Furie, frustrare, agresivitate, vină. Aceste atribute definesc stările pe care un copil le resimte atunci când cel puțin unul din părinții săi este nevoit să plece peste hotare pentru a-și găsi un loc de muncă. Migrația românilor către statele mai dezvoltate ale Europei continuă să fie a doua cauză a reducerii populației țării, după îmbătrânirea locuitorilor. Până în ianuarie 2020, peste 30.000 de oameni au emigrat definitiv din România, arată datele furnizate de Institutul Național de Statistică (INS).

Însă departe de aceste cifre sunt copiii care rămân acasă, lăsați în urmă de părinții care pleacă pentru a oferi familiei un trai mai bun.

Până în decembrie 2019, 15.858 de copii din România aveau ambii părinți plecați în străinătate, în timp 59.262 dintre ei au rămas acasă doar cu un singur părinte, celălalt fiind integrat într-un sistem de muncă peste hotare, potrivit Autorității Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții (ANPDCA).

Demersurile de ajutorare pentru acești copii vin din sectorul privat, de la organizații precum Salvați Copiii, care protejează copiii rămași singuri acasă în urma migrației economice a părinților.

Citește și: Gabriela Alexandrescu, Salvați Copiii: Dacă nu ar fi fost ONG-urile, foarte multe persoane nu mai erau astăzi în viață

„Mă duc la muncă pentru tine”

În urmă cu aproape un deceniu, organizația a deschis mai multe centre pentru ajutorarea acestor copii. În linii mari, după orele de curs sau înaintea lor, în funcție de program, copiii vin la centrul de zi unde sunt integrați în sisteme de consiliere psihologică și unde li se acordă și o pregătire școlară suplimentară. În aceste centre, copiii sunt ajutați de asistenți sociali, de cadre didactice, dar și de psihologi.

Bineînțeles, nu lipsesc nici activități recreative și de socializare, în contextul în care tendința multor copii este fie să se izoleze după plecarea părinților, fie să-și asume un comportament agresiv.

Apare frustrarea care explodează în furie ulterior. Apoi apare agresivitatea, ca modalitate de a face față plecării părinților. Fie devin agresivi cu ceilalți, fie se izolează pentru a evita remarcile celorlalți. Unii din ei devin foarte iubitori și încearcă să fie pe placul celorlalți tocmai pentru a avea anturaj, pentru a nu accentua diferența dintre ei și ceilalți. Prin urmare devin dependenți, lucru care se va reflecta și în anii următori, în relațiile cu ceilalți.

- Coralia Neagu, psiholog Salvați Copiii -

Într-un dialog cu wall-street.ro, psihologul explică faptul că pentru copiii aflați în această situație este des întâlnită tendința de culpabilizare, cu atât mai mult cu cât în cultura românească se regăsește deja înrădăcinată ideea că părinții pleacă la muncă pentru copii lor, pentru a le oferi un trai mai bun.

„Mă duc la muncă pentru tine, fac asta pentru tine” este expresia pe care cei mici o aud de la un părinte, înainte ca acesta să părăsească țara.

Ajutor psihologic și juridic și pentru părinți. De ce trebuie ei să desemneze legal o persoană care să rămână în grija copilului

Tot o victimă la rândul său, părintele rămas acasă sau persoana în grija căruia rămân copiii beneficiază de program de consiliere psihologică, spun reprezentanții de la Salvați Copiii România. Odată cu acestea, li se explică și implicațiile legale care rezultă din plecarea lor. Cel mai important aici este ca legal, copiii să rămână în grija cuiva, care să le ofere protecție.

Confirmarea persoanei în întreținerea căreia va rămâne copilul se efectuează de către instanța de tutelă, care dispune delegarea temporară a autorităţii părinteşti cu privire la persoana copilului, pe durata lipsei părinţilor, dar nu mai mult de un an, conform Legii 272/2004, modificată în urma cu câțiva ani la inițivele Organizației Salvați Copiii România.

Delegarea autorității părintești este o procedură necesară în situația în care sunt ambii părinți plecați sau dacă părintele rămas, rămâne unicul susținător al familiei.

- Anca Stamin, Coordonator program copii cu părinți plecați la muncă în străinătate -

Această delegare a fost promovată la nivel legislativ de Salvați Copiii în 2013, pentru că până atunci nu era reglementată legal această delegare. Copiii nu erau reprezentați de nimeni atunci când mergeau la medic, la școală, când trebuiau să își facă un act de identitate, dar și pentru multe alte lucruri.

Anca Stamin povestește că în ciuda modificărilor legislative aduse în urmă cu șapte ani, în practică, lucrurile se prezintă diferit. Impedimentele au venit și ca urmare a faptului că România nu dispune de atât de multe servicii de asistență socială, iar în același timp, cei deja integrați în sistem nu cunosc în totalitate dispozițiile legale. De multe ori, un funcționar din primărie primește aceste atribuții.

„Practic, realizând că lucrurile nu au evoluat foarte bine, am încercat să facem o analiză, să vedem ce se întâmplă (...) Ulterior am venit și cu recomandări de îmbunătățire a legii. În noua variantă a legii copilului care a fost ratificată vara aceasta de Parlament, au fost incluse alte trei aspecte care au plecat din experiența proiectului derulat în ultima perioadă”, explică managerul de programe.

Teama părinților „că statul le ia copilul”

Pe lângă barierele instituționale, punerea în aplicare a delegării unui reprezentant legal pentru copilul rămas acasă se lovește și de reticența părinților, care au, uneori, falsa credință că Protecția Copilului le va lua copilul sau copiii de lângă ei.

În acest context, Salvați Copiii a considerat mai mult decât necesară existența unor campanii de informare pentru părinți pentru a nu trăi cu falsa impresie că „că statul le ia copilul”. La aceasta se adaugă și teama de un contact cu instanța de judecată.

„Noi mergem pe mai multe paliere în campania noastră de informare. O dată am încercat să îi facem pe părinți să înțeleagă de ce e importantă această delegare pentru că sunt o mulțime de demersuri pe care bunicul nu le poate face pentru copil dacă nu are calitatea de reprezentant legal.

Apoi să înțeleagă că este o procedură limitată ca timp, pe o perioadă de un an, iar părintele dacă se întoarce în perioada asta poate să-și reia oricând exercițiul drepturilor părintești. Ulterior le explicăm că la instanță nu se întâmplă nimic, nu se judecă nimeni cu nimeni, este doar o procedură contencioasă care nu implică judecata cuiva, ci implică doar o evaluare de către judecător a capacității persoanei în grijă căreia rămâne copilul, ceea ce este un lucru bun din perspectiva noastră”, spune Anca Stamin.

Printre prevederile nou incluse în acesta lege care urmează să ajungă pe masă președintelui spre promulgare este inclusă și posibilitatea ca procedura să fie făcută de părinții deja aflați în străinătate, pentru că aici era un punct nevralgic identificat de reprezentanții organizației.

Ce rol are școala în această situație

Rolul școlii este extrem de important în toată această rețea instituțională, chiar dacă nu neapărat în această procedura de delegare. Deși nu are un rol activ, școala este primul loc în care un părinte ia contact cu aceste proceduri.

Unitățile de învățământ sunt implicate în procedura de monitorizare. Între școli și serviciile publice de asistență socială trebuie să existe o relație pentru identificarea și monitorizarea copiilor aflați în această situație.

Sursa foto: Salvați Copiii România

Pandemia accelerează vulnerabilizarea copiiilor ai căror părinți sunt plecați din țară

Prin prisma educației, copiii rămași acasă cu bunicii au impedimente majore din punct de vedere financiar, în a participa la orele online, în eventualitatea închiderii școlilor, generată răspândirea infecțiilor cu SARS-CoV-2.

Reprezentanții de la Salvați Copiii care i-au monitorizat pe acești copii, în această perioadă, spun că debutul stării de urgență a accentuat vulnerabilizarea copiiilor aflați în această situație. A fost greu să nu se gândească la sănătatea și siguranța părinților aflați în Italia sau Spania, state grav afectate de pandemia de COVID-19.

O situație dificilă este și atunci când copilul rămâne doar cu unul din părinți pentru că presiunea perioadei actuale a pandemiei, la care se adaugă jobul, este clar foarte greu să facă față acestei situații. Acesta este și motivul pentru care am încercat să accentuăm suportul pentru că ei sunt vulnerabilizați în plus de disponibilitatea mai redusă a persoanei de îngrijire, fie că e o persoană mai în vârstă, fie că e doar un părinte.

- Anca Stamin, Coordonator program copii cu părinți plecați la muncă în străinătate -

Deși nu există date care să coreleze abandonul școlar cu plecarea părinților în străinătate, reprezentanții organizației spun că există o anumită tendință ca situația școlară a acestor copii să cunoască un regres semnificativ. Astfel, un copil care era de 10, după plecarea părinților ajunge să obțină mai mult note de 7 sau 8.

Vezi și: Școala online încă nu se face pentru toți copiii

Cum a evoluat în timp situația acestor copii

Coralia Neagu spune că pentru copii, timpul trece de la punctul A și până la punctul B, adică între plecarea și venirea părinților. Cu toate acestea, în final se produce o adaptare a vieții lor, fără părinți, corelată și cu faptul că, din rațiuni financiare, adulții sunt nevoiți să rămână mai mult timp decât au estimat peste hotare.

„Se produce în final o adaptare a vieții lor fără părinți pentru că până la urmă nu au încotro, trebuie să se adapteze, să-și trăiască viața în continuare. Noi îi sprijinim în tot acest proces (...) Dincolo de pandemie, noi am lucrat cu ei în grupuri, în aer liber, în această vară, în caravana copiilor. Avem și cluburi de lectură să reușim să îi facem să iubească cititul.

Din păcate mulți dintre ei urmează modelul părinților, din lipsa de alte modele. Pentru ei e greu să își aleagă modele și mulți au tendința să aleagă visul străinătății”, a mai precizat psihologul pentru wall-street.ro.

Sursa foto: Shutterstock & Salvați Copiii România

Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Raluca Juncu
Raluca este unul din reprezentanții entuziaști și curioși ai generației Millennials. A studiat Jurnalism la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării la Universitatea din București și a urmat un master în Comunicare și Resurse Umane, în cadrul aceleiași instituții. Timp de doi ani a fost redactor la revista Forbes România și colaborator în cadrul mai multor proiecte editoriale precum Top 500 companii , Top 30 cele mai influente femei, precum și...

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Social »



Setari Cookie-uri