Care este termenul de prescripție fiscală
Potrivit legislației fiscale, dreptul organului de executare silită de a cere recuperarea creanțelor se prescrie în termen de 5 ani, calculați de la 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
În practică, pentru contribuabili, calculul este adesea raportat la 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligația fiscală.
De exemplu, dacă ai de plătit impozit pe venit pentru 2024, termenul de prescripție începe pe 1 iulie 2025 și se împlinește pe 1 iulie 2030, explică platforma de contabilitate SOLO.
Același mecanism se aplică și creanțelor provenite din amenzi contravenționale, deși acestea pot avea reguli specifice.
Ce se întâmplă după împlinirea termenului
Dacă termenul de prescripție este depășit, organul fiscal nu mai poate continua procedurile de executare silită.
În acest caz:
- măsurile de executare sunt încetate
- creanțele sunt scoase din evidența fiscală
Cu alte cuvinte, statul pierde dreptul de a mai recupera respectivele sume.
Taxele locale urmează aceleași reguli
Și în cazul impozitelor locale (clădiri, terenuri), autoritățile au același termen general de 5 ani pentru a stabili și recupera sumele datorate.
Există însă și situații speciale în care termenul poate ajunge la 10 ani, în special în cazuri care implică fapte de natură penală.
Întreruperea și suspendarea prescripției
Termenul de prescripție nu este întotdeauna unul fix. Acesta poate fi influențat de două mecanisme juridice:
Întreruperea
Are loc atunci când contribuabilul:
- depune declarații cu întârziere
- corectează declarații fiscale
- recunoaște datoria
Efectul este reluarea termenului de la zero.
Suspendarea
Apare în situații precum:
- inspecții fiscale în desfășurare
- sustragerea de la control
- inactivitatea fiscală
În acest caz, termenul se oprește temporar și continuă ulterior.
Reamintim că, în timpul pandemiei de COVID-19, termenele de prescripție au fost suspendate, ceea ce a afectat termenele efective pentru multe obligații fiscale.
Cazuri speciale: termenul de 10 ani
Prescripția datoriilor în cazul infracțiunilor este reglementată diferit față de prescripția civilă generală, termenul fiind adesea extins pentru a permite tragerea la răspundere a făptuitorilor. În situațiile în care creanțele fiscale provin din infracțiuni, termenul de prescripție se extinde la 10 ani.
Acesta se calculează de la data săvârșirii faptei, stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă.
Impactul pandemiei asupra termenelor
Perioada pandemiei COVID-19 a dus la suspendarea termenelor de prescripție, ceea ce a prelungit durata efectivă de recuperare a creanțelor.
Astfel, pentru anumite obligații fiscale (de exemplu cele aferente anului 2019), termenul de prescripție a fost extins până la finalul anului 2025.
Ce trebuie să știe contribuabilii
Prescripția nu este un mecanism pe care contribuabilii ar trebui să îl considere o strategie de evitare a plății datoriilor.
În practică:
- termenele pot fi întrerupte sau suspendate
- se acumulează dobânzi și penalități
- riscul de executare silită rămâne ridicat
În lipsa unei analize concrete a situației fiscale, recomandarea specialiștilor este monitorizarea atentă a obligațiilor și, dacă este cazul, consultarea unui expert.
„Micii datornici” vs. „marile companii”: de ce se prescriu mai ușor datoriile persoanelor fizice
Deși regulile privind prescripția fiscală sunt aceleași pentru toți contribuabilii, persoanele fizice ajung mult mai des în situații în care datoriile se prescriu comparativ cu marile companii. Explicația ține în primul rând de modul în care ANAF își prioritizează resursele: volumul foarte mare de contribuabili persoane fizice face ca multe datorii mici să fie gestionate cu întârziere sau chiar să se „piardă” în sistem, în timp ce companiile mari sunt monitorizate constant, intră frecvent în controale și sunt incluse în analize de risc.
În plus, firmele interacționează permanent cu autoritățile fiscale prin declarații, corecții și proceduri administrative sau litigii, ceea ce duce adesea la întreruperea sau suspendarea termenului de prescripție, în timp ce o persoană fizică poate rămâne ani de zile fără interacțiuni, lăsând termenul să curgă neîntrerupt.
Un alt factor important este lipsa vizibilității: prescripția fiscală nu este un subiect „fierbinte”, nu generează scandal sau audiență, spre deosebire de dosarele din instanță sau cazurile de evaziune, care sunt intens mediatizate, motiv pentru care astfel de situații trec aproape neobservate în spațiul public. În cazul companiilor mari, este și mai dificil ca datoriile să se prescrie, deoarece sumele ridicate atrag intervenții rapide, există trasabilitate financiară clară și mecanisme eficiente de recuperare, iar orice dispută fiscală menține creanța activă prin suspendarea termenelor, ceea ce reduce semnificativ șansele ca statul să piardă dreptul de a colecta acele sume.
Ce se întâmplă cu marile companii de stat și de ce pot ele să târâie o datorie ani de zile?
Datoriile marilor companii de stat, precum CFR Călători, nu se prescriu la fel ca la firmele private sau persoanele fizice. Deși termenul legal de prescripție există, în practică aceste obligații sunt gestionate prin restructurări, compensări sau subvenții de la buget, iar ANAF nu aplică măsuri de executare silită agresive pentru a nu perturba serviciile publice. Astfel, datoriile persistă în evidență, fiind rostogolite în timp, iar prescripția rar devine mecanismul prin care acestea dispar.
