Criza financiara globala din 2008 si extensia ei actuala (declinul moderat dar constant al standardului de viata al clasei mijlocii occidentale in raport cu anii '80 sau '90, criza datoriilor suverane, somajul in crestere s.a.m.d.) a impus paradigma inevitabila a unei Europe cu doua viteze, a decalajelor si evaluarea tarilor UE prin notiunile, mai nou intersanjabile, de "centru" si "periferie".

Ce anume ar putea insa semnifica termenul, "la moda", de "periferie" in Uniunea Europeana? In discursul occidental s-a impus criteriul de tari confruntate cu serioase probleme financiare. Din aceasta perspectiva, se vorbeste despre cinci tari care ar reprezenta "periferia": Grecia, Spania, Portugalia, Irlanda si Italia. In fapt, economiile periferice la care se refera conceptul sunt in general cele ale tarilor mai sarace din estul si sudul Uniunii Europene, fata de nucleul economiilor puternice - Germania, Franta, Belgia, Suedia - din nord-vestul continentului.

Cei necompetitivi de la "periferie" au fost insa demascati recent si pusi cu fata la zid. Periferia aceasta europeana nu mai are un drept fundamental al oricarei periferii: acela de a identifica propriile cai de iesire din criza, ci nu poate decat sa respecte reguli concepute de finantator. Recursul exclusiv la rigorile greu de suportat ale austeritatii a generat implicit o reorientare generala la nivelul Uniunii Europene catre sfera nationala din acelasi motiv pentru care centrul de greutate al eforturilor de rezolvare ale crizei s-a situat preponderent la nivel national.

Se contureaza o noua "periferie" in UE?

In timp ce multe guverne "periferice" din zona euro s-au ocupat cu predilectie de punerea in aplicare a politicilor de imbunatatire a functionarii pietelor (in special a fortei de munca) - obligate sa efectueze reforme structurale de amploare impuse de conditiile internationale de creditare - ideea de reforma pentru un mare numar de tari de "centru" a fost aproape inexistenta.

Ca atare, acest grup al economiilor de "centru" se confrunta acum cu aceleasi perspective de crestere economica lenta si problemele asociate cu care au afectat tarile din sudul si estul Europei in ultimii cinci ani. Economiile periferice, in special Spania, Italia, Irlanda si Portugalia au reusit sa taie, in ansamblu, din costuri in raport cu media zonei euro, in ultimii ani, spre deosebire de Belgia, Finlanda sau Franta unde, de exemplu, costurile cu forta de munca, au continuat sa se majoreze continuu in termeni absoluti si in raport cu media zonei euro.

Drept urmare, imbunatatirea competitivitatii in cazul natiunilor din sudul zonei euro, a lasat in urma tari precum Franta sau Belgia, care ar putea deveni in urmatorii ani "noua periferie", noteaza CNBC, care citeaza un raport creat de Capital Economics. "O mana de economii de baza din zona euro au inregistrat cresteri destul de puternice in ceea ce priveste costurile unitare cu forta de munca (vezi graficul de mai sus) in ultimii patru ani. Evolutia a fost una in contrast cu cea a multor tari periferice", se arata in raport, potrivit CNBC.

In timp ce aceasta evolutie ar putea ajuta tarile periferice sa recastige din competitivitatea relativa mai repede, alte economii "stabile" precum Belgia, se confrunta cu riscul de a ramane in urma, ceea ce ar putea impinge periferia zonei euro spre nord, se mai arata in raport. Capital Economics a analizat in raport modificarile absolute si procentuale in materie de competitivitate in zone euro, uitandu-se in acest sens la costurile unitare cu forta de munca in regiune.

In Belgia, in special, costurile cu forta de munca au crescut brusc si sunt acum cele mai mari din zona euro. Costurile cu forta de munca din Belgia par deja a afecta atat cresterea investitiilor cat si volumul exporturilor, in mod traditional un stimulent puternic al cresterii economice. Si contul curent a cazut in deficit pentru prima data in ultimii 30 de ani.

Toate acestea sugereaza ca un reviriment in cazul Belgiei pare improbabil sa recupereze din ritm in comparatie cu natiunile din sud, iar guvernantii belgieni nu-si vor asuma riscuri de a aborda aceste probleme prea curand. Intr-adevar, diferenta de cost, care a aparut intre Belgia si alte tari din zona euro este acum la fel de mare cum a fost pentru economiile periferice in 2005. In acelasi timp, Finlanda ramane impotmolita in recesiune, iar Franta stagneaza din 2013.

Sursa foto: Shutterstock / Zona Euro

Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Marius Alexandru Stanciu
Absolvent al Facultatii de Economie din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucuresti si al unui program de Master, cu specializarea Economie Europeana, sustinut in aceeasi institutie, Marius Alexandru Stanciu dispune de o experienta jurnalistica de peste 12 ani, dobandita in cadrul redactiei Wall-Street.ro si acopera din punct de vedere editorial evenimente si interviuri din piata imobiliara, piata asigurarilor si pensii private.

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Internațional »


Setari Cookie-uri