Reportaj: România pierde populație. Cât costă să investești în viitorul demografic și economic al țării

Dincolo de dimensiunea demografică, aceste cifre au și o miză economică. Mai puțini copii înseamnă, în timp, o bază mai restrânsă de viitori angajați și contribuabili, într-o economie care va trebui să susțină o populație tot mai îmbătrânită. În acest context, investițiile în sănătatea copiilor nu țin doar de sistemul medical sau de responsabilitatea socială, ci și de capacitatea României de a-și proteja capitalul uman.

Am mers într-o secție de neonatologie din Cluj-Napoca pentru a vedea ce presupune îngrijirea copiilor născuți prematur, ce resurse sunt necesare pentru a le oferi o șansă la viață și ce rol au companiile private în dotarea spitalelor publice. Aici, investiția în viitor începe uneori cu un copil care cântărește câteva sute de grame și are nevoie de luni întregi de îngrijire specializată.

Un început de viață care poate însemna cinci-șase luni de spitalizare

În Clinica Neonatologie I din Cluj-Napoca, proporția copiilor născuți prematur este peste media generală. Potrivit prof. univ. dr. Gabriela Zaharie, șefa clinicii, rata prematurității a fost de 16% în 2024 și de 16,2% în 2025. În perioada analizată din 2026, până în septembrie, procentul era de aproximativ 13%, în condițiile în care media generală se situează în jurul valorii de 9-10%.

O parte dintre pacienți se încadrează în categoria prematurității extreme. Medicii folosesc drept repere nașterea înainte de 28 de săptămâni de sarcină și o greutate sub un kilogram. În clinica din Cluj, acești copii reprezintă aproximativ 2,95% dintre cazuri, față de circa 0,2% în literatura de specialitate, potrivit datelor prezentate de Gabriela Zaharie.

Cel mai mic copil îngrijit în secție a avut 430 de grame la naștere și a venit pe lume la 22 de săptămâni de sarcină. A rămas internat timp de cinci luni. Pentru un nou-născut prematur, spitalizarea nu înseamnă câteva zile, ci poate ajunge la cinci sau chiar șase luni, perioadă în care sunt necesare supraveghere continuă, tratamente și echipamente specializate.

„Aparatele, singure, nu fac nimic. Putem construi 100 de spitale. Dacă nu avem oameni, vor fi niște clădiri goale”, a atras atenția Gabriela Zaharie, subliniind că modernizarea infrastructurii trebuie însoțită de investiții în personal și în pregătirea cadrelor medicale.

Nevoia de resurse nu se oprește la incubatoare și aparatura din secția de terapie intensivă. Medicul a vorbit despre necesitatea înlocuirii periodice a echipamentelor, a unui sistem adecvat de transport neonatal, a formării profesionale și a programelor de monitorizare a copiilor după externare.

100 de zile în spital și cinci minute alături de copii

Pentru părinții unui copil născut prematur, perioada petrecută în spital înseamnă și o experiență care schimbă complet primele luni de viață ale familiei. Loredana Carla Hetea a născut gemeni la 26 de săptămâni și a petrecut 100 de zile în spital alături de echipa medicală.

La început, timpul petrecut lângă copii era limitat la cinci minute pentru fiecare vizită. „Cinci minute aveam la dispoziție la fiecare vizită pentru a-mi vedea copiii și pentru a le transmite cât mai mult din iubirea mea”, a povestit aceasta.

Astăzi, la șapte ani de la naștere, gemenii sunt bine. Unul dintre copii a avut aproximativ 703 grame la naștere, a avut nevoie de incubator și tratamente, iar acum aleargă și merge pe bicicletă.

Povestea familiei arată și de ce îngrijirea prematurilor nu se reduce la aparatura medicală. „Este nevoie de o echipă, de medici care să îți ofere liniște”, a spus Loredana Carla Hetea, explicând cât de importantă este încrederea părinților în personalul medical.

Mortalitatea infantilă, un indicator al dezvoltării sistemului medical

Pentru Gabriela Alexandrescu, președinta executivă a Salvați Copiii România, rata mortalității infantile arată și diferențele dintre sistemele medicale și capacitatea unei țări de a oferi îngrijire adecvată nou-născuților.

 „Rata mortalității infantile este un indicator care ne arată distanța dintre România și statele dezvoltate ale Uniunii Europene, în ceea ce privește capacitatea de a-i salva pe copiii născuți prematur”, declara aceasta.

Investiția nu se termină la externare

Un alt cost important al îngrijirii copiilor prematuri este monitorizarea lor după plecarea din spital. Dezvoltarea poate necesita consultații periodice și evaluări realizate de echipe medicale multidisciplinare, astfel încât eventualele probleme să fie identificate cât mai devreme.

Clinica din Cluj are un program de follow-up care a pornit în 2020 cu aproximativ 300 de copii. În 2025, numărul acestora se dublase, cu o creștere medie anuală de aproximativ 15%. Pentru 2026, estimarea prezentată de Gabriela Zaharie este de peste 700 de copii incluși în program. 

