Mențiuni speciale: Geo Tracker, Alfa Romeo Dauphine și Rover CityRover

Lumea experimentelor nereușite este vastă în istoria relațiilor de „bună vecinătate” între producătorii auto care făceau și fac, în continuare, schimb de sigle. Cum spuneam, această practică este de înțeles și, privind în retrospectivă, a dus și la rezultate demne de laudă. Triplete ca Volkswagen Up!/Skoda Citigo/Seat Mii sau, anterior, Peugeot 107/Toyota Aygo/Citroen C1 arată că brand engineering-ul poate fi un exercițiu de succes, dacă este făcut cu cap și coadă. Nu poți să arunci pe piață aceeași mașină cu trei sigle diferite și fără prea multe modificări, în speranța că se vor găsi, din neant, clienți care să le cumpere pe toate. Dacă mașinile nu au măcar o fărâmă de identitate și personalitate proprie, ceva care să le scoată în evidență, atunci tot efortul este sortit eșecului.

Am decis să punem laolaltă încă câteva mașini ce au fost „lovite” de acest fenomen pe parcursul vieții lor, ca un bonus pentru această listă a rușinii. Numele pe care le găsiți aici au fost culese din mai multe motive, nu doar acela al lipsei de tracțiune pe piață. Unele au fost, pur și simplu, rezultatul unor parteneriate ciudate, iar altele au fost comercializate de producători care au ajuns la aceste tactici în încercarea de a se salva de la faliment sau pentru că, până la urmă, acesta era modus operandi-ul companiei.

Mașinile acestea au fost folosite de structurile statului italian

În 2003, Rover încerca să rămână pe linia de plutire. Istoria ne spune că, în cele din urmă, aceste eforturi au fost în van, dar, ca și Pontiac, britanicii au încercat să se salveze împroșcând piața cu o mașină care nu spunea nimic și mai venea și cu un nume hilar: Rover CityRover. Chiar și când îl conduceai prin oraș, nu puteai scăpa de senzația aproape râncedă de ieftin, iar motivul a revoltat mulți iubitori ai mărcii la acea vreme: Rover a produs sub licență un hatch al indienilor de la Tata - aceiași care, peste câțiva ani, au produs cea mai ieftină mașină din istoria recentă.

O altă lovitură sub centură a fost decizia Volkswagen, care avea în arsenal MPