Dupa incidentul naval din 25 noiembrie 2018, din zona Stramtorii Kerci, in care au fost implicate doua nave militare si una civila ce apartin Ucrainei, starea de tensiune creste si capata noi dimensiuni, prin implicarea mai multor state in disputa, inclusiv Uniunea Europeana si NATO.

Adriean Parlog este co-fondator, consultant si trainer ICSS.

Prin construirea podului care leaga Crimeea de Rusia, stramtoarea Kerci a fost redusa la o trecere ingusta pe sub arcada centrala a podului, aflata sub controlul total al Moscovei. Navele ucrainene, care se indreptau spre aceasta trecere, au fost interceptate de forte aeriene si garda de coasta a Federatiei Ruse.

Actiunea a avut loc in apele teritoriale ale Crimei, care de jure sunt ape teritoriale ucrainene, dar de facto, dupa anexarea ilegala a peninsulei, sunt considerate ape teritoriale ale Rusiei. In prezent, cele trei nave si 24 de marinari ucraineni sunt in custodia autoritatilor ruse, la Moscova unde au fost deferiti justitiei pentru infractiuni conexe incalcarii prevederilor legale referitoare la frontiera ce separa Federatia Rusa si Ucraina.

Autoritatile de la Kiev, prin presedintele Petro Porosenko, au solicitat public sprijinul urgent al NATO, dar SUA considera ca subiectul este unul care priveste Europa, iar Germania pare mai degraba sa se abtina de la orice tip de implicare, indemnandu-l direct pe Presedintele Porosenko sa accepte dialogul cu Moscova.

Desi Kievul a decretat starea de razboi in 10 unitati administrative, mobilizand si o parte a rezervei militare, compania privata americana de informatii din surse publice, al carei brand este recunoscut international, DEFCON Warning System, apreciaza ca nu exista motive de modificare a indicatorului sau de baza referitor la cresterea tensiunilor in teatre de confruntari, acesta ramanand la cel mai de jos nivel, 5 sau verde, pe o scara de la 0 la 5. Merita amintit faptul ca DEFCON beneficiaza de capacitati de culegere in marile capitale ale lumii. In lumea analistilor de politica internationala, mesajele de alarmare timpurie oferite de DEFCON au reprezentat adevarate valori barometrice care definesc starea de tensiune globala, dar acest lucru nu inseamna ca nu este posibila inrautatirea situatiei de securitate in regiunea Marii de Azov.

Mai mult, aceasta apreciere de 5 sau verde, reprezinta si o masura a gradului de apetenta a Occidentului pentru implicare in incidentul propriu-zis. Analistii sistemului de avertizare amintit sunt in prezent mai preocupati de faptul ca Rusia incepe sa urmeze exemplul Chinei, pentru ca, deocamdata, au constatat ca nu exista nimeni care sa se opuna in mod real miscarilor lor militare.

O parte a specialistilor in politica externa apreciaza ca cele petrecute in 25 noiembrie 2018, in zona Marii de Azov, reprezinta o noua incercare de destabilizarea a Ucrainei, dupa evenimentele de pe Euromaidanul ucrainean, din iarna 2013 – 2014 urmate de preluarea controlului politic si administrativ al Crimeii. Alta parte, considera ca originea incidentului, ar trebui cautata in pierderea de teren electoral, de catre presedintele Porosenko, aflat la mare diferenta in spatele candidatului Iulia Timosenco, fost prim ministru al Ucrainei.

Realitatea pare a fi mult mai complexa, in sensul ca Federatia Rusa, nu renunta la conceptul de adancime strategica utila apararii, care reprezinta o adevarata baza a securitatii sale inca de pe vremea expeditiilor lui Napoleon, la care nu s-a renuntat nici pe timpul si nici dupa cel de al Doilea Razboi Mondial.
Adancimea strategica, a fost asigurata de state tampon, care a permis Moscovei sa riposteze eficient, mai intai fortelor Franceze, si apoi celor Germane. Pentru Europa, dar si pentru principalul sau aliat si garant, Statele Unite, dimensiunile adancimii strategice pe care o doreste Rusia, reprezinta in realitate o amenintare deoarece presupune controlul unei mari parti a “Peninsulei” Europene. Deci ceea ce doreste Rusia si ceea ce vrea Europa pentru asigurarea securitatii lor reprezinta variante care se exclud reciproc.

