Vanzarea eMag si cumpararea integrala a Flanco si Network One Distribution (NOD) au facut din Iulian Stanciu unul dintre cei mai cunoscuti oameni din business-ul romanesc. S-au scris multe randuri despre afacerile sale, s-au speculat cifre, dar, pana la urma, in spatele oricaror sume se ascunde un om ce stie, deseori prin fler, bun simt si carisma, sa creasca proverbialul “arbore de bani”. Cine este, asadar, Iulian Stanciu?
Am stabilit ca loc de intalnire restaurantul Asteria, cu specific grecesc, situat la cateva minute de mers pe jos de la sediile eMag/Flanco din complexul Swan Office din Capitala.
Am ajuns, ca de obicei, cu cateva minute inaintea invitatului meu si am folosit timpul pentru a rasfoi cateva dintre articolele mai vechi scrise in presa despre manager. Mi-am amintit ca prima oara l-am intalnit in 2007, cand se ocupa exclusiv de afacerile Asesoft Distribution (actualmente NOD) si pe atunci mi s-a parut un om foarte deschis, familiar si care nu se temea “sa dea cifre” si informatii destul de “intime” despre companie. Ma gandesc daca nu cumva “corporatizarea” si vanzarea pe sume neindoielnic foarte mari ale unor business-uri nu il vor fi schimbat pe omul din spatele managerului.
S-a dovedit ca nu.
Iulian Stanciu vine sa ia pranzul la Asteria doar o data pe saptamana, intrucat au si ei, la sediul situat la cinci minute distanta, un restaurant. Discutand despre sediul din Swan Office, Stanciu spune ca este o zona foarte buna, cu preturi “la jumatate” fata de oras.
Initial ne-am asezat la o masa de la parterul restaurantului, ulterior hotarandu-ne totusi sa profitam de aerul conditionat mai eficient de la etaj si de o “vanzoleala” mai redusa. Vara aceasta s-a dovedit a fi o provocare alegerea celor mai bune locuri la restaurante, pentru a nu simti cele +35 de grade ce te ardeau afara.
Alegem o masa de langa fereastra etajului si, asa cum poate este de asteptat in perioada aceasta, primul lucru pe care l-a anuntat Stanciu a fost faptul ca votul de la referendum a fost invalidat (interviul a fost realizat marti, odata cu anuntul Curtii Constitutionale – n.r.). Am fost curios sa aflu ce parere are despre acest lucru si, desi evaziv si nedorind sa discute politica, Iulian Stanciu a spus ca “stabilitate asa cum ne-am dori nu o sa fie niciodata, dar eu tocmai de-asta am construit business-urile fara absolut nicio legatura cu politica sau cu statul – n-am avut niciodata contracte cu statul. Asesoft Distribution sau NOD, mai nou, nu a avut niciodata astfel de contracte. Politicienii vin si pleaca, culorile se schimba periodic”. De altfel, Stanciu spune ca nu ar investi niciodata intr-o firma dependenta de stat intrucat regulile se schimba foarte repede, mai ales in cazul acestora.
Chelnerul vine si comandam ambii apa – Stanciu plata cu lamaie, eu minerala.
Ramanem in zona antreprenoriatului, iar managerul Flanco, NOD si eMag observa doua zone de dezvoltare pe acest segment – antreprenoriatul model “corporatist”, fara legatura cu statul, un business construit “caramida cu caramida” si, de cealalta parte, este antreprenoriatul pe model “hai sa mai combinam noi cu varul care are nu stiu ce pozitie si cu prietenul care este la Primarie si tot asa”.
“Lucrurile durabile sunt cele construite caramida cu caramida, fara a fi dependente in vreun fel de stat”, subliniaza Stanciu.
Consultam meniul pentru cateva secunde (abunda de peste, fiind restaurant cu specific grecesc) si, in paralel, vorbim de (foste) pasiuni ale noastre. “Obisnuiam sa urc pe munte, sa merg pe bicicleta. Mi-am pastrat spiritul aventuros desi nu prea mai put urca intruca am avut un accident la picior acum ceva ani. Mergeam prin Apuseni, am vizitat toate pesterile din regiune. De doi ani incoace nu am mai avut concedii, au fost zile libere «de weekend» dar nu ma plang intrucat fac ce imi place”.
