"Strâmtoarea Ormuz nu este doar un punct pe hartă. Este artera energetică a lumii. Prin acest coridor îngust dintre Iran şi Oman trec, în mod normal, aproximativ 20 milioane barili/zi de ţiţei (mb/zi) şi produse petroliere - aproape 20% din consumul global", a menţionat Chisăliţă.
El subliniază că, în lipsa unei alternative maritime directe, o blocare completă ar avea efect imediat asupra fluxurilor energetice globale. "Nu există ocolire maritimă directă. Dacă Ormuz se închide complet, piaţa globală pierde instantaneu accesul la o cincime din fluxul său energetic vital", precizează autorul analizei.
250 de nave se aflau în aşteptare la Strâmtoarea Ormuz
Potrivit datelor MarineTraffic citate în analiză, aproximativ 250 de nave se aflau în aşteptare la intrarea sau ieşirea din strâmtoare la începutul lunii martie, dintre care circa 150 de tancuri crude şi LNG ancorate în Golful Persic şi aproximativ 100 de nave cargo şi petroliere în apropierea coastelor Emiratelor Arabe Unite şi Omanului.
În scenariul unei blocări totale, singura alternativă realistă rămâne transportul prin conducte către porturi situate în afara Golfului Persic. Conducta Est-Vest din Arabia Saudită are o capacitate de aproximativ 5 milioane barili/zi, iar conducta Habshan-Fujairah din Emiratele Arabe Unite poate transporta circa 1,5 milioane barili/zi.
"Flux normal prin Ormuz: 20 mb/zi. Capacitate alternativă prin conducte: 6,5 mb/zi. Deficit brut: 13,5 mb/zi. Aceasta înseamnă aproximativ 13% din producţia globală", explică Chisăliţă.
Pentru comparaţie, el aminteşte că şocul petrolier din 1973 a redus oferta globală cu aproximativ 7%. "Aici vorbim de dublu", arată preşedintele AEI.
Suplimentarea producției de țiței, o posibilă variantă
În ceea ce priveşte capacitatea de compensare, analiza indică faptul că suplimentarea producţiei în alte state ar putea aduce 0-0,5 milioane barili/zi în două săptămâni şi între 1 şi 2 milioane barili/zi în trei luni, în timp ce stocurile strategice globale, estimate la circa 1,5 miliarde barili, pot atenua temporar un deficit major.
"Stocurile strategice pot amortiza un şoc temporar, dar nu îl elimină complet dacă deficitul este mare şi prelungit", susţine Dumitru Chisăliţă.
Potrivit acestuia, un asemenea şoc de ofertă ar avea efecte în lanţ asupra economiei globale, prin presiuni inflaţioniste, creşterea costurilor logistice şi impact asupra ritmului de creştere economică.
