„Nu eram cel mai fericit copil în momentul în care trebuia să o ajut pe bunică-mea. Eram singurul din cinci nepoți care trebuia să o ajute la făcut tăieței. Eu, în loc să mă duc cu bicicleta, făceam tăieței”, își amintește Anca.
Făcutul de tăieței sau de răstăuțe, așa cum se numesc în Maramureș, a fost, mai mult sau mai puțin, o activitate transmisă din familie, însă pentru Anca a devenit o activitate recurentă abia în urmă cu 10 ani, când, adult fiind și așezată la casa ei, a început să-i prepare din nou, de data aceasta împinsă de mama sa. Scenariul s-a repetat: tot numărul mare de ouă intrase în ecuație și graba de a face ceva cu ele.
„Noi aveam și avem în continuare gospodărie la țară, în județul Satu Mare (...) Într-o zi, maică-mea mă bătea la cap și zicea: «Anca, mi s-au adunat atât de multe ouă de curcan, hai, te rog, să facem ceva cu ele că se strică». Și i-am zis că facem tăieței, dar să mă lase pe mine să-i fac. A zis: «Ok, nu mă bag peste tine, doar să-i faci»”, povestește antreprenoarea.
Doar că Anca, devenită atunci proaspăt mămică, a făcut atunci ceva mai mult decât tăieței, a preparat paste de casă, mânată de dorința de a-i oferi fiicei sale o alternativă alimentară mai sănătoasă pe măsură ce crește și se dezvoltă, pentru a o ține cât de mult poate departe de produsele ultraprocesate din comerț.
După ce am adus pe lume primul nostru copil, care face în curând 11 ani, acela a fost momentul în care am început să citesc, practic, etichetele produselor pe care noi le consumam. Și când am început să citesc și am văzut tabelul lui Mendeleev într-un produs super simplu, am zis: „Nu, nu e ok. Cum să-i dau copilului ăstuia nou-născut, sănătos, atâtea prostii?”
Anca Vălean, fondatoarea Răstăuțe Maramureșene
Primele paste colorate: o soluție pentru un copil mai pretențios la mâncare
Pe măsură ce mezina familiei Vălean începea să crească, mama sa s-a lovit de o problemă de care se lovesc aproape toți părinții: refuzul copilului de a mânca legume. Așa a început să facă paste cu legume din ce avea în grădină, adică cu ardei, sfeclă și spanac, rezultând un aluat portocaliu, roșu/roz și, respectiv, verde.
„M-am dus și mi-am luat din grădină sfeclă, spanac, ardei, așa mi-a venit mie atunci. Copilul meu nu mânca legume și am zis: cumva trebuie să introduc în regimul lui alimentar legume, pentru că nu e ok. Nu mânca de niciuna. Am zis: ok, hai să facem paste. Și am făcut aluat verde, roșu, roz și portocaliu. Și acela a fost momentul în care fetița mea a fost atât de fericită că e aluatul roz, de prințese, și eu eram cea mai fericită că mănâncă legume. Și atunci m-am gândit că sigur mai au și alți părinți problema asta, așa că am mai dat paste la prieteni, la cunoscuți. Și așa am început să mai dau în stânga și-n dreapta, până când cererile au devenit așa de multe încât i-am zis soțului că noi ori ne autorizăm, ori ne lăsăm de meserie, căci eu nu mai puteam să le fac acasă”, a mai amintit antreprenoarea.
Așa a apărut povestea Răstăuțelor Maramureșene, adică afacerea de care se ocupă deja de 10 ani, exact de atâta timp de când a venit pe lume și fiica lor. Compania comercializează paste artizanale cu legume (spaghete, scoici, lăști), păstrând rețeta de bază transmisă de bunica sa: 100 de grame de făină și un ou. Produsele sunt preparate manual din ouă proaspete, făină de grâu dur și legume, spanac, sfeclă, ardei, fiind colorate fără aditivi, uscate lent și ambalate în pungi biodegradabile.
„La început, acum 10 ani, am folosit aparatul de făcut pâine al soacră-mii. Avea o cuvă mică, puneam acolo făină, ouă, amestecam și îl scoteam afară. Ieșea un mic bulgăraș de aluat. Îl preluam, îl întindeam frumos, făceam foaia lungă, după care începeam tăierea”, explică soțul Ancăi, despre care ea râde și spune că nu era pasionat de bucătărie, dar s-a văzut „nevoit”.
Uscarea durează cam 3-4 zile, la temperatura camerei, pentru că orice alt proces termic aplicat automat seacă preparatul de nutrienți, de vitamine și „de tot ce are mai bun”, explică cei doi. De aceea și termenul de valabilitate este de un an.
O pungă de paste de 250 de grame costă, în medie, 24 de lei și poate fi comandată de pe site-ul propriu, dar și din alte marketplace-uri sau supermarketuri. Eu am ajuns la Anca Vălean și la pastele ei prin intermediul Via Profi, platformă care unește micii producători locali din România și care permite căutarea și contactarea directă a producătorilor, grupați pe domenii și județe.
