Anul acesta, s-au celebrat patru decenii de la ediția din 1984 a Jocurilor Olimpice de vară. Cu 53 de medalii, România, una dintre puținele țări din Europa de Est care a participat la olimpiadă, s-a clasat pe locul secund în topul pe națiuni, doar Statele Unite având o „recoltă” mai bună. Acum, când sportivii din țara noastră s-au autodepășit raportat la rezultatele obținute la anterioarele două ediții a Jocurilor, merită să privim în urmă la o performanță dintr-o altă epocă și, cumva, dintr-o altă dimensiune.
Între 26 iulie și 12 august 1984, statul american California organiza, după o pauză de 52 de ani, a 23-a ediție modernă a Jocurilor Olimpice de vară. În acel an, peste 6.800 de sportivi din 140 de țări au participat, dar România s-a aflat într-un grup aparte.
Cu 127 de sportivi calificați la 12 discipline, România ieșea în evidență fiind una dintre puținele națiuni din spatele „Cortinei de Fier” care a răspuns prezent la Jocuri. URSS-ul, dar și alte 14 țări din Europa de Est și Cuba au boicotat competiția ca răspuns la boicotul similar instituit de echipa Statelor Unite cu patru ani înainte, în 1980, când Moscova a fost gazda Jocurilor Olimpice. Astfel, România a fost singura țară semnatară a Pactului de la Varșovia care a concurat, pe lângă Iugoslavia, un alt stat estic, dar care nu era în raza directă de influență rusă.
Politica de „ochi pentru ochi și dinte pentru dinte” a estului comunist a deschis o potecă nesperată sportivilor români, care au reușit să strălucească și grație contextului prielnic. În acel an, unele sporturi nu s-au bucurat de o prezență deosebită, tocmai din cauza boicotului sovietic, dar istoricii consideră că această ediție a Jocurilor este cea mai de succes din punct de vedere financiar din epoca modernă.
Asta și pentru că vorbim de prima ediție ce nu a fost susținută de stat, banii venind direct de la sponsori. Grație investițiilor minime, un lucru posibil deoarece infrastructura sportivă din zona Los Angeles-ului era la înălțime înaintea olimpiadei, ediția din 1984 a ieșit pe plus cu 250 de milioane de dolari.
Cum a putut România să participe la Jocurile Olimpice din 1984, sfidând URSS
În 1980, România a concurat la Jocurile Olimpice de la Moscova și a obținut locul 7 în clasamentul pe medalii. Au fost, atunci, 25 de medalii pentru sportivii noștri, în timp ce colosul URSS strângea 195 de medalii pentru a obține primul loc, cu aproape 70 mai multe decât Germania de Est care s-a clasat pe doi. La acel moment, relațiile dintre România lui Ceaușescu și URSS erau destul de calde, dar ele s-au răcit treptat pe fondul problemelor economice tot mai mari de la noi din țară.
„România se confrunta cu probleme financiare, iar Nicolae Ceauşescu sesizează oportunitatea oferită de Jocurile Olimpice de la Los Angeles. El încearcă să obţină maximum din acest eveniment, atât din punct de vedere economic, cât şi în planul imaginii,” a explicat istoricul Pompiliu‑Nicolae Constantin citat de Adevărul.
Concret, sportivii români au primit dreptul să se ducă în America și pentru că Ceaușescu își dorea să mențină relații acceptabile cu vestul, pe fondul contactelor tot mai glaciare cu Moscova, dar și pentru că i se ofereau sume de bani atractive. „Comitetul Olimpic American se angaja să plătească 60.000 de dolari, iar CIO vira aceeaşi sumă pentru deplasarea delegaţiei României la Los Angeles”, a amintit istoricul. „În momentul în care cei 11 reprezentanţi ai comitetelor olimpice din ţările comuniste se reunesc la Praga, în mai 1984, pentru a discuta poziţia pe care o vor adopta faţă de Jocurile Olimpice de la Los Angeles, România anunţă oficial că va trimite sportivi la eveniment, spre surprinderea generală”.