„Este extrem de important ca părintele unui copil prematur să aibă acces la o echipă multidisciplinară de medici, astfel încât orice problemă să poată fi identificată prompt și să se poată interveni la momentul potrivit”, a explicat Oana Ilaș, Director General Adjunct Retail Banking Băncii Transilvania, care a vorbit și din perspectiva experienței personale de mamă a unui copil născut prematur.

Fiica sa, Lisa, a venit pe lume înainte de termen, iar familia a petrecut trei săptămâni și jumătate în spital. După externare, părinții au resimțit teama și anxietatea legate de îngrijirea copilului acasă. Experiența a făcut-o să înțeleagă importanța monitorizării pe termen lung și a accesului la medici specializați.

„De ce este atât de important? Pentru că toate acestea înseamnă ani de viață sănătoasă în viitor”, a spus Oana Ilaș.

Ce poate face mediul privat și unde începe responsabilitatea statului

Proiectul de modernizare a secției este susținut prin colaborarea dintre organizația Salvați Copiii, Banca Transilvania și Mastercard. Parteneriatul a contribuit la dotarea clinicii cu echipamente medicale și urmărește și dezvoltarea unor componente de formare a personalului, îmbunătățirea interacțiunii dintre mame și copii și susținerea centrelor de follow-up.

Pentru companii, implicarea în astfel de proiecte poate însemna o contribuție directă la comunitățile în care își desfășoară activitatea. În cazul Băncii Transilvania, Oana Ilaș a explicat că implicarea în proiect are și o dimensiune personală, experiența sa de mamă fiind legată de aceeași clinică.

„Bankingul înseamnă și foarte multe cifre, dar în spatele cifrelor lucrăm cu oameni, prin oameni și, mai ales, pentru oameni”, a declarat reprezentanta Băncii Transilvania.

La rândul său, Cosmin Vladimirescu, reprezentant Mastercard, a spus că parteneriatul va continua și că mediul privat poate oferi un exemplu și altor companii. „Îmi pare rău că nu putem rezolva toate problemele cu care se confruntă omenirea. Nu stă în puterea noastră să facem asta. Dar mă bucur că, alături de Banca Transilvania, putem să oferim un exemplu”, a afirmat acesta.

Implicarea companiilor poate accelera achiziția de echipamente și poate susține proiecte punctuale, însă nu poate înlocui finanțarea publică necesară funcționării spitalelor. Aparatura trebuie întreținută și înlocuită, personalul trebuie angajat și pregătit, iar programele de monitorizare au nevoie de finanțare constantă.

Gabriela Zaharie a subliniat că este nevoie de programe strategice la nivelul spitalelor și al sistemului de sănătate, inclusiv pentru înlocuirea echipamentelor care se uzează. În plus, programele de follow-up ar trebui susținute pe termen lung de sistemul de asigurări de sănătate și de medicii de familie.

Cât costă investiția în viitor?

Datele prezentate în clinică arată că investiția în sănătatea unui copil prematur nu se rezumă la achiziția unui incubator. Înseamnă aparatură de terapie intensivă, tratamente, personal specializat, luni de spitalizare și monitorizare medicală după externare. Înseamnă, de asemenea, infrastructură de transport neonatal și programe de pregătire a părinților.

În cazul copiilor născuți foarte devreme, fiecare etapă contează: de la îngrijirea din primele ore de viață până la consultațiile care pot continua ani după externare. Iar dacă echipamentele pot fi cumpărate printr-un proiect punctual, resursa umană și continuitatea serviciilor medicale presupun angajamente bugetare pe termen lung.

Pentru o țară care pierde populație, miza nu este doar câți copii se nasc, ci și ce șanse primesc cei care vin pe lume. Într-o economie care va avea nevoie de o populație activă suficient de mare pentru a susține sistemele publice și creșterea economică, sănătatea generațiilor tinere devine parte a investiției în viitorul țării.

Așa cum a sintetizat Gabriela Zaharie, „fiecare copil prematur salvat este o viață întreagă câștigată”.

Programul „Susținem cele mai grele începuturi”, derulat de Salvați Copiii România împreună cu Mastercard și Banca Transilvania, presupune o investiție totală de 1,5 milioane de euro pe o perioadă de trei ani. La un an de la lansare, proiectul a contribuit la dotarea a șapte unități medicale și la modernizarea a cinci centre de monitorizare a nou-născuților prematuri și cu risc. Potrivit estimărilor organizațiilor partenere, echipamentele donate vor sprijini anual îngrijirea a peste 4.000 de nou-născuți, iar cele cinci centre vor putea monitoriza aproximativ 1.000 de copii cu risc în fiecare an. Programul include și dezvoltarea unei platforme digitale pentru urmărirea evoluției copiilor în primele 24 de luni de viață, precum și cursuri de formare continuă pentru aproximativ 100 de cadre medicale. Investiția vizează astfel nu doar infrastructura medicală, ci și continuitatea îngrijirii după externare și pregătirea personalului specializat.