Dupa disolutia URSS, zona tampon nordica in discutie, desi s-a restrans datorita aderarii celor trei state Baltice la NATO, iar Republica Belarus a ramas mai degraba neutra din punct de vedere militar, tot produce efecte strategice utile Moscovei. In schimb, o perioada de timp, Ucraina a oscilat intre Est si Vest transmitand lumii semnale contradictorii, dar in 2014, Executivul de la Kiev a devenit evident pro-occidental, dupa masuri de forta care au generat o ruptura reala fata de Moscova.

Perspectiva unei implicari militare a Federatiei Ruse a fost evidenta, mai ales daca s-ar fi trecut si la cooperare militara cu SUA, dupa precedentul Georgia 2008, cand dupa finalizarea programului „Train and Equipt”, Federatia Rusa a invadat mica republica independenta din Caucazul de Sud. Cum acest lucru nu s-a petrecut inca in Ucraina, Moscova a evitat constant o implicare fatisa in aceasta tara pana in noiembrie 2013, preferand sa maximizeze avantajul de garant al Ucrainei, oferit de Acordul de la Budapesta din 1994 (acord neratificat la nivelul anului 2014), conform caruia:

  • Rusia avea dreptul la o baza navala majora in Crimeea;
  • Ucraina nu mai poate poseda arma atomica, care o facea de facto a treia putere militara nucleara si totul in schimbul unor garantii privind integritatea sa teritoriala;
  • Federatia Rusa, Marea Britanie si Statele Unite se angajau sa respecte independenta, suveranitatea si frontierele din 1994 ale Ucrainei.

La sfarsitul anului 2013, Presedintele Ucrainei, Victor Ianukovici, a refuzat semnarea Acordului de Asociere cu UE a tarii sale, fapt ce a condus la aparitia fenomenului Maidan si ulterior indepartarea acestuia de la putere, sub presiunea strazii. Marea majoritate a specialistilor in probleme de securitate regionala si globala erau inclinati sa prognozeze o destabilizare a Ucrainei si crearea conditiilor de materializare a ceea ce prefigura harta Noii Rusii (concept geopolitic si geostrategic al Rusiei inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea, vezi harta), atat de prezenta in mass media, dupa evenimentele din martie 2014.

Numai ca pasul nu a fost facut de Moscova, cel mai probabil din lipsa capacitatilor sale de raspuns la presiunile internationale, care ar fi putut evolua incontrolabil. Riscul ar fi fost mult prea mare si s-a trecut la strategia pasilor marunti. Estul Ucrainei si Peninsula Crimeea sunt piese importante pentru inceputul constructiei unei zone tampon si in Sud-Estul Europei, care in plus, blocheaza si Caucazul de Sud. Restul Ucrainei, ar putea fi vazut ca zona tampon acceptabila si pentru semnatarii Acordului de la Budapesta si implicit, pentru Occident.

Este posibil ca Moscova sa fi incercat si o exploatare a rivalitatii politice interne din Ucraina, care devine tot mai evidenta in perspectiva alegerilor prezidentiale, din 2019. Subiectul reprezentat de incidentul naval din 25 noiembrie 2018 are mari sanse sa contureze si mai clar optiunile candidatilor cu sanse la victorie (Timosenko, Porosenko, Hritenko) in legatura cu viitoarele relatii pe care acestia le proiecteaza ca fiind acceptabile cu Moscova, mai ales ca toti trei au avut legaturi mai mult sau mai putin publice cu Kremlinul . Evaluarea acestora de catre electoratul ucrainean va accentua si mai mult separarea pro si contra sustinatorilor apropierii de Moscova sau de Bruxelles.

