Reportaj de la gradinita estivala Salvati Copiii: Jocul si educatia oamenilor mici din comunitatile sarace

Initiativa organizatiei nonguvernamentale Salvati Copiii a pornit in urma cu 19 ani, de la diferenta remarcata intre copiii inscrisi in mod formal la gradinita si cei care chiar o frecventeaza. Datele furnizate de Ministerul Muncii arata ca procentul copiilor cu varsta intre 3 si 5 ani inscrisi in sistemul prescolar a fost de 81,9% pentru anul scolar 2017-2018, cu o diferenta de peste zece puncte procentuale intre mediul rural si urban. Ingrijoratoare este discrepanta dintre rata oficiala de inscriere si procentul copiilor care participa efectiv la acest nivel al educatiei – doar 59,8% pentru anul 2017, conform informatiilor Uniunii Europene.

Gradinita din timpul verii

In sala de clasa din sectorul 5, aproape de periferia Capitalei, vreo 15 copii stau asezati pe scaunele colorate din plastic, la mesele joase si coloreaza fisele primite de la doamna educatoare. Printre copiii de patru-sase ani se strecoara si vreo opt voluntari ai organizatiei nonguvernamentale care ii ajuta sa coloreze, sa completeze liniile punctate care formeaza cifre si litere.

Dupa mai bine de o ora de stat la masa, Alex s-a plictisit si vrea sa se joace pe covor. O intreaba pe mama lui daca are voie, iar ea ii spune sa o intrebe pe „doamna”. Luci, mama lui Alex, il insoteste pe baietelul de patru ani, pentru ca acestuia ii este foarte greu cand sta departe de ea, asa ca a decis sa il aduca la gradinita Salvati Copiii si sa stea cu el in primele zile, pentru a usura procesul, sperand sa il faca sa mearga la gradinita de stat din toamna.

„Cati pinguini sunt pe foaie, Alex? Hai sa facem impreuna o bulina” - asa intervine doamna educatoare in speranta de a capta interesul lui Alex, dar remarca faptul ca o mare parte din clasa si-a pierdut rabdarea in fata fiselor de colorat, asa ca decide sa inceapa un joc.

Gradinita estivala permite rudelor copiilor sa stea cu acestia in primele zile, pentru a ii asigura ca lucrurile se desfasoara cum trebuie si copiii sunt pe maini bune, iar celor mici sa le faca mai usoara tranzitia de la apropierea constanta de parinti la lipsa acestora timp de cateva ore.

„Avem ceva aparte fata de celelalte gradinite de stat. Permitem parintilor, fratilor mai mari, bunicilor sa ramana la activitati. In felul acesta ii si responsabilizam. La inceput exista teama ca copilul nu se va adapta, ca ii lipseste ceva - e teama parintelui de a-si duce copilul intr-un loc strain. Cel putin in prima saptamana, le permitem sa vina zilnic, sa vada ce se intampla, cum se comporta copilul. Pe parcurs, observam ca parintele nu mai vine, merge acasa si isi rezolva problemele. <> - este un lucru extraordinar pentru copiii care nu au fost niciodata mai departe de curtea de acasa sau ulita pe care se joaca”, explica Sorina Fekete, psiholog in cadrul Salvati Copiii.

Mai bine la joaca

Ramona Ciobanu este invatatoare la Colegiul National „Mihai Eminescu” din Capitala si lucreaza in Salvati Copiii de cinci ani, atat in cadrul programului de after-school, cat si in gradinita estivala. La inceput a fost o provocare pentru ea, simtea ca este dificil, se simtea nepregatita. Cu timpul, lucrurile s-au schimbat, la fel si copiii, care, in general, vin din familii defavorizate, de romi, monoparentale, cu parintii plecati in strainatate sau cu probleme materiale.

Intre „Doamna, sa stiti ca m-a lovit” si „El m-a lovit primul”, educatoarea Ramona Ciobanu decide sa ii scoata la joaca, pe terenul de fotbal. Incolonati, doi cate doi, copiii ies din sala de clasa si se indreapta spre curtea scolii, unde se impart: baietii joaca fotbal, o parte din fete se joaca „Ursul doarme”, iar altele se joaca cu paletele de badminton: "Ca Simona Halep", spune una dintre ele.

Mihai este retras de pe terenul de fotbal de catre un voluntar, pentru ca a lovit un coechipier si se intoarce sa bata mingea dupa ce isi cere scuze, in timp ce un grup de zece fetite se invart in cerc si canta „Ursul doarme si viseaza ca papucii lui danseaza. Ce sa-i dam noi sa manance: lapte dulce sau cafea?”.

Despartit de mama lui, dar mereu aproape de o voluntara liceana, Alex incepe sa ii simta lipsa, sa planga si sa intrebe de ea. Se duce la gardul terenului de sport si o asteapta acolo, cu fata lipita de fierul rece, in timp de „doamna” incearca sa ii distraga atentia.

„Doamna” este peste tot. Daca nu supravegheaza ceea ce se intampla in jurul ei, se joaca „Ursul doarme” sau asculta plangerile copiilor: „Doamna, Ianis mi-a dat cu piciorul in nas intentionat”, „Doamna, fata cu bluza roz si pantaloni albi a lovit-o cu sfoara pe sora mea”.

Experienta o face pe „doamna” sa spuna ca mediul in care cresc copiii se remarca in comportamentul lor, in modul in care se joaca sau in abilitatea de a fi atenti si de a respecta reguli.

