Se zice că “un fluture care dă din aripi în Hong Kong poate schimba direcția unei tornade în Texas”. Pare greu de crezut că “efectul fluturelui”, așa cum a fost denumit de matematicianul Edward Lorenz, contează cu adevărat. Nu în viața noastră cel puțin, nu în România. Până la urmă era doar un film, nu? Cu Ashton Kutcher.

Dar pot deciziile minore luate de fiecare dintre noi în pandemie să schimbe ceva? Mai mult ca sigur că da și iată un scenariu cu personaje reale, dar în care mi-am lăsat foarte puțin imaginația să extrapoleze efectele pe care le putem genera fiecare dintre noi, în orice clipă și fără să bănuim.

Că doar ce șansă ar fi fost să găsesc sâmbătă dimineață, când nu vedeai țipenie de om pe străzile dintr-o zonă corporatistă, un cardiac din județul Suceava, a cărui operație pe inimă fusese amânată probabil din cauza crizei din spitale.

Suntem nevoiti să ieșim din București. Traficul este lejer, 2-3 mașini la semafor, nu văd polițiști la fiecare colț de stradă așa cum mă avertizaseră reporterii de la TV. Mă frământase o seară întreagă gândul că Poliția Română nu va înțelege că plecarea spre Giurgiu are ca scop livrarea unor medicamente antialergice. Până la urmă cine să înțeleagă că picăturile antihistaminice expiră la 3 luni, iar EpiPen-ul la un an.

Îmi imaginasem cum până la Giurgiu vom fi opriți de cel puțin 10 ori, că de fiecare dată va trebui să arătăm cele 2 medicamente dintr-o pungă, declarația pe proprie răspundere și la nevoie și rețeta care indică nevoia unui minor de a le avea la îndemână. Când ești anxios, normalul unei astfel de justificări nu ți se pare suficient de credibil.

Citeste si:
Manolescu, OTP AM: La câți bani se tipăresc, pe termen mediu-lung...
Dragoș Manolescu, OTP AM: La...

O iau pe Barbu Văcărescu, unde pe podul din dreptul hotelului Caro văd un domn de 50-55 de ani cu mască și care se sprijinea de balustradă. Trec cu mașina pe lângă el uitându-mă puțin îngrijorat...părea că se sprijină nenatural de balustradă. Mai verific oglinda retrovizoare și văd că își duce și mâna la piept.

Mai merg 100 de metri și fac cale întoarsă cu mașina. Nu știu dacă în alt context aș fi făcut la fel. Poate s-ar fi activat “the bystander effect” și aș fi presupus că dacă pățește ceva va fi altcineva acolo care să sune la 112. Dar nu era nimeni pe acel trotuar cât vedeai cu ochii.

Parchez lângă el și îl întreb cum se simte. Era evident că avea probleme cu inima, nadușea și se înroșise. Vreau să chem o ambulanță, dar îmi spune că nu e nevoie, că tocmai vine de la spital și acum și-a luat "bulina". Ar trebui să îi treacă, doar că a obosit mergând pe jos. Bănuiesc că venea de la Floreasca, deși spitalul era cam la 2 kilometri distanță.

Nu ne îndurăm să plecăm...îl mai ținem de vorbă și ne spune că trebuia să îl opereze pe inima, că e venit tocmai din Vatra Dornei, dar că i-au amânat operația pentru luna mai. Probabil din cauza măsurilor luate în contextul COVID-19. Medicii au fost obligați recent să amâne operațiile care nu sunt urgențe. Bunica-mea spunea pe vremuri când mai ajungea pe la spital în București: “Ce să-mi facă, mamă? Mi-au dat o bulină și m-au trimis acasă.”

Citeste si:
Spitalul de Urgență Suceava se pregătește să devină non-COVID
Spitalul de Urgență Suceava...

Ne oferim să îi chemam un taxi, fără să ne gandim că nu mai găseșți vreo mașină în Bucureșți pe vremea carantinei. Îmi zice că nu ar avea bani să plătească și că vrea doar să ia trenul spre Ploieșți, unde îl așteaptă un prieten care îl va împrumută cu bani ca să ajungă înapoi acasă, într-un județ care este declarat epicentrul epidemiei de Coronavirus din România și în care nu știi dacă o vizită la spital îți face bine sau mai mult rău.

Nu acceptă bani, ne mulțumește că am oprit, dar zice să nu ne facem griji. Îi va trece inima și va răzbi până în Vatra Dornei.

Ne este greu să plecăm, nu știm ce doare mai mult, confruntarea subită cu gândul că zilnic ne agităm pentru niște nimicuri, niște pseudo-tragedii existențiale, când de fapt sunt oameni care au probleme cu adevărat grave și pe deasupra nenorocul de a se fi născut în județe în care mai marii urbelor s-au gândit mai mult la afacerile lor și prea puțin la spitale, școli și bunăstarea locuitorilor.

Devine greu să trecem peste absurdul existenței și tragicul unui destin dintr-un alt colț de țară: un virus invizibil venit din celălalt capăt al lumii, care culmea face ravagii chiar în județul în care locuiești, îți amână operația pe inimă, faci un atac pe un pod părăsit din zona bună a Bucureștiului și nu mai ai bani să iei trenul spre casă. Greu de imaginat și de trăit așa ceva când 24/7 vezi viața așa cum îți este ea prezentată la TV: grea, dureroasă, senzațională, dar în același timp impersonală, fără ca tragedia să devină tangibilă sau să intre în filmul tău.

Citeste si:
Harta partiilor de schi: unde schiezi cel mai ieftin in Romania
Harta partiilor de schi: unde...

Adam Smith spunea în “Teoria Sentimentelor Morale” că un cutremur în China care provoacă milioane de victime nu îți va stârni mai mult de câteva gânduri negre înainte de culcare, în schimb de la un neg pe deget te vei frământa toată noaptea în pat răscolit de întrebarea dacă este cancer sau nu.

La 10 kilometri distanță, pe șoseaua Giurgiului, începe un alt film. 7-8 muncitori se chinuie să repare o bordură într-o stație de tramvai. Stau ciorchine în colțul unui refugiu, fără nicio mască, fără griji și fără stres că un virus insidios ar putea să se transmită prin aer.

Mă scurtcircuitează gândul că fiecare dintre acești 7 bărbați în putere ar putea să infecteze în medie 2,4 persoane, iar familiile lor să vină la spital, să blocheze paturi și alți medici să intre în carantină.

Câți cardiaci din Vatra Dornei, Făurei, Brăila sau Petroșani ar putea să nu mai apuce operația de inima pentru că spitalele vor ceda de cauza miilor de cazuri de Coronavirus?

Decizia ta de a sta în casă sau de a nu trimite echipa de muncitori în stradă fără măști sau măsuri de protecție contează și poate salva viața unui alt bolnav așa cum zbaterea unui fluture în Hong Kong poate devia o tornadă în Texas.

Sper că domnul din Vatra Dornei va ajunge cu bine acasă. După multă muncă de convingere a acceptat și niște bani care să îi ajungă pe și pentru tren. Însă, mai mult decât orice sper să fie așteptat de cineva acasă.

Sursa foto: ethylalkohol_Shutterstock

Te-ar putea interesa și:


Mai multe articole din secțiunea Sănătate »



Citește și
America de Sud este „un nou epicentru” al pandemiei de coronavirus
Setari Cookie-uri