Comandam o portie de paste cu fructe de mare si Stanciu ia o salata cu branza de capra.
Dedesubturi ale contractului cu Naspers
S-au scris foarte multe randuri despre “tranzactiile anului” in IT, subiecte acoperite indeaproape si de wall-street.ro – achizitia eMag de catre Naspers si cumpararea Flanco, integral, de catre Stanciu. S-au incercat in special abordari business, s-au stipulat cifre si s-a vorbit despre valoarea (necunoscuta in mod oficial) a tranzactiilor. In cadrul sectiunii “Pranz cu manager” mi-am propus insa o alta abordare – a afla cum gandeste managerul/antreprenorul, ce simte si cum actioneaza in momente de criza sau momente dificile si ce se ascunde in spatele “costumului” si pragmatismului business. Am fost deschis si i-am zis inca din start lui Stanciu ca asa doresc sa decurga dialogul nostru. “Este o initiativa buna, am citit cateva interviuri realizate astfel. Din punctul meu de vedere, se pot face chiar si in aer astfel de dialoguri, sa fie diferit! Stii ca eu ti-am dat intotdeauna feedback pe materiale si apreciez originalitatea in presa”.
Iulian Stanciu a intrat in actionariatul eMag in urma cu trei ani si jumatate. “Lucrurile nu au fost programate de la inceput si deci nici exitul. Voiam si vreau sa cresc un business regional, care sa acceseze mai multe categorii sau chiar toata piata de retail si mi-am zis «e ok, pot sa fac asta!». La un moment dat a aparut dorinta de a separa business-urile de cele ale lui Sebi (Sebastian Ghita – n.r.), datorita interesului sau pe alte zone. Oferta celor de la Naspers a venit chiar in momentul potrivit, a fost o oferta senzationala! Ei nu cumpara firme, cumpara oameni”, povesteste Stanciu, in asteptarea felurilor de mancare comandate care aveau sa vina in circa 20 de minute. Stanciu recunoaste, zambind, ca in urma tranzactiei si el “a fost cumparat”.
Practic, contractul cu Naspers stipuleaza ca puterea de decizie ramane in mainile lui Stanciu si ale partenerului sau, Radu Apostolescu. Acest lucru poate parea putin ciudat, avand in vedere ca Naspers detine controlul eMag, cu 70% din actiuni.
Hotararea de a vinde a fost luata intr-o luna de la primele dialoguri serioase cu Naspers si a fost un mix de “emotii/feeling si pragmatism business”. Au avut loc cam 15-20 intalniri cu oficiali ai Naspers si calatorii in Africa de Sud. “Prima data cand au venit la noi le-am zis ok, stim despre voi, sunteti un potential concurent pentru noi dar nu suntem interesati sa vindem si nu va spunem nimic, multumim frumos. Dupa care ei au zis ca poate, totusi, pot sa vina cu ceva concret”.
Practic, Naspers a venit catre eMag si nu invers. Multi antreprenori cauta sa vanda companiile/proiectele lor si se duc ei catre potentiali investitori dar, in cazul eMag, nu a fost asa. In momentul acela, ai o pozitie inferioara in negociere si nu ai foarte mult spatiu de manevra.
“Ei au venit cu o propunere si sunt lucruri greu de refuzat. In urma tranzactiei, Flanco si NOD beneficiaza de foarte mult cash dupa tranzactie, ma ajuta sa le dezvolt”.
La Flanco se urmaresc investitii in special calitative, in angajati si in sistemul IT din spate, desi nu sunt excluse si investitii in extindere - lantul de retail electroIT va intra in viitor in toate centrele comerciale majore ce urmeaza a fi deschise, fiind un “varf de lance” pentru dezvoltatori. E greu de spus la cat s-ar ridica investitiile in perfectionarea proceselor in cazul Flanco dar o suma probabila, spune Stanciu, ar fi undeva la 3-4% din cifra de afaceri (compania tinteste 140 mil. euro anul acesta – n.r.).
Revenind la tranzactia cu Naspers, am fost curios sa vad ce fel de oameni de business apreciaza Stanciu si ce anume il atrage sau, din contra, il face sa fie reticent, atunci cand vorbeste cu un potential partener de afaceri. “Este important felul in care pune problema, modestia in business, realismul. Daca vine cineva si incearca sa ne vanda gogosi, ne cam dam seama pentru ca avem ceva experienta. Cei de la Naspers au mult bun simt si se vede ca au experienta vasta. Ei apreciaza antreprenoriatul, sunt o corporatie…necorporatista. De aici si faptul ca noi avem puterea de decizie, nu ei”, spune, vizibil incantat, Stanciu.
Daca ar fi venit cineva catre actionarii eMag si le-ar fi oferit bani pentru cele 70 de procente din companie dar apoi i-ar fi “invitat” sa se duca acasa, pierzand astfel controlul companiei, cel mai probabil ar fi refuzat contractul, din cauza presiunilor ce ar fi putut urma, spune Iulian Stanciu. Cei de la Naspers nu vin in tara sa supervizeze sau sa coordoneze activitatile eMag.
Excursie business in Africa de Sud si “managerul extrem”
Discutiile legate de tranzactie l-au dus pe Stanciu precum si manageri ale companiilor la care acesta detine actiuni in fata unora dintre “cei mai bogati si puternici oameni din lume”.
“Oamenii aceia sunt niste vizionari. Sunt extrem de deschisi, relaxati. Per total sud africanii, ca oameni, sunt foarte calmi, calzi, ii simti! Mi-a placut foarte mult, e o experienta pe care ar trebui sa o ai cel putin o data in viata”.
Este prima oara cand Stanciu calatoreste in Africa de Sud si sunt curios ce a remarcat si ce recomanda. “Este un traseu pe partea de est, aproape de Capetown, apoi este foarte fain si Capul Bunei Sperante. Nu Johannesburg, acela este un oras industrial. Parcurile de asemenea sunt deosebite”.
De altfel, din toate calatoriile lui Stanciu, tot o tara africana i-a placut – Kenya. “E ceva total diferit! Din Nairobi am mers pe un aeroport intern de unde am zburat in rezervatia Masai Mara cu niste avioane cu elice, mici. Am stat la cort, am vazut rasaritul din balon si hipopotami foarte de aproape”, spune, zambind, Stanciu.
Anul acesta a fost cu toti managerii de la cele trei companii si in State, atat “de placere” cat si pentru “a fura” din procesele marilor retaileri din New York si a implementa in cadrul proiectelor locale. “Toate lucrurile sunt puse la punct, totul este masurat. Nu se suprapun procese. La noi, cand vine camionul cu marfa se inghesuie toti sa descarce si ramane magazinul aproape gol, fara angajati. Se suprapun multe procese si multe in defavoarea clientului. Adrian Olteanu (CEO Flanco – n.r.) a remarcat multe concepte pe care le va implementa la Flanco. De la Apple am luat, de exemplu, simplitatea de a comanda. Tot procesul de comanda, am eliminat hartii, nu mai tinem un milion de hartii, semnatura. Acum studiem cum putem elimina complet hartiile si sa primesti factura doar pe mail”, spune Stanciu.
Dupa New York au fost la Las Vegas unde a fost “aventura”. Unii dintre manageri au sarit din avion, sky diving, un minut cadere in gol. Pe masura ce trece timpul, descopar din ce in ce mai mult ca una dintre modalitatile lui Stanciu de “a elimina” stresul de la munca este implicarea in sporturi extreme, lucru care imi este confirmat imediat, spunandu-mi ca a facut si scufundari si, recent, a luat masa la inaltime (dinner in the sky). Pe lista de “to do” se afla si o excursie la Polul Nord, dar pentru asta trebuie sa isi faca timp. Si Kilimanjaro este un punct de atractie pentru manager. “Daca a reusit Andreea Marin, sigur om reusi si noi!”, spune el, razand.
De altfel, un film care i-a placut a fost The Bucket List in care Jack Nicholson si Morgan Freeman hotarasc sa isi traiasca restul vietii facand lucruri extreme.
Alte “surse de relaxare” sunt board games-urile (joaca Catan, Ticket to Ride si Dixit).
Ar cumpara actiuni la Facebook?
Companiile telecom sunt foarte bine construite, considera Stanciu, si cu o bariera de intrare foarte mare, nefiind accesibile decat celor mai bogati. Pe de alta parte, managerul considera ca Facebook “este cam bubble, ca si GroupOn”.