Ce rezultate au obținut sportivii români la Jocurile Olimpice de la Los Angeles de acum 40 de ani
Statistica rece arată, fără putință de tăgadă, că Olimpiada din 1984 a fost momentul de vârf al sportului autohton, prin prisma rezultatelor obținute. Țara noastră s-a evidențiat mai ales la canotaj și la gimnastică, disciplină cu care România a ieșit în lumina reflectoarelor și cu ocazia olimpiadelor de la Moscova și Montreal. Românii au participat la
- 12 ramuri sportive
- 86 de probe,
- 56 probe masculine
- 30 probe feminine.
Românii au obținut 53 de medalii, respectiv:
- 20 de aur
- 16 de argint
- 17 medalii de bronz
- Un total de 325,50 puncte.
Aceste cifre sunt impresionante dacă luăm în calcul că România obținuse, la toate edițiile anterioare de Jocuri Olimpice la care participase, un total de 28 de medalii de aur. Practic, într-o singură ediție, grupul de sportivi români aproape că a dublat „recolta” totală de medalii dintre cele mai dorite. Statistica arată că „74,01%, din totalul sportivilor români participanţi s-au clasat pe locurile I-III, faţă de numai 31% la JO din 1980 şi 1976, 24% la JO din 1972 şi 27% la JO din 1968", conform Mariei Bucur Ionescu, a cărei lucrare a fost citată de Radio România Actualități.
Cea mai de succes sportivă a României a fost Ecaterina Szabo, care a cucerit patru medalii de aur şi una de argint. Aceasta a trecut printr-un episod ciudat înaintea Jocurilor, unul care a arătat unul dintre fixurile regimului comunist: acela al originii „corecte” a sportivilor. Astfel, Szabo, o etnică maghiară din Transilvania, a fost obligată să-și schimbe numele primit la naștere, Szabó Katalin, în Ecaterina Szabo, pentru a părea mai româncă. Ea nu a fost singura care a fost strânsă cu ușa de Securitate în acest sens.
România a obținut aur și cu echipa feminină de gimnastică, dar a strâns medalii și la atletism. Acolo, doar opt sportive românce ne-au reprezentat, dar ele au obținut în total 10 medalii:
- Doina Melinte - aur la 800 m şi argint la 1.500 m;
- Maricica Puică - aur la 3.000 m şi bronz la 1.500 m;
- Anişoara Cuşmir-Stanciu - aur la lungime;
- Mihaela Loghin - argint la aruncarea cu greutatea;
- Vali Ionescu - argint la lungime;
- Florenţa Crăciunescu - bronz la disc;
- Cristina Cojocaru - bronz la 400 m garduri
- Fiţa Lovin - bronz la 800 m.
La canotaj, România a strâns șase medalii de aur și două de argint, dintre care fetele au strâns cinci titluri olimpice și un argint. Din cele opt medalii în care România a avut reprezentanți, sportivii noștri au strâns în toate medalii. A fost ediția la care Elisabeta Lipă a câștigat prima sa medalie olimpică de aur, alături de Marioara Popescu, la dublu vâsle. De asemenea, canotorul Ivan Patzaichin (pe care autoritățile de la București ar fi dorit să-l vadă redenumit „Patzaichinescu”) a reprezentant România pentru ultima dată. El a obținut aurul în proba de canoe dublu 1.000 de metri, alături de Toma Simionov.
În plus, la haltere, cei 10 sportivi români au scos opt medalii: două de aur, cinci de argint și un bronz. Nicu Vlad, probabil cel mai bun halterofil dat de România, a câştigat medalia de aur şi a doborât trei recorduri olimpice - la smuls, aruncat şi la total. În fine, trebuie menționată și medalia de bronz pe care a pus mâna Aneta Pătraşcoiu, prima medaliată la natație din istoria participărilor României la JO - la patru decenii distanță de performanțele lui David Popovici. Pătrăşcoiu a terminat pe locul al treilea în proba de 200 de metri spate.