Cel mai dur subiect in discutiile viitorului apropiat il va reprezenta raspunsul la intrebarea: cine a initiat evenimentul din 25 noiembrie 2018? Restul de chestiuni prezentate de mass media, toate valide, vor deveni subiecte de natura secundara care vor conduce la grupari si regrupari cu implicatii greu de conturat in aceste momente. Germania, Ungaria, Turcia si Bulgaria, toate tari membre ale NATO, au abordari nuantate in legatura cele petrecute recent in zona Kerci si mai ales in legatura cu modul in care Kievul ar trebui sa judece si punctele de vedere ale Moscovei. Un argument in acest sens il reprezinta pozitiile publice ale liderilor politici ai acestor state (premieri si/sau presedinti).

Concluzii

Drept concluzie a acestor randuri, cateva idei pentru reflectii de viitor. Dupa finalizarea Podului Kerci si incidentul din 25 noiembrie a.c., lumea incepe sa decripteze utilitatea pentru Rusia a finalizarii zonei de interdictie si anti acces (A2/AD) din Crimea si zona Stramtorii Kerci , cuplata cu relatia preferentiala cu Turcia in domeniile energetic, securitate regionala si politic. Din punct de vedere al pretului de vanzare al hidrocarburilor, Rusia nu poate accepta scaderi semnificative ale acestuia.

Existenta retelelor de transport energie in zona Marii Negre este mai relevanta ca niciodata, pentru ca pretul hidrocarburilor depinde major de cantitatile extrase, dar si de costurile de transport ale acestora, costuri puternic dependente de gradul de securitate asigurat de-a lungul traiectelor lor. Din perspectiva acestor subcriterii Moscova pare a fi plasata in pozitii ce o avantajeaza, inclusiv de preluarea controlului aproape total al Marii de Azov, care se adauga la zona tampon ce are ca extremitati Estul Ucrainei si Peninsula Crimea.

O prezenta navala reala in Marea de Azov este greu de imaginat urmare a aparitiei podului si mai ales datorita faptului ca aceasta mare are o adancime de maximum 20 metri, ce nu permite prezenta navelor mari. De altfel, 144 de nave ucrainene sunt blocate in Marea de Azov, nemaiputand sa treaca in Marea Neagra. Relevanta strategica regionala a porturilor Mariopol si Berdiansk este foarte redusa.

Aproape la fel de dificila este si o prezenta militara navala in Marea Neagra, ce nu apartine statelor riverane, urmare a Conventiei de la Montreux. Aceste din urma considerente si previzibila lupta politica pentru pozitia de presedinte, dar mai ales urmarile acesteia, vor face din Ucraina o tara tot mai putin capabila sa reziste influentelor de tot felul venite dinspre Rusia.

Este interesant de urmarit modul in care Federatia Rusa va raspunde la solicitarile Occidentului legate de eliberarea celor 24 de marinari si mai ales a navelor ce le au in custodie. Sa speram ca raspunsul la aceasta solicitare nu va veni dupa ce gradul de instabilitate interna din Ucraina ar creste periculos de mult, posibilitate de derulare a evenimentelor pe care Moscova nu va obosi sa o caute si sa o influenteze.

Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Wall-Street.ro este un cotidian de business fondat în 2005, parte a grupului InternetCorp, unul dintre cei mai mari jucători din industria românească de publishing online.Pe parcursul celor peste 15 ani de prezență pe piața media, ne-am propus să fim o sursă de inspirație pentru mediul de business, dar și un canal de educație pentru pentru celelalte categorii de public interesate de zona economico-financiară.În plus, Wall-Street.ro are o experiență de 10 ani în organizarea de evenimente B2B, timp în care a susținut peste 100 de conferințe pe domenii precum Ecommerce, banking, retail, pharma&sănătate sau imobiliare. Astfel, am reușit să avem o acoperire completă - online și offline - pentru tot ce înseamnă business-ul de calitate.

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Internațional »


Setari Cookie-uri