“Firmele care au bariera mica de intrare nu prea mi se par atractive. Adica ceea ce a construit Apple, cu un ecosistem foarte greu de copiat si de replicat, este o valoare. Si in business-ul nostru, valoarea firmei este data si de faptul ca avem mai multe verticale ale lantului, integrate. Nu suntem doar o platforma online, avem zona din spate, operationala – call centerul, vanzari corporate, logistica cu toate automatizarile si altele”.
Dupa circa 25 de minute de la plasarea comenzii, chelnerul vine si, cu atentie, pune farfuriile in fata noastra. Salata este mare, diversa, pastele miros foarte bine. Aveam sa aflu ca au si gust bun.
Stanciu spune ca au in plan si o listare pe bursa cu eMag dar, pentru a fi viabil planul pentru Bursa din Romania, aceasta trebuie sa se maturizeze si sa fie ceva mai lichida/dinamica. Este un plan pe urmatorii 4-5 ani. El personal nu detine actiuni si nu joaca pe bursa. “Am vazut atat de multe cazuri in care antreprenori romani ce au facut foarte multe afaceri bune au vandut, au facut rost de bani si apoi i-au pierdut pe Bursa sau alte zone incat prefer, cu toate tentatiile care apar, sa ma abtin”.
Zilnic vin oameni catre Stanciu care ii propun sa investeasca intr-un proiect sau altul. El nu se uita la ele intrucat are multe de construit deja. “Pot valoriza mai bine business-urile pe care le am acum, prefer sa ma axez pe ele”.
Ce NU ar cumpara online?
Prima achizitie online a lui Stanciu au fost bilete de avion. Intrebat fiind ce NU ar achizitiona online, urmeaza o scurta perioada de tacere, timp in care gusta din salata, ganditor apoi se hotaraste. “Sunt adeptul eficientei ca timp si as cumpara orice”.
Inclusiv o masina.
“Pai Radu si-a luat acum cateva luni o masina. Si-a gasit-o online, si-a configurat-o online, apoi le-a trimis mail dupa care au mai negociat putin, au trimis proforma dupa care… Dar oamenii tot ziceau, neobisnuiti, sa vina sa vada masina, sa se cunoasca personal! Radu le spunea ca nu-i nevoie, de ce ar fi necesar? A vazut clipuri cu masina, o cunoaste, e in regula!”.
Pentru ca tot a venit vorba de Radu Apostolescu, partenerul de afaceri in eMag al lui Stanciu, vreau sa aflu care sunt diferentele dar si asemanarile, la nivel de model de conducere, dintre cei doi. Dupa un moment de gandire, Iulian Stanciu spune ca este vizionar, pasionat de online si de marketing. “Am de invatat de la el lucruri despre online, in general. Cat am impartit un singur birou – cred ca stii, ai fost pe la noi atunci -, am invatat multe despre marketing si Internet de la el”.
Lui Stanciu i-ar placea sa fie mai organizat cu timpul. Uneori si-ar dori sa faca mai multe intr-un anumit interval si mai amana unele lucruri. Are nevoie de o planificare mai buna, recunoaste el. Totodata insa face eforturi in acest sens si, intr-un gest larg, scoate din buzunar un smartphone pe care imi arata o aplicatie de programare a timpului si intalnirilor. Insuficienta, insa, uneori.
Nu este un manager care sa aiba “cultul personalitatii”, nu ii place sa-i vorbeasca angajatii cu “dumneavoastra” si, desi uneori impulsiv, spune ca a fost tot timpul corect. “Eu sunt omul de legatura intre ei, sunt de fapt secretara lor! Ei trebuie sa conduca business-ul”.
Daca ar fi sa se intoarca in timp, in urma cu 4-5 ani, Stanciu spune ca ar fi mai curajos cu investitiile in infrastructura – logistica, soft, infrastructura IT. “Am mers pas cu pas, ne-am mutat cu depozitul in fiecare an. Abia de anul trecut am avut ideea de a lua un depozit mare, chiar si cu costuri ridicate in prima faza, dar este scalabila. Acum ne putem duce la de cinci ori volumul actual fara a schimba spatiul”, subliniaza el.
Jeff Bezos sau Steve Jobs?
