Aproximativ trei sferturi din petrolul rafinat în România provin din exterior, principalele surse fiind Kazahstanul, Azerbaidjanul și alte state din regiune, potrivit analizei furnizate de preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliţă. Producția internă acoperă numai puțin peste un sfert din cantitatea prelucrată în rafinării.
România depinde de petrolul importat prin Marea Neagră
Vulnerabilitatea nu este legată de un singur port, atac sau sistem de transport. România depinde simultan de conducte, terminale maritime, nave, asigurători, funcționarea portului Constanța și capacitatea rafinăriilor de a procesa sortimente alternative de țiței.
În declarațiile oficiale din martie 2026, ponderea petrolului importat în totalul cantității rafinate în România era estimată la aproximativ trei sferturi.
Kazahstanul este una dintre principalele surse. În 2025, valoarea importurilor românești de petrol brut din această țară a fost de aproximativ 2,77 miliarde de dolari, iar 50% din țiței provenea de aici, arată materialul analizat.
Cea mai mare parte a petrolului kazah nu ajunge însă direct în România. Acesta traversează conducta Caspian Pipeline Consortium (CPC) și este încărcat în petroliere la terminalul rusesc Novorossiisk.
Chiar dacă materia primă provine din Kazahstan, transportul depinde astfel de infrastructură aflată pe teritoriul Rusiei și de siguranța navigației în Marea Neagră.
Atacurile asupra terminalului CPC au redus producția din Kazahstan
În urma atacurilor recente asupra zonei terminalului CPC, Kazahstanul ar fi fost obligat să reducă producția, deoarece nu mai putea evacua în condiții normale cantitățile extrase.
Producția câmpului Tengiz ar fi coborât de la aproximativ 925.000 la 406.000 de barili pe zi. În același timp, producția națională de petrol și gaze ar fi scăzut de la circa 2,07 milioane la 1,63 milioane de barili echivalent petrol pe zi.
O reluare rapidă a operațiunilor ar limita efectele asupra României. O perturbare care ar dura mai multe săptămâni ar obliga însă rafinăriile și importatorii să caute alte sortimente, nave și rute de transport.
Țițeiul kazah poate fi transportat și prin Azerbaidjan, dar această variantă nu poate înlocui integral volumele livrate prin CPC. România poate apela și la alte surse, însă substituirea nu este instantanee și nici lipsită de costuri.
Un petrol alternativ poate avea alt conținut de sulf, altă densitate și alt randament de motorină. Poate necesita procese tehnice diferite, un transport mai lung și prime de asigurare mai mari.
Petromidia este un avantaj strategic, dar și o vulnerabilitate
Capacitatea de rafinare reprezintă un avantaj important pentru România. Totuși, rafinăriile au nevoie de un flux constant de materie primă pentru a produce motorină și benzină.
Petromidia este adaptată în principal procesării petrolului importat din Kazahstan. O reducere a fluxurilor CPC timp de câteva zile poate fi gestionată prin stocuri și cargouri deja contractate.
Dacă perturbarea se prelungește săptămâni, rafinăria trebuie să găsească sortimente alternative compatibile. Chiar dacă petrolul există pe piața internațională, acesta trebuie să fie disponibil imediat, să poată ajunge la Constanța și să fie procesat în condiții eficiente.
În aceste condiții, existența unor surse alternative nu garantează menținerea prețurilor. Costurile mai mari ale materiei prime, transportului și asigurărilor pot fi transferate în prețul motorinei și benzinei.
Portul Constanța a devenit un nod regional pentru motorină
Portul Constanța are un rol tot mai important în aprovizionarea regională cu carburanți, cereale și alte mărfuri, inclusiv în fluxurile comerciale către Ucraina.
Importurile de motorină prin Constanța au crescut de la aproximativ 1,6 milioane de tone în 2021 la circa 4,4 milioane de tone în 2024. Portul a devenit astfel una dintre cele mai importante destinații pentru importurile de motorină din regiunea Mării Mediterane și Mării Negre.
Concentrarea logistică reprezintă un avantaj comercial, dar și o vulnerabilitate. Chiar și în absența unui atac asupra portului sau a unei rafinării, creșterea riscului perceput poate afecta transportul.
Armatorii pot refuza anumite curse, asigurătorii pot majora primele, iar petrolierele pot aștepta mai mult în larg. Comercianții pot solicita prețuri mai mari pentru preluarea riscului, iar costurile pot ajunge în prețurile de la pompă.
Analiza invocă atacurile asupra navelor din Marea Neagră, incidentul cu o navă care transporta gaz petrolier lichefiat (GPL) în apropierea României și pătrunderea dronelor în spațiul aerian românesc.
Motorina poate deveni principalul punct de presiune
Motorina are o importanță critică pentru transportul rutier, agricultură, construcții, distribuția alimentelor, serviciile de urgență și o parte semnificativă a industriei.
Într-o criză petrolieră, prețul motorinei poate crește mai mult decât cel al petrolului brut. Analiza arată că, în iulie 2026, oferta internațională de produse petroliere era deja tensionată, chiar și în perioadele în care cotațiile țițeiului se temperau.
Reducerea exporturilor de motorină din Rusia, nivelul scăzut al stocurilor și capacitatea limitată a rafinăriilor au menținut marjele de rafinare la niveluri ridicate.
În aceste condiții, cotația Brent poate scădea cu 5-10 dolari pe baril, fără ca motorina de la pompă să se ieftinească în același ritm.
Între aprilie și mai 2026, România ar fi fost singurul stat al Uniunii Europene în care prețul motorinei a crescut, cu aproximativ 1,6%, în timp ce în celelalte state membre acesta a scăzut. Evoluția s-a produs în perioada aplicării măsurilor guvernamentale de reducere a prețului.
Analiza interpretează această diferență drept un semnal privind modul în care piața românească transferă către consumatori creșterile externe mai rapid decât scăderile.
Trei scenarii pentru aprovizionarea României
- În scenariul favorabil, operațiunile CPC sunt reluate rapid, iar conflictul din Iran nu se agravează. România s-ar confrunta în principal cu o criză de preț, fără o penurie generalizată de carburanți.
Motorina ar putea rămâne foarte scumpă, însă rafinăriile, importatorii și stocurile existente ar putea menține aprovizionarea.
- Într-un scenariu intermediar, CPC rămâne perturbat între două și patru săptămâni, iar transportul prin Orientul Mijlociu continuă să fie afectat. România ar intra atunci într-o competiție regională pentru petrol și produse petroliere.
Pot apărea scumpiri succesive la pompă, reducerea stocurilor comerciale, renunțarea temporară la unele exporturi, întârzieri ale cargourilor și presiuni asupra rafinăriilor.
Costurile mai mari s-ar putea transmite către agricultură, transport și, ulterior, către prețurile alimentelor.
- În scenariul sever, atacurile afectează simultan CPC, navigația în Marea Neagră și fluxurile din Orientul Mijlociu. În această situație, România ar putea avea dificultăți locale sau temporare de aprovizionare cu motorină.
O astfel de situație nu presupune dispariția completă a carburanților. Primele efecte pot fi întârzierile, lipsa temporară a unor produse în anumite stații, limitările contractuale, prețurile foarte mari și prioritizarea clienților mari sau strategici.
Plafonarea prețurilor poate afecta disponibilitatea carburanților
Analiza critică orientarea autorităților către plafonarea adaosurilor comerciale, controale și sancțiuni, în locul monitorizării zilnice a fluxurilor fizice de petrol și produse petroliere.
O plafonare a marjei nu poate crea volume suplimentare de petrol sau motorină. În cazul în care un importator nu își poate recupera costurile și riscurile, cargoul poate fi redirecționat către un port în care primește un preț mai bun.
Într-o piață regională tensionată, România concurează cu Bulgaria, Ungaria, Serbia, Ucraina, Turcia și alte state. Produsele petroliere tind să ajungă către piețele care oferă prețuri mai bune și predictibilitate comercială.
În acest context, un plafon administrativ conceput necorespunzător poate transforma o criză de preț într-o problemă de disponibilitate.
Stocurile nu trebuie confundate cu independența energetică
Rezervele obligatorii pot acoperi temporar o perturbare, dar nu pot susține pe termen nelimitat consumul normal și nu pot compensa simultan reducerea importurilor de țiței, scăderea producției rafinăriilor și diminuarea importurilor de motorină.
Existența unor rezerve nu înseamnă automat că acestea sunt disponibile în produsul potrivit, în locul necesar și în momentul în care piața are nevoie de ele.
Analiza susține că autoritățile trebuie să comunice câte zile de consum real pot fi acoperite, ce cantitate reprezintă țiței și ce cantitate este formată din produse finite.
De asemenea, trebuie clarificate locurile de depozitare, ritmul în care rezervele pot fi eliberate, partea deținută de companii și cea controlată efectiv de stat, precum și criteriile de activare.
Ce măsuri sunt propuse pentru evitarea unei crize
Materialul propune înființarea unui Dispecerat Național de Securitate Energetică, care să coordoneze permanent situațiile de criză și să urmărească zilnic fluxurile de petrol și produse petroliere.
Printre indicatorii monitorizați ar trebui să se afle fluxurile prin CPC și Novorossiisk, producția rafinăriilor românești, cargourile aflate în drum către Constanța și stocurile de motorină, benzină, kerosen și GPL.
Dispeceratul ar urma să urmărească exporturile de produse petroliere, capacitatea portuară și fluvială, primele de asigurare, disponibilitatea navelor și cotațiile Brent, CPC Blend și ale motorinei europene.
Alți indicatori relevanți sunt consumul din agricultură și transport și evoluția riscului militar în Marea Neagră.
România ar trebui să negocieze volume și rute alternative din Azerbaidjan, Marea Mediterană, Africa de Nord, Marea Nordului și Statele Unite, chiar dacă acestea sunt mai scumpe.
În paralel, trebuie verificată compatibilitatea tehnică a rafinăriilor cu sortimente alternative și contractate din timp navele necesare transportului.
Analiza propune și stabilirea unei ordini de prioritate pentru situațiile de urgență. Primele sectoare alimentate ar urma să fie serviciile de intervenție, apărarea, agricultura, transportul public, aprovizionarea cu alimente și infrastructurile critice.
România nu se află inevitabil în pragul unei penurii. Țara are rafinării, porturi, conducte, capacități de depozitare și o producție internă încă relevantă.
Aceste avantaje sunt însă limitate de dependența de importuri, concentrarea aprovizionării prin Marea Neagră și lipsa unei structuri operative care să coordoneze fluxurile energetice și logistice.
Riscul principal nu este dispariția petrolului de pe piața mondială, ci posibilitatea ca România să ajungă prea târziu la volumele disponibile, să le cumpere mai scump decât statele vecine și să nu le poată transporta sau rafina suficient de repede.
