Sindromul supraviețuitorului restructurărilor. Păstrarea locului de muncă devine o sursă de stres: Nesiguranța jobului poate deveni un stresor cronic

Sindromul supraviețuitorului restructurărilor. Păstrarea locului de muncă devine o sursă de stres: Nesiguranța jobului poate deveni un stresor cronic

Cuprins Articol:
Teama de concediere îi determină pe unii angajați să lucreze peste program, să accepte sarcini suplimentare și să renunțe la limitele personale. Restructurările îi afectează inclusiv pe cei care își păstrează locurile de muncă, dar care resimt presiunea de a demonstra că sunt indispensabili și preiau responsabilitățile colegilor concediați. Această nesiguranță poate contribui la apariția anxietății, tulburărilor de somn și epuizării profesionale, explică psihoterapeutul Florentina Niculescu.

80% dintre persoanele care apelează la terapie menționează probleme legate de locul de muncă

Din practica specialistului, aproximativ 80% dintre persoanele care apelează la terapie menționează probleme legate de locul de muncă, precum stresul profesional, teama de concediere sau epuizarea.  

În 2026, numărul solicitărilor de sprijin psihologic asociate nesiguranței profesionale a crescut cu 60% față de 2025, potrivit datelor din practica sa. Printre cele mai frecvente manifestări întâlnite se numără anxietatea, tulburările de somn și dificultățile de gestionare a stresului.

„Nesiguranța locului de muncă poate deveni un stresor cronic. Persoana se confruntă nu doar cu posibilitatea pierderii venitului, ci și cu amenințarea la adresa stabilității personale și profesionale. În acest an, am întâlnit în practica terapeutică mulți pacienți care resimt stres și anxietate pe fondul concedierilor și restructurărilor din companii. Unii dintre ei și-au păstrat locurile de muncă, dar se confruntă cu teama unor noi disponibilizări, pierderea încrederii în angajator și presiunea de a prelua responsabilități suplimentare. 

Aceste reacții sunt descrise uneori prin expresia «sindromul supraviețuitorului restructurărilor», care nu reprezintă un diagnostic clinic, dar reflectă impactul psihologic pe care concedierile îl pot avea inclusiv asupra celor care rămân în companie

 

 - psihoterapeutul Florentina Niculescu -

Sindromul supraviețuitorului restructurărilor: când păstrarea locului de muncă devine o sursă de stres  

„Sindromul supraviețuitorului restructurărilor” descrie reacțiile emoționale și psihologice ale angajaților care își păstrează locurile de muncă după concedieri, dar continuă să resimtă nesiguranță, anxietate și presiunea de a-și demonstra utilitatea în companie.  

O meta-analiză publicată în 2019 în Scandinavian Journal of Work, Environment & Health a identificat o asociere între nesiguranța profesională și deteriorarea sănătății mintale. Printre reacțiile posibile se numără demoralizarea, pierderea încrederii în angajator și teama de noi concedieri. La nivel fizic, pot apărea dificultăți de somn, iritabilitate, tensiune musculară, dureri de cap sau disconfort digestiv.

În plus, redistribuirea sarcinilor colegilor plecați poate crește volumul de muncă și presiunea asupra celor rămași. Atunci când nesiguranța profesională se combină cu suprasolicitarea și lipsa sprijinului, poate contribui la apariția burnout-ului.

Cum recunoști un angajat care muncește din frică, nu din motivație

Un angajat care se teme că își va pierde locul de muncă poate ajunge să depună mai mult efort decât înainte, pentru a-și demonstra utilitatea. De aceea, performanța nu scade întotdeauna imediat, iar suprasolicitarea poate fi confundată cu implicarea profesională.

Printre semnele care pot indica faptul că un angajat muncește din frică se numără:

   • Acceptarea repetată a sarcinilor suplimentare și dificultatea de a spune „nu”.

   • Prelungirea programului și verificarea mesajelor profesionale în timpul liber.

