Infiintat in vara anului 1995 de Sorin Ovidiu Vintu, Fondul a fost administrat de firma SOV INVEST SA, specializata in administrarea fondurilor mutuale. Cu un capital de 100 de milioane de lei (ROL) depus la Banca Agricola SA, obiectul principal de activitate al SOV Invest a fost inca de la infiintare “Administrarea Fondului Mutual – Fondul National de Investitii”. Pe 15 septembrie 1995, Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM) a autorizat functionarea FNI, care avea ca obiect de activitate “mobilizarea economiilor banesti ale membrilor sai si plasarea comuna a acestora, in conditii de profitabilitate superioara a plasamentelor individuale pe piata monetara si de capital romaneasca si internationala”.

Ulterior, societate a contractat si un credit de Bancorex, in valoare de peste 3 milioane de dolari, care nu a fost niciodata rambursat.

In 1997 Sorin Ovidiu Vintu vinde participatia sa la Fondul National de Investitii “specialistei” Ioana Maria Vlas. Despre aceasta tranzactie SOV a declarat: "Aveam doua optiuni atunci, sa-l vand sau sa-l inchid. Am gasit client, l-am vandut. Era normal". Ioana Maria Vlas a recunoscut, insa, mult mai tarziu, ca ea a fost, de fapt, doar un paravan in fata omului de afaceri.

Noul proprietar a semnat, la acea vreme, un contract cu CEC (Banca de Economii si Consemnatiuni), condusa de Camenco Petrovici, un contract prin care CEC garanta fondurile investite in Fondul National de Investitii contra unei contributii lunare in valoare de 5 miliarde de lei vechi (ROL).

In aceste imprejurari favorizante, Fondul National de Investitii a atras un numar mare de investitori prin dobinzile mari practicate la depozite, acestea depasind de 3-4 ori media dobinzilor bancare cit si prin contractul semnat de CEC de garantare a depozitelor facute la FNI. Prin contractul de garantare amintit, CEC se angaja ca in cazul falimentului Fondului National de Investitii sa despagubeasca investitorii acestuia cu suma depusa initial.

Primele semne de ingrijorare au aparut in aprilie 2000, legate de intarzierile survenite in cadrul retragerii unor sume mari de bani din FNI. Imposibilitatea efectuarii unor plati la sucursala FNI din Cluj declanseaza primele semne de panica in randul investitorilor. Politia Economica si Procuratura se autosesizeaza si in data de 16 Mai 2000, Ioana Maria Vlaseste chemata in mod oficial la sediul Politiei Bucuresti pentru a da explicatii cu privire la soarta banilor depusi la fondurile FNI si FNA. Imediat dupa declansarea anchetelor Ioana Maria Vlas fuge in Israel, la Tel Aviv iar la scurt timp, Nicolae Popa directorul Gelsor pleaca si el in Indonezia la Jakarta.

La data prabusirii FNI, 24 mai 2000, existau aproximativ 318.000 de investitori dintre care aproape o treime plasindu-si investitiile in ultimele 12 luni de existenta a Fondului.

Dupa 3 ani de zile, in cele din urma Ioana Maria Vlas s-a predat pe data de 27 Martie 2003 autoritatilor romane. In 2009, aceasta a fost condamnata definitiv la 10 ani de inchisoare in Dosarul FNI si la 8 ani de inchisoare in Dosarul FNA.

Partenerii proiectului 30 de ani de capitalism sunt: Grampet Group (Gold partner), OTP Bank (Silver partner) si CITR (Silver partner).