterior pentru publicații precum Digi 24, Adevărul sau Academia Cațavencu. A desfășurat de asemenea o activitate publicistică constând în patru volume publicate, între acestea numărându-se proză, nuvele și benzi desenate. Este absolvent de Regie Film și a fost de asemenea posesor al bursei J.W.Fulbright pe scenaristică și regie de film.

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Companii »


Setari Cookie-uri