Cu ce se ocupa divizia Power Systems și de ce s-a despărțit Rheinmetall de ea
Înainte de a vinde divizia Power Systems, Rheinmetall a convertit unele hale și centre de producție civile pentru a fi utilizate în operațiunile sale de apărare. Printre acestea s-a numărat o fabrică din Neuss, în vestul Germaniei, unde produce acum sateliți cu partenerul finlandez ICEYE Oy. De asemenea, a fost convertit și un hub din Berlin, care a devenit un loc de producție pentru piesele neexplozive ale obuzelor de artilerie. O fabrică din Abadiano, Spania, va trece, de asemenea, la producția militară.
Aceste eforturi de conversie au rămas limitate deoarece modernizarea instalațiilor este mai scumpă decât construirea unora noi de la zero, iar Rheinmetall primește un număr mare de cereri de angajare, reducând necesitatea de a recalifica angajații din industria auto pentru afacerea de apărare, arată sursa citată.
De la invazia Ucrainei de către Rusia la începutul anului 2022, câștigurile unității Power Systems au fost sub cele ale afacerii militare mai mari. Renunțarea la activele care nu sunt destinate apărării a luat avânt în 2023 și 2024, când Rheinmetall și-a vândut unitățile de pistoane cu alezaj mare și mic către Koncentra Verkstads, respectiv Comitans Capital. Unitatea Power Systems a dezvoltat diverse soluții pentru industria auto, inclusiv componente metalice, soluții pe partea de management termal, dar și sisteme digitale.
Aequita a achiziționat divizia de componente de frână a Robert Bosch în 2024 și a încheiat, de asemenea, acorduri în industria petrochimică. În urma acestei noi tranzacții, Rheinmetall a anunțat că vânzarea unității se va încheia în trimestrul al patrulea al acestui an, sub rezerva aprobărilor de reglementare. Grupul va înregistra, de asemenea, pierderi prin ajustări contabile, fără efect monetar, de aproximativ 200 de milioane de euro, pe lângă ajustarea de 350 de milioane de euro dezvăluită la sfârșitul anului trecut.
Rheinmetall a convenit cu reprezentanții sindicatelor să păstreze lucrătorii și unitățile germane incluse în vânzarea ramurii auto pentru o perioadă de trei ani după finalizarea tranzacției, a anunțat compania. Aequita va păstra toți cei aproximativ 6.250 de angajați Power Systems din companiile achiziționate la nivel mondial, conform comunicatului.
Producătorii auto europeni trec în bloc la producția de armament
În ultima perioadă, pe fondul cererii tot mai mari de soluții de apărare și armament de pe Bătrânul Continent, motivată de nevoia de apărare a țărilor din UE (și nu numai) în fața agresiunii ruse și a contextului geopolitic turbulent, multe companii vor să facă arme. Vorbim aici de companii din auto, care văd cum profiturile lor se topesc pe zona de automotive, iar un debușeu ar putea fi industria de armament, unde profiturile continuă să se rotunjească odată cu cererea.
Printre exemple se numără Renault care produce drone și producători de motoare precum Deutz care încearcă, de asemenea, să profite de campania de reînarmare. Volkswagen, de asemenea, a anunțat că ar putea să producă din nou aparatură militară, conform unor mesaje transmise de conducere în 2025.
Problema este că tranziția nu se face peste noapte. O piață fragmentată a apărării și modele de afaceri incompatibile amenință să limiteze tranziția, potrivit unui studiu al Centrului European de Politici realizat în parteneriat cu asociația industriei auto ACEA. În 2024, fabricile de automobile din Europa funcționau cu peste 20% sub vârful din 2017, a constatat studiul EPC. Studiul a examinat, de asemenea, riscurile și beneficiile pentru producătorii și furnizorii de automobile, în timp ce UE se pregătește să cheltuiască miliarde pentru reînarmare în următorii 10 ani.
Automotive News scrie că fabrica Volkswagen din Osnabrück, Germania, ar putea fi utilizată pentru producția de sisteme de apărare. Grupul german nu mai face nicio mașină acolo și cei 2.300 de angajați sunt în pericol. Totuși, se pare că Volkswagen este aproape de a forma o societate mixtă în Germania cu compania israeliană Rafael Advanced Defense Systems pentru a construi componente pentru sistemul de apărare aeriană Iron Dome.
Ca parte a acordului, fabrica ar putea trece de la producția de mașini la cea de vehicule militare, existând discuții între oficiali germani și reprezentanți ai producătorului. Colaborarea vizează fabricarea de camioane militare pentru Iron Dome-ul companiei Rafael și, eventual, pentru sistemul Iron Beam, alte fabrici germane fiind potențial implicate prin lanțurile de aprovizionare.
Aproape 600.000 de persoane lucrau în fabricile de armament din Europa în 2023, potrivit autorului studiului, Paul Taylor, cercetător principal și membru al proiectului Defence/Security EUrope. Cel puțin 760.000 mai sunt necesari până în 2030. Prin comparație, peste 13 milioane de persoane lucrează pentru producători și furnizori de automobile, conform studiului. Doar Rheinmetall intenționează să angajeze între 40.000 și 60.000 de angajați în următorii ani.
O oportunitate pentru producătorii și furnizorii de automobile este logistica militară. Reînarmarea nu înseamnă doar arme, rachete și sisteme de artilerie. Bunurile militare și soldații trebuie mutați, creând un potențial de vânzări de peste 50 de miliarde de euro în următorii 10 ani, conform studiului. Acesta ar putea fi un domeniu natural de activitate pentru producători când vine vorba de camioane, platforme, vehicule autonome de reaprovizionare și sisteme modulare.
Care sunt principalele provocări în calea tranziției
O altă oportunitate este reprezentată de noile tehnologii. Furnizorul german Schaeffler este un pionier în acest domeniu. La sfârșitul anului trecut, grupul și-a fondat propria divizie pentru apărare și spațiu. De asemenea, are un contract cu un startup de drone, Helsing. Conform studiului, tehnologia dronelor reprezintă o oportunitate pe lângă logistica militară. „O oportunitate cheie constă în integrarea modularității în platforme și procese de producție”, a scris Taylor.
Dar studiul identifică și obstacole majore. Problema centrală este lipsa unei piețe europene reale de apărare. Interesele naționale se reflectă în reguli restrânse privind licitațiile, controlul exporturilor, regulile de securitate și certificările. „Nu există o piață europeană unică pentru apărare”, se arată în studiu.
Între timp, industria auto este construită în jurul platformelor, scării și standardizării, în timp ce piața armelor rămâne fragmentată. Industriile funcționează, de asemenea, la viteze diferite și cu modele de afaceri diferite. Conform studiului, companiile tradiționale de apărare, cum ar fi Rheinmetall, vor rămâne probabil principalii contractori care coordonează proiectele.
Germania, de pildă, se mișcă mai încet - iar de România nici nu mai are rost să vorbim. Comitetul de buget al Bundestagului german trebuie să aprobe toate contractele de apărare care depășesc 25 de milioane de euro, în ciuda bugetului de apărare semnificativ mai mare al țării - un proces care necesită timp, potrivit studiului. Franța, între timp, este divizată pe plan intern și nu se înarmează atât de repede pe cât era planificat.
Incertitudinea politică este un alt obstacol. Potrivit studiului, mulți producători se îndoiesc că boom-ul armelor din Europa va continua cu adevărat. O încetare a focului în Ucraina i-ar putea determina pe politicieni să se răzgândească asupra înarmării, în timp ce aproape toate statele UE se confruntă cu situații bugetare precare.
În același timp, dronele și inteligența artificială schimbă războiul și modifică cerințele pentru sistemele moderne de arme și echipamentele armatei, adăugând la provocarea cu care se confruntă industria de apărare a Europei, deoarece încearcă să producă mai mult, mai rapid. În România, toate aceste probleme vin peste un sistem îmbâcsit, îmbătrânit, rămas în urmă și care nu poate și nici nu știe cum să reacționeze mai repede.