„În băcănii vindem de cele mai multe ori, pe magazinul nostru online, dar și în Via Profi, în Timișoara”, explică ea.
Pe lângă tăieței și pastele deja celebre cu legume, pe site-ul producătorului Răstăuțe Maramureșene regăsim și cus-cus, colțunași cu magiun sau pesto. Dintre toate produsele, pastele cu ciuperci sunt printre cele mai apreciate.
„Avem acuma și paste plecând de la culoarea neagră, de la cerneală de sepie. Am avut și de la cărbune vegetal, dar alea nu au prins așa de bine. Susanul negru, iarăși, a fost o opțiune pentru că dă pastelor o culoare gri și uleioasă. M-am gândit și la trufe și le-am și avut, doar că acolo e o chestie foarte schimbătoare. La trufe există situația în care fie sunt foarte aromate, fie nu au aromă (...) Ne ieșea undeva la 50 de lei punga de 250 de grame de paste și atunci am zis că nu mai riscăm și am renunțat la trufe. Dar avem fibrele care le completează perfect și care sunt mai rezonabile la nivel de cost. Pastele cu leurdă sunt iarăși foarte solicitate, mai ales când vine primăvara”, a mai declarat fondatoarea Răstăuțe Maramureșene.
Aroma care a declanșat „alarma de gaz”
Într-o primăvară, Răstăuțele Maramureșene au avut parte de un episod care, deși i-a speriat la început, a rămas în timp o întâmplare amuzantă, povestită cu zâmbetul pe buze. Atelierul în care își desfășurau atunci activitatea se afla într-o hală comună, împărțită cu mai multe firme, iar spațiul lor de la etaj nu era complet izolat de restul încăperilor.
„Eram într-o după-amiază cu copilul la tenis și ne sună disperat vecinul de hală că miroase a gaz, că a sunat la deranjamente și să vin acolo că e un miros foarte puternic. Îmi spunea: «Haide, că explodează hala!»”, povestește Anca.
Soțul Ancăi a ajuns imediat la fața locului și a oprit contorul, convins că e vorba de o scurgere de gaz. Când a intrat însă în hală, și-a dat seama că mirosul, deși intens, nu era cel caracteristic de gaz, ci unul ușor diferit. Abia când s-a apropiat de atelier a înțeles cauza reală: nu era nicio defecțiune, ci doar leurda proaspătă pe care o procesau pentru pastele artizanale. Explicația era cât se poate de simplă: în timpul uscării pastelor, mirosul de la leurda dată prin blender devenea atât de puternic, încât putea fi ușor confundat cu cel de gaz.
Relația cu autoritățile s-a bazat pe deschidere și încredere reciprocă
Când a pus bazele afacerii Răstăuțe Maramureșene, Anca Vălean recunoaște că începutul nu a fost lipsit de emoții. Auzise de la alți antreprenori că obținerea autorizațiilor ar fi un proces complicat și plin de obstacole birocratice. În loc să se lase descurajată, a decis însă să abordeze problema direct: a mers la Direcția Sanitar-Veterinară (DSV), a discutat cu un inspector și i-a cerut sprijinul pentru a înțelege exact ce pași trebuie urmați pentru a obține autorizația.
Inspectorul a venit pe teren, le-a explicat concret ce trebuie făcut, iar echipa a urmat întocmai instrucțiunile. Rezultatul? A doua zi, Răstăuțele Maramureșene aveau deja autorizația în mână. De atunci, relația cu autoritățile s-a bazat pe deschidere și încredere reciprocă, inclusiv în momentul reautorizării atelierului, când verificările s-au făcut doar pe baza fotografiilor transmise, fără o nouă vizită în teren a inspectorilor.
„Au avut încredere pentru că ne-am ținut de treabă tot timpul. Și cu OPC-ul la fel, ne-am consultat cum trebuie să facem, ce trebuie să facem. Când au venit un control, i-am rugat să ne spună ce nu-i ok și să ne ajute să fim în regulă cu totul”, își amintește Anca Vălean.
De la 130 la 900 de comenzi lunar
Anca Vălean spune că a pierdut șirul investițiilor pe care le-a făcut, dar își amintește că atunci când a pus pe picioare afacerea a început cu circa 3.000 de euro, bani din fonduri proprii. Tot profitul este reinvestit constant în firmă pentru a cumpăra utilaje de făcut aluatul.
Cea mai mare scalare a businessului de până acum a venit după ce au schimbat agenția de marketing, care le-a adus o creștere de la 130 de livrări la aproximativ 800-900 în decursul unei luni.
„Suntem în continuă dezvoltare, tot ce se produce se reinvestește. Am început de la un aparat micuț, am luat unul mai mare și apoi unul și mai mare”, a concluzionat soțul fondatoarei Răstăuțe Maramureșene.
