Turcia intre crestere si declin economic

In anul 2014, Recep Tayyip Erdogan, pe atunci prim ministru cu mandate de succes repetitive (2003 – 2014), la fel ca cele de primar al Istanbulului (1994 – 2003), este ales presedinte al Turciei cu un procent de aproximativ 72 %, marcand astfel trecerea tarii intr-o alta paradigma existentiala, aceea a reconsiderarii politice a primariatului secularismului in tara si revenirea la influenta activa a Islamului.

Succesele economice ale Turciei sub Erdogan s-au decantat in ultimii 5 ani si sunt exploatate de presedinte in eforturile sale de sustinere a politicii actuale a Ankarei caracterizata de o linie mai dura in relatiile sale cu Germania, SUA, Israel sau cu unele state din Orientul Mijlociu si mai permisiva in cele cu Rusia.

An/Indicator 2013 2014 2015 2016 2017

Populatia (*) (milioane)

76,7 77,7 78,7 79,8 80,8
PIB (mld. USD) 950 934 858 862 851
Rata crestere PIB (%)(**) 8,5 5,2 6,1 3,2 7,4
Somaj (%) 9,1 10,0 10,3 10,9 10,9
Datoria publica (% din PIB) 31,3 28,6 27,5 28,3 28,3
Rata inflatiei (%) 7,5 8,9 7,7 7,8 11,1
Rata de schimb TL/USD (***) 2,33 2,33 2,92 3,53 3,79

(*) Populatia estimata la 31 decembrie 2018 va f de 82,1 milioane locuitori. Se estimeaza ca va creste pana in 2050, cand se va stabiliza la aproximativ 95,5 milioane locuitori.

(**) Rata de crestere a PIB in 2018 si 2019 se estima a fi de aproximativ 5%, dar este posibil sa fie una negativa, urmare a evenimentelor din vara-toamna anului 2018.

(***) In 2018, august, rata de schimb a fost de 7,7 TL/1 USD, urmare a crizei lirei turcesti.

In ultima parte a anului 2018, autoritatile de la Ankara s-au confruntat si continua sa se confrunte cu o adevarata criza generata de cea mai mare rata a inflatiei din 2003, situata la 18 %, de o crestere accelerata a datoriei interne si externe si de un somaj in crestere accelerata.

Cresterile inflatiei si a ratei de schimb TL/USD au coincis cu majorarea, de catre SUA, a taxelor vamale pe produsele turcesti din otel, de la 25% la 50%, ca urmare a refuzului Turciei de a-l elibera pe preotul american Andrew Brunson, retinut in Turcia, in contextul evenimentelor din vara anului 2016. Tot mai multi analisti isi pun intrebari in legatura cu adevaratele cauze ce stau in spatele ultimelor evolutii din Turcia, unii dintre acestia, considerand ca principala cauza ambitiile personale ale lui Erdogan in a se proiecta ca un lider providential al perioadei curente.

Proiecte realiste sau megalomanice?

In ultimii ani, referitor la Turcia, ca tara parte a G20, cele mai importante institutii de prognoza economica si sociala din lume si-au pus cateva intrebari retorice, printre care:

  • Devine Turcia o China a Europei? Era creditata ca fiind imediat dupa China si India din punctul de vedere al ritmului de dezvoltare economica.
  • Care vor fi relatiile Turciei cu vecinii sai cand (nu peste mult timp) populatia sa va fi comparabila cu aceea a Federatiei Ruse?
  • Turcia poate deveni centru universitar regional si factor de influenta culturala a lumii islamice?
  • In 2014, Turkish Airlines anunta ca interzice comercializarea bauturilor alcoolice la bordul aeronavelor sale. Oare poti deveni lider global intr-un domeniu, aplicand regulile unei civilizatii musulmane? Poate fi aceasta o reteta a succesului?
  • Vom putea discuta in curand despre neo-otomanism, mai ales dupa realegerea presedintelui Erdogan si dupa referendumul din aprilie 2017, cand presedintele Turciei a primit puteri, practic, nelimitate?
  • Potentialul militar comparat al unor state din Orientul Mijlociu indica faptul ca Turcia ocupa prima pozitie. Aceasta postura faciliteaza coagularea zonala sau devine un factor disolutiv?
Tara

Pozitie

(loc)

Personal militar Nr. tancuri Nr Avioane Nr. lov. Nucleare Nr. submarine

Buget

(mld. $)

Turcia 1 410000 3600 990 0 14 19,5
Israel 2 176000 3800 680 100 14 15,5
Egipt 3 468000 4700 1100 0 4 4,4
Iran 4 545000 2400 480 0 31 14,3

Indicatori militari ai unor actori regionali

Fara sa epuizam toate initiativele liderului turc, enumeram numai cateva dintre proiectele mari asumate de acesta, proiecte care se intind pe o perioada de 10 ani, evaluate la 1000 de miliarde de dolari. Primele doua initiative sunt cele ce tin de innoirea urbana, estimata la 200 miliarde dolari, ce isi propune revigorarea arhitectonica a peste 3,5 milioane constructii cu arhitectura locala traditionala si modernizarea domeniului aviatiei turce, civila si militara, pe baza unor proiecte comune cumulate ce ajung la peste 60 miliarde dolari.

