Desi aurul nu mai este utilizat pentru a sustine bancnotele de hartie (fiduciare), odata cu startul sistemului valutar post Bretton Woods din 1971 - moment in care presedintele american Richard Nixon a eliberat dolarul din relatia sa cu aurul, acest metal pretios reprezinta in continuare o parte importanta din rezervele bancilor centrale din Statele Unite si Europa. Pietele au speculat, de asemenea, de mai multi ani si cu privire la rezervele de aur ale Chinei, despre care s-a scris in urma cu cateva luni ca au cunoscut un salt spectaculos.

Statele Unite au cele mai mari rezerve de aur din lume, 8.133,5 tone, dar in acelasi timp, stau pe un munte de datorii (18.000 de miliarde de dolari) si nimeni nu isi face sperante ca vor fi rambursate vreodata. Mai mult, Rezerva Federala americana ar putea lua decizia de a majora dobanda de politica monetara in aceasta luna, ceea ce va determina cresterea dolarului american spre noi valori, apropiate de paritate cu euro, adica similara cu cea din anul 2000.

Nimeni nu beneficiaza insa in urma unui dolar mai puternic, pentru ca mai multi dolari sunt in circulatie in afara Statelor Unite decat in interiorul lor, iar pe masura ce dolarul se intareste, se reduce si pretul marfurilor. De exemplu, in 2014, pretul aurului a inregistrat al doilea an de scadere consecutiva, o premiera dupa 2000, in conditiile in care dolarul s-a apreciat pe fondul speculatiilor ca Rezerva Federala va majora dobanda de referinta pentru prima data din 2006.

De asemenea, cea mai mare parte a comertului mondial de petrol si gaze naturale este realizat in dolari, iar, ca urmare, necesitatea statelor implicate in aceste schimburi de a stoca moneda americana pentru a plati pentru energia primita ofera astfel o putere economica uriasa Statelor Unite. Poate tocmai de aceea, acordul din luna mai a anului trecut intre China (cel mai mare consumator de energie din lume) si Rusia (cel mai mare producator de energie din lume) cu privire la comertul cu gaze naturale in valoare de 400 de miliarde de dolari a fost semnat in yuani si ruble, fapt care nu are cum sa nu ingrijoreze Statele Unite. In cadrul acestui acord, Gazprom, cea mai mare companie rusa de stat, va furniza catre China National Petroleum Corporation (CNPC) echivalentul a un sfert din exportul Rusiei catre Europa.

Astfel, unul dintre motivele pentru care China a inceput sa stocheze aur este si planul Beijingului de a isi diversifica rezervele valutare. China dispune in prezent de 4.000 de miliarde de rezerve valutare, in dolari, euro si yeni, iar cum sistemul financiar bazat pe valoarea cursului de schimb pare din ce in ce mai mult cuprins de haos si am putea asista la un moment dat in viitor la startul sfarsitul sistemului creat dupa renuntarea la acordul Bretton-Woods, China stie ca ar putea ajunge sa stea pe un imens munte de hartii fara valoare. Asadar, care sunt optiunile? Sa cumpere active cu valoare intrinseca, iar unul dintre acestea este, bineinteles, aurul.

Astfel, rezervele de aur ale Chinei se situau la 1.658 de tone la finele lunii iunie anul curent, cu 57% mai mai mari decat cele 1.054 tone in luna aprilie 2009, ceea ce plaseaza China in fata Rusiei, pe pozitia a cincea in topul tarilor cu cele mai mari rezerve de aur din lume. China este, de asemenea, cel mai mare producator mondial de aur (450 de tone pe an) si, in prezent, se lupta cu India pentru titlul de cel mai mare consumator de aur.

In paralel, exista presiuni pentru ca yuanul chinez sa fie inclus in cosul de valute al Fondului Monetar International, care include dolarul, euro, yenul si lira britanica, odata cu pasul de a consitui o rezerva de aur suficienta, ceea ce ar face din yuan moneda de rezerva la nivel mondial.

Surse informatii: Agerpres, Mining.com, Quora.

Sursa foto: Roman Sigaev / Shutterstock

Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Marius Alexandru Stanciu
Absolvent al Facultatii de Economie din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucuresti si al unui program de Master, cu specializarea Economie Europeana, sustinut in aceeasi institutie, Marius Alexandru Stanciu dispune de o experienta jurnalistica de peste 12 ani, dobandita in cadrul redactiei Wall-Street.ro si acopera din punct de vedere editorial evenimente si interviuri din piata imobiliara, piata asigurarilor si pensii private.

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Internațional »


Setari Cookie-uri