Jeff Bezos este fondatorul Amazon.com, cel mai mare jucator de pe piata de retail online din lume, asa ca ma astept, intr-un fel, ca acesta sa fie preferatul lui Stanciu daca ar fi sa aleaga intre cei doi antreprenori pe cel preferat.
“Unul a incercat sa vina cu un ecosistem foarte bine pus la punct, cu tot marketingul din spate, si sa-l vanda cat mai scump posibil, in timp ce altul a incercat sa vina cu o eficienta dusa la extrem astfel incat sa vanda orice, cat mai ieftin posibil. Ca model al eMag, sunt alaturi de Bezos, dar invatam foarte multe si de la Apple, am implementat si in firma”, spune, diplomatic, Stanciu.
Unul dintre lucrurile implementate ca urmare a studierii modelului Apple este un sistem de masurare a atasamentului angajatilor fata de firma. Practic, ei primesc intrebari simple de genul “daca ai recomanda unui prieten/ruda sa se angajeze la eMag” si la finalul acestora se face un scor matematic din care rezulta fidelitatea lui fata de brand. Apoi, cu alte intrebari suplimentare, se pot detalia anumite potentiale probleme pentru ca acestea sa poata fi rezolvate.
Daca ar fi sa ia masa cu Bezos, Stanciu l-ar intreba, printre altele, cum vede Amazon value proposition pentru client in viitor, daca va ramane acelasi, intrucat sunt din ce in ce mai multi concurenti in viitor care chiar incep sa-l bata, si la preturi si la servicii. “Daca ar veni Amazon in Romania, nu i-ar fi usor. Cred ca deja l-am bate fara nicio problema, si multi ani de acum incolo. Nivelul de servicii oferite de ei sunt sub serviciile oferite de noi, in prezent. Vorbim de termene de livrare, disponibilitatea produselor”, spune, sigur pe el, Stanciu.
Masa cu Ceausescu
De la Bezos si Jobs, sunt tentat sa intreb cu ce personaj istoric ar lua masa Stanciu. Si cum nu sunt cel mai rezistent om, cedez tentatiei si lansez intrebarea. Antreprenorul “mustaceste” si ma intreaba, ludic, “sa fie negativ sau pozitiv?”.
Raspund prin a spune ca ar fi interesant, poate, sa fie un personaj negativ. Deseori, chiar si in filme, acestea sunt creionate mai bine decat cele pozitive si uneori influentele acestora asupra omenirii/societatii sunt mai puternice si de durata.
Dupa un timp de gandire, Stanciu ma surprinde spunand ca i s-ar parea interesant sa ia masa cu Ceausescu.
“Cu siguranta as sta cu el. Am vazut un numar din National Geographic despre Ceausescu, foarte interesant. Multi dintre noi consideram, din cauza media, ca a fost un dictator nenorocit, un biet cizmar fara minte si cu patru clase, care a nenorocit si calcat tara. Eu cred ca nu e chiar asa, ca se ascundeau lucruri chiar interesante in mintea lui. Poate peste 50 de ani o sa aflam mai multe adevaruri”, spune Stanciu.
Primele “job-uri” – casete cu jocuri si alarme
Facem o intoarcere in trecut si Stanciu recunoaste ca a avut antreprenoriatul in sange inca de mic. Normal, la un nivel redus, dar asta nu l-a oprit, pe la finalul anilor ’80, sa inceapa sa vanda jocuri pentru Spectrum/HC. Avea pe atunci 13-14 ani si peste 600 de casete.
“Business-ul” l-a realizat impreuna cu fratele mai mic care avea program complementar la scoala, asa ca tot timpul era cineva care sa se ocupe de mica afacere cu jocuri pe casete. “Am facut ceva bani, ne-am luat singuri blugi, adidasi, era o realizare pe vremea aia!”
Dupa aceea s-a apucat de programare, a lucrat ca si colaborator la mai multe firme, prin anii ’92-’93. Ulterior, a lucrat ca agent comercial la IDM apoi la o firma ce vindea alarme. De aceasta perioada se leaga si unele dintre cele mai frumoase amintiri din adolescenta.
“Trebuia sa merg pe Mosilor sa vand alarme. M-am uitat pe harta, nu stiam bine Bucurestiul, si am luat-o pe jos din Romana. Mi-am pus pe mine «costumul bun» (de fapt singurul pe care-l aveam), eram cu parul lung, rebel! Ca agent comercial, pe vremea aia, te cam dadeau oamenii afara. Totusi am reusit si am vandut unui mic supermarket, la doua case de schimb, apoi chiar sediului RTC, al lui Radu Octavian. Apoi am primit Piata Victoriei, ca am facut treaba buna”, povesteste el. Ca un tanar care se respecta, toti banii “ii facea praf” cu prietenii, prin regie, pe “te miri ce”.
Prin anul IV de facultate, nu prea era satisfacut de ce se facea la scoala, in ce directie o luase, si si-a facut firma pe Magheru, chiar langa ASE. “Eram intr-un bloc cu o gramada de batrani si ne luptam in fiecare an sa luam autorizatie si acceptul locatarilor ca sa functioneze firma. Noi eram la etajul unu, ei ne incuiau usa de jos, au schimbat si iala, sa nu mai putem intra, sa nu intre clientii sa-i deranjeze. Ne-am luptat, la inceput aveam doar un oltcit, apoi doua dacii, apoi am inceput sa fac distributie”, povesteste el.
Fara sa citeasca nicio carte de profil, Iulian Stanciu spune ca si-a crescut abilitatile de comunicare si de negociere total instinctiv. Abia ulterior avea sa afle ca se folosea de tehnici “ca la carte” pentru a convinge omul sa cumpere de toti banii din buzunar si sa si plece fericit ca a facut o super afacere.
Citesc, dar destul de putin
Iulian Stanciu prefera sa citeasca atat pe iPad dar si carti traditionale. El recomanda in zona de business cartea despre Steve Jobs, lansata recent.
Ca publicatii/emisiuni business, Stanciu apreciaza Bloomberg (la televizor – n.r.), desi a redus mult timpul alocat televizorului. Din Romania citeste wall-street.ro, Ziarul Financiar si Hotnews.
“Cred ca este un cerc vicios in presa din Romania. Managementul cere redactorului trafic pentru un anumit articol si pentru a atrage trafic ajungem la stiri de doi lei. Am vazut ieri intr-un ziar titlul facut in asa fel incat sa includa cat mai multe cuvinte, in mod deloc necesar - «Seful eMag cumpara Flanco de la Ghita, seful de la Romania TV». Deci a inclus tot ce se poate! Daca mai spunea ceva si de Apple, Microsoft sau Samsung…era gata”, spune, zambind, Stanciu.
El considera ca daca o publicatie a inceput drumul ca una de business, sa pastreze linia neschimbata, de quality. Nu in zona de tabloidizare. “Dorinta de a vinde orice stire va duce la tabloidizare si presa de business a inceput acest drum, din pacate. Se pot obtine si altfel vanzarile”.
Cinematografia este de asemenea o pasiune a lui Stanciu, actorul sau preferat fiind Jack Nicholson. Filmul sau preferat este Zbor deasupra unui cuib de cuci din care tine minte foarte clar cateva scene care se pot aplica si in business si il inspira.
“Este o secventa in care Jack Nicholson, suspect de nebunie, incearca sa scoata din pamant o chiuveta. El pune pariu ca va reusi sa faca asta si incearca, se forteaza, se intoarce, se suceste si intr-un final recunoaste ca nu poate. Insa, ce este interesant, e fraza ulterioara - «Eh, macar am incercat!», in timp ce ceilalti stateau doar si se uitau. Se intelege cum se aplica asta in business. Incerci, o dai in bara, dar macar nu stai degeaba! La un moment dat o sa reusesti”, spune Stanciu, zambind.
El considera ca cinematografia din Romania este una dintre cele mai puternice si interesante din Europa (“jos palaria!” si isi aduce aminte ca a apreciat o productie a lui Horatiu Malaele, Nunta Muta.
Statul si cum NU ne sustine el
Daca ar fi Minstrul Economiei, Iulian Stanciu ar schimba abordarea venita din trecut cu “nu ne vindem tara”. “Pastrarea identitatii nationale se poate face altfel, se poate face prin crearea unor campioni nationali si sprijinirea acestora. Olimpici in stiinte, sport, in business. Companiile romanesti trebuie sustinute sa iasa afara, nu sa le dai in cap in fiecare zi si sa le impiedici sa fie cunoscute in alte state”, spune Stanciu, subliniind ca iesirea eMag din tara si intrarea in Bulgaria “s-a bucurat” de sustinere fix zero din partea statului roman.