Compania nationala aeriana de transport isi propune ca pana in 2028 sa conexeze Turcia cu peste 350 de destinatii, folosind peste 500 de avioane noi, ce vor opera de pe marile aeroporturi ale tari, dintre care se desprinde Aeroportul International Istanbul, a carui capacitate proiectata va atinge nivelul de 200 milioane de calatori anual. Componenta de avioane de lupta se va materializa cu intrarea in dotarea fortelor aeriene militare a unui numar neprecizat de avioane TFX Fighter Jet, care vor inlocui pana in 2029, cele 200 de avioane de lupta, cele mai multe de tip F 16, aflate in dotarea armatei.

Pana in 2023 Ankara si-a propus darea in functiune a peste 4700 km de autostrada, in valoare de peste 47 miliarde dolari, a podului peste stramtoarea Dardanele si a tunelului triplu stratificat Istanbul, care va lega Europa de Asia care, cumulat, vor costa 10 miliarde dolari. In domeniul energiei, Turcia si-a propus constructia cu 10 miliarde a conductei TANAP (Trans-Anatolia) si 3 centrale nucleare, in valoare de 62 miliarde dolari.

Redesteptarea unor ambitii regionale

Dupa disolutia URSS, Turcia a cautat sa obtina un statut de actor regional major in zona ce separa Europa de Orientul Mijlociu si de Africa de nord-vest . Pentru atingerea acestui deziderat a combinat eforturile politice interne de dezvoltare economico-sociala cu o multitudine de initiative ce tin de politica externa. Printre acestea se numara si numeroasele tentativele de acces in Uniunea Europeana, dar si realizarea de parteneriate cu state care doresc sa-si maximizeze relevanta regionala sau globala. Printre acestea se numara Federatia Rusa, tara cu care, istoric, a alternat situatiile de rivalitate cu cele de intelegere pragmatica generata de obiective bilateral avantajoase, dar si cu Iranul si unele state din zona Caucazului, in special cu Georgia, tara din care provine familia Erdogan.

Cu toate ca Asia Mica este punctul de convergenta geografica a trei continente (Europa, Asia si Africa) deseori s-a pus o intrebare mai mult retorica, carui continent apartine Turcia? Ankara este capitala unei tari mai mult asiatice, sau a unei tari mai mult europene? Acest statut a reprezentat o oportunitate pentru Turcia, mai ales pentru ca interesele sale acopera regiuni de tip placa turnanta, asa cum sunt Balcanii, Marea Neagra, Caucazul, estul Marii Mediterana, Orientul Mijlociu, zona Golfului sau Nordul Africii. Deoarece aceste placi turnante sunt si vecine, atunci atractivitatea strategica a acestei tari a crescut si va creste in continuare.

In 2010, prof. Ahmet Davutoglu, fost ministru de externe al Turciei, a publicat, eseul Adancimea strategica, in care lansa ideea unei optiuni strategice de politica externa a tarii sale denumita Zero probleme cu vecinii. Ca o ironie a sortii, in contextul valului revolutionar Primavara Araba, in 2011 incepea procesul de destabilizare a Siriei, care avea sa se transforme intr-un adevarat izvor al instabilitatii regionale, dar si globale, care a cuprins si Turcia. Zero probleme cu vecinii reprezinta un slogan maret, demn de toata admiratia, dar practic, mai poate fi valabil in cazul Turciei? Pot fi linistite apele politicii de securitate intr-o regiune unde exista Irak, Golful Persic/Iran, Siria, Hezbollah, Nagorno-Karabah si alte conflicte inghetate, zone geografice intrepatrunse unde locuiesc crestini, arabi, musulmani sunniti si siiti, druzi, armeni, cerchezi etc.?

Evenimentele Georgia, Ucraina si Siria, mai ales, fac ca problematica securitatii in zona extinsa a Marii Negre si Orientul Mijlociu sa cunoasca o noua abordare. De la focusarea preponderent pe terorism si traficul ilegal de orice forma, la regandirea strategica a prezentei militare atat a Federatiei Ruse, cat si a Aliantei Nord-Atlantice. In 2014, imediat dupa anexarea Crimeii, Rusia a inceput un proces intens de remilitarizare a peninsulei, peste nivelul atins in perioada URSS. In ultima parte a anului 2015, in contextul confruntarilor militare din Siria, Turcia si Federatia Rusa au fost aproape de a inregistra colapsul relatiilor politice dintre ele, dupa ce un avion de lupta SU-24 al Federatiei Ruse a fost doborat de forte aeriene ale Ankarei, la granita turco-siriana.

ADRIEAN PARLOG are peste 25 de ani de experienta, atat in Business/Competitive Intelligence (co-fondator, consultant si trainer in ICSS), cat si in intelligence guvernamental (conducand componenta de analiza a informatiilor militare). In plan universitar Adriean Parlogeste profesor asociat la ASE, Academia Nationala de Informatii Mihai Viteazul, Universitatea din Sibiu si Universitatea Babes Bolyai University din Cluj Napoca.

ANALIZA: Cazul Jamal...
Citeste si: ANALIZA: Cazul Jamal Khashoggi - rol nou pentru Erdogan?