„Copiii sunt diferiti in functie de mediile din care provin. In primul rand, sunt diferente comportamentale, le e greu sa respecte reguli, chiar sa socializeze. Ei nu stiu sa se joace daca nu ii dirijam. Avem mare noroc cu voluntarii. Daca nu ar fi ei, ar trebui sa stau mereu sa ii dirijez sau as auzi numai „m-a impins”, „m-a lovit”, „m-a tras” - asa se joaca ei. Eu cred ca nu sunt implicati parintii in jocul copiilor si consider ca trebuie sa se implice si parintii in joaca copiilor, nu doar profesorii, la scoala”, explica educatoarea Ramona Ciobanu.

De pe teren se aude „mi-e foame”, asa ca educatoarea decide ca este ora mesei. Copiii se incoloneaza si merg spre clasa, de unde iau sapun si hartie si se duc la baie, insotiti de voluntari, ca sa se spele pe maini. Din grupul compact de copiii se distinge clar Alex: „Unde e mami? O iubesc”.

Viitoarea profesoara de matematica

In sala de clasa, la ora mesei, Ioana, proaspat absolventa de liceu si o mai veche voluntara Salvati Copiii, se ofera sa imparta mancarea, dar doamna educatoare are alt plan: vrea sa ii implice pe cei mici si le cere lor asta.

Ioana a terminat Colegiul National "Mihai Viteazu", iar vineri are admiterea la Facultatea de Matematica – singurul ei plan universitar, pentru ca inca din clasa a saptea vrea sa se faca profesoara de matematica. In scoala generala, profesoara i-a transmis toata pasiunea si intelegerea pentru aceasta materie, dar in liceu, lucrurile s-au schimbat si Ioana a trebuit sa tina cu dintii de pasiunea ei, pentru ca nimeni nu trecea de catedra si niciun cadru didactic nu s-a apropiat de ea. „Vreau sa schimb ceva” - o propozitie cliseu, dar, spusa cu cele mai bune intentii, insotita de cea mai sincera privire, care te lasa fara cuvinte, pentru ca ultimul lucru pe care ar vrea oricine sa il faca este sa franga aripi.

Inspirata de profesoara ei, Ioana ar vrea sa predea elevilor din clasa generala, pentru ca la acel nivel, egalitatea ii include pe mai multi, in timp ce in liceu deja se remarca cine e mai bun, cine e mai putin bun si atunci, ca profesoara, nu poti sa mai ajungi la toti cu pasiunea ta.

Spre finalul programului de gradinita, Ioana, ca restul voluntarilor, a obosit si s-a retras pe un scaun, in timp de „doamna” face ultime eforturi sa le capteze atentia. Ii asaza in cerc si le cere sa recite o poezie prin care invata cifra unu, sa o repete sau sa cante. Atentia se pierde pe masura ce trece timpul, iar primul copil paraseste cercul cand mama lui apare la usa, pregatita sa il ia acasa. De la 12 jumatate, copiii incep sa plece, iar voluntarii strang mancarea ramasa si pregatesc sala pentru ziua urmatoare.

„<>, asa spune verisorul meu acasa” - asa spune si Maria, in varsta de cinci ani, cu zambetul pana la urechi, dupa ce s-a terminat programul gradinitei in aceasta zi.

Anii de gradinita recuperati in doua luni

Poate copilul sa recupereze anii de gradinita pierduti in doua luni, in timpul verii? Aceasta este intrebarea care se ridica cu usurinta cand stai in mijlocul copiilor; intrebare la care psihologul Sorina raspunde fara ezitare afirmativ.

„Da, pentru ca aici ne axam foarte mult pe alte lucruri fata de o gradinita de stat. Aici incercam sa socializam, sa dezvoltam foarte mult partea de socializare, sa ii incurajam sa discute cat mai mult cu persoanele adulte. Ne axam foarte mult pe exprimarea emotiilor – in general, la ei este o problema sa isi exprime idei sau emotii, nu sunt stimulati acasa. Lucram foarte mult pe treaba aceasta: sa respecte un regulament, sa stea in banca, sa raspunda cand este intrebat, sa inteleaga ca in jurul lui sunt persoane diferite si sa le accepte. Mai mult, copiii de 6-7 ani sunt curiosi, iar mediul de acasa devine insuficient – parintii nu le mai dau raspunsurile dorite. Si atunci, gradinita estivala este pentru asa ceva. Le deschidem un pic orizontul sa vada ca sunt si alte solutii si ca e importanta educatie pentru copii”, explica Sorina Fekele.

Si educatoarea Ramona Ciobanu spune ca doua luni de gradinita ii schimba pe copiii din Salaj. „Facand ceva educativ in fiecare zi, este imposibil sa nu ramana cu ceva. Eu sunt convinsa de acest lucru, pentru ca stau intr-un mediu anume, intr-un grup, vad si copiaza comportamente”, spune Ramona Ciobanu.

In total, in cei 19 ani de gradinite estivale, peste 8.000 de copii au fost inclusi in programele gradinitelor estivale. Anul acesta, 16 scoli din tara si-au deschis portile pentru programul gradinitelor estivale.

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor

Sunt redactor coordonator al publicației Retail.ro, parte din InternetCorp. Înainte am lucrat la site-urile Ziare.com și Wall-street.ro și la agenția de presă Mediafax, unde am fost reporter al departamentului Economic. Am absolvit Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării a Universității din București.

Mai multe articole scrise de Anca Olteanu »

Te-ar putea interesa și: