Saab-Lancia 600

Suedezii de la Saab au încercat, mereu, să fie individualiști. Plecând de la dorința de a insufla spiritul lumii aviatice în mașini mici, Saab a continuat să iasă în evidență chiar și în anii în care compania a fost deținută de alte concerne. General Motors a preluat compania în 1989, inițial printr-un parteneriat, și apoi complet în anul 2000. În această perioadă, Saab a încercat din răsputeri să-și păstreze identitatea, refuzând în repetate rânduri să comercializeze mașinile altor producători cu sigla proprie. Pe scurt, Saab ar fi trebuit să pună în vânzare propria variantă a modelelor Astra sau Vectra de la Opel, dar s-au muncit să modifice aceste platforme cât mai mult, pentru a respecta exigențele șefilor Saab.

Lancia Delta - peste 100.000 unități în 2 ani; Saab-Lancia 600 - puțin peste 2.000 de unități în 5 ani

Deși modele ca Saab 900 din 1993 erau mai puțin augmentate, altele abia dacă mai păstrau legături de rudenie cu Opel-urile de bază. În condițiile în care Saab pierdea bani an de an, această legătură dintre Saab și GM s-a încheiat într-un dezastru, dar, înaintea momentului 1989, Saab mai încercase procesul de brand engineering, dar cu un alt partener: Lancia. Italienii vindeau legendarul Delta pe mai multe piețe europene, iar Saab voia să vândă mașina în Suedia. Astfel s-a născut Saab-Lancia 600.

În teorie, legătura ar fi trebuit să fie benefică, deoarece Saab i-a ajutat pe cei de la Lancia să rafineze Delta. Problema a fost că mașina nu era fiabilă - nu după standardele Saab, cel puțin. Dacă un cumpărător obișnuit Lancia n-a strâmbat din nas la problemele Deltei, fanii Saab n-au suportat toate problemele lui 600, iar mașina nu și-a găsit clienți, Saab vânzând puțin peste 2.000 de unități în aproape șase ani.