   • Teama de a face greșeli, de a pune întrebări sau de a-și exprima opiniile.

   • Senzația de ușurare la finalul zilei, în locul satisfacției profesionale.

   • Probleme de somn, iritabilitate, dureri de cap, tensiune musculară sau disconfort digestiv.

„Frica și motivația pot coexista. Un angajat poate aprecia ceea ce face și, în același timp, să se teamă că își va pierde postul. De aceea, contează schimbarea față de felul în care funcționa anterior și sentimentul care îi însoțește efortul. 

Persoana poate simți că orice refuz, întrebare sau greșeală îi pune în pericol poziția. Poate ezita să propună idei ori să recunoască o dificultate și își poate verifica repetat mesajele profesionale, inclusiv în timpul liber. La finalul zilei, poate simți mai degrabă ușurare că a trecut cu bine peste încă o zi decât satisfacție”, explică psihoterapeutul.

Aceste comportamente nu indică automat o problemă psihologică și nici nu demonstrează că o persoană muncește exclusiv din frică. Contează contextul, persistența manifestărilor și schimbările față de comportamentul anterior.

Nesiguranța profesională poate avea și efecte fizice

Un studiu publicat în 2023, Too stressed to sleep? Downsizing, job insecurity and sleep behavior, bazat pe date din Germania, susține legătura dintre reducerile de personal, nesiguranța profesională și somnul insuficient.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, burnout-ul este un fenomen ocupațional asociat stresului profesional cronic gestionat insuficient, caracterizat prin epuizare, distanțare mentală față de muncă și reducerea eficacității profesionale.

Cum își pot proteja angajații sănătatea mintală

Pentru a reduce efectele stresului, psihoterapeutul Florentina Niculescu recomandă separarea informațiilor confirmate despre eventualele restructurări de presupuneri, clarificarea volumului de muncă și stabilirea unor limite privind programul profesional.

Printre măsurile care pot ajuta se numără:

   • Clarificarea situației profesionale: discuții cu managerul despre priorități, așteptări și eventualele schimbări organizaționale.

   • Stabilirea limitelor: pauze reale, un program cât mai previzibil și deconectarea de la mesajele profesionale în timpul liber.

   • Pregătirea unor alternative: actualizarea CV-ului, menținerea contactelor profesionale și explorarea oportunităților de angajare.

   • Protejarea sănătății: somn suficient, mișcare, mese regulate și menținerea relațiilor sociale.

   • Solicitarea sprijinului: consultarea unui psiholog, psihoterapeut sau medic atunci când stresul și anxietatea persistă ori afectează viața de zi cu zi.

„Un prim pas poate fi separarea informațiilor confirmate de presupuneri: «Ce știu sigur? Ce anticipez? Ce pot clarifica?». Scopul este identificarea lucrurilor asupra cărora persoana poate acționa, fără a minimaliza un risc real. O discuție cu managerul despre priorități, așteptări și schimbările cunoscute poate clarifica situația, chiar dacă nu poate oferi garanții privind viitorul postului”, afirmă Florentina Niculescu.

Responsabilitatea pentru prevenirea epuizării nu revine însă exclusiv angajaților. Organizația Mondială a Sănătății recomandă companiilor să abordeze riscurile asociate organizării muncii, inclusiv prin comunicare clară, evaluarea realistă a volumului de sarcini și respectarea timpului de odihnă.

În perioadele de restructurare, companiile trebuie să acorde atenție nu doar angajaților care pleacă, ci și celor care rămân și care pot continua să lucreze sub presiunea pierderii locului de muncă.

Florentina Niculescu este psihoterapeut integrativ și psiholog clinician, specializată în lucrul cu trauma, somatizarea și reglarea sistemului nervos. Cu peste un deceniu de experiență în practica terapeutică, lucrează cu adulți care se confruntă cu anxietate, stres cronic, relații abuzive, regresii emoționale sau simptome fizice fără cauză medicală clară.

Personalizate pentru tine