Mugur Isărescu a fost prim-ministru al României în perioada 22 decembrie 1999 – 28 decembrie 2000, fiind numit de președintele de atunci, Emil Constantinescu
Nicuşor Dan: „Varianta unui premier tehnocrat este un scenariu care are şanse”
Ce spune Isărescu despre scenariul în care am avea un premier tehnocrat?
Isărescu a explicat că, la momentul respectiv, avea deja o familiaritate solidă cu mecanismele guvernamentale și economice, ceea ce i-a permis o tranziție relativ mai lină în funcția de premier. În paralel cu activitatea de la BNR, acesta a continuat să participe la ședințele de guvern, ceea ce i-a oferit continuitate în înțelegerea deciziilor executive.
„Eu am fost premier tehnocrat, dar atunci erau alte condiții. Participam la toate ședințele de guvern chiar și când eram deja la BNR”, a spus Isărescu.
El a subliniat că experiența acumulată în negocierile cu instituții internaționale a fost esențială pentru a putea gestiona rapid dosarele economice ale statului, inclusiv relația cu Fondul Monetar Internațional.
„Am negociat acorduri cu FMI, nu mi-a fost greu să intru în temă”, a afirmat guvernatorul, adăugând că, în lipsa acestei familiarizări, un tehnocrat nou-venit riscă să nu poată prinde rapid complexitatea dosarelor guvernamentale: „Nu știu cât de ușor îi e cuiva să intre rapid într-un acord. Altfel ajungi să vorbești în gol, în deșert.”
Ce este mai greu: să fii guvernator la BNR sau premier. Ce a răspuns Isărescu?
În același timp, Isărescu a descris și presiunea politică a funcției de premier, pe care o consideră mult mai intensă decât cea de guvernator al băncii centrale. Acesta a vorbit despre izolare decizională și despre dificultatea de a gestiona simultan multiple centre de putere și interese politice.
„Spre sfârșitul mandatului meu, aproape că vorbeam singur, vorbeam doar cu Constantinescu”, a spus el, referindu-se la lipsa de dialog real în anumite momente ale guvernării.
Isărescu a povestit și despre modul în care percepea finalul mandatului, pe care îl descrie într-o notă plastică, dar sugestivă: își număra zilele rămase la Palatul Victoria „ca un deținut”.
La plecarea din funcție, își amintește că a fost întrebat unde este mai bine, la Guvern sau la BNR. Răspunsul său sugerează diferența de presiune dintre cele două roluri: „Ca premier trebuie să ai ochi în stânga, în dreapta, dar mai ales la spate, să vezi cine vine.”