“Companiile coreene, chinezesti, Samsung, LG, Daewoo, au fost sustinute de stat! Nu e nicio rusine, au avut sustinere. Si in China, daca vrei sa participi la un targ din strainatate, se implica si statul si iti sustine parte din cheltuieli. Doar-doar te-ai duce si ai promova tara! La noi, nu e vorba de asa ceva”.
Stanciu considera ca multi politicieni, de toate culorile, se ascund in spatele unor “teme false”. In momentul in care te duci afara si te intreaba cineva de unde esti, in Italia, in Franta, multi oameni s-au uitat ciudat la Stanciu. Nu aveau incredere, asteptarile erau scazute, si abia dupa ce a inceput sa puna pe masa proiectele si realizarile si-au schimbat parerea.
“Daca am avea 100 de Nadia sau 100 de Hagi, altfel s-ar uita uita omul simplu la tine, dar si omul de business. De exemplu in Africa de Sud eram respectati pentru ca jucam rugby si suntem buni la acest sport. Cine si-ar fi inchipuit, la atata distanta? E un sport in care noi nu am investit si uite, undeva in lume suntem apreciati pentru asta. Acestia sunt campionii nationali si ei creaza identitatea nationala”, spune, convins, Stanciu.
Din pacate, el considera ca suntem din ce in ce mai slabi la a crea campioni sportivi. Nu este de ajuns sa creezi campioni doar prin construirea de sali de sport ci este necesar sa pui la punct un intreg sistem – traininguri pentru profesori, competente dezvoltate, baza materiala, tot sistemul de educatie si asa mai departe.
Sfaturi pentru tinerii antreprenori romani
Ma aflu fata in fata cu un om care a reusit sa se ridice pe propriile picioare prin propriile forte si, in continuare, el sustine ca in Romania sunt extrem de multe oportunitati.
Stanciu considera ca “este foarte ok” sa inveti afara, dar apoi sa te intorci in tara. “Aici sunt oportunitatile! Ca sa reusesti, pe langa viziune si o idee foarte clara despre ceea ce vrei sa faci, ai nevoie de curaj, sa ignori ce zic prietenii, rudele ce te intreaba «unde te mai bagi, ce vrei sa faci si tu, s-a facut suficient!» si sa-ti vezi de drumul tau. Ai nevoie de bun simt – clasicele sa nu furi, sa nu minti, sa discuti corect cu oamenii”.
Daca ar lua-o de la zero, cu doar cateva mii de euro in banca, Stanciu ar face un business de servicii “in orice domeniu”. “Daca faci lucrurile foarte bine, oamenii vor veni si se vor aduce unii pe altii. Fa un restaurant, de exemplu! Sunt idei diferite – uite-te la Dinner in The Sky sau, in Japonia, este un restaurant unde esti servit aproape pe intuneric, de ninja, de nu stii de unde ti-a aparut mancarea in fata! E altceva, si acest lucru atrage”, exemplifica actionarul eMag, Flanco si NOD.
Personal, si-ar face un mini-circuit de circa 2 kilometri unde poti veni atat cu masini performante sa le testezi, dar si masini normale, doar pentru a simti adrenalina. Acolo poti face si scoli de karting si alte lucruri.
Dupa mai bine de o ora jumatate, cerem nota de plata si, zambind, Stanciu se ofera sa faca el cinste de aceasta data. “Data viitoare, la un pahar de vin, poti face tu”, spune el.
Iesim afara din local, simt cum soarele sfaraie. BMW-ul sau negru este in plin clocot asa ca inainte sa ne urcam in el stam cateva secunde pentru ca aerul conditionat sa faca atmosfera din masina respirabila. Ma conduce pana la metroul cel mai apropiat si, in drum, discutam despre munte, urmatoarele calatorii si sporturile extreme de care se simte foarte atasat.
Nota de plata:
- Salata cu branza de capra - 20 lei
- Paste cu fructe de mare - 18 lei
- Doua ape la 0,75 l - 16 lei
Fotografii profesionale realizate de Mircea Dragos.
Citeste si:
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Despre autor
Te-ar putea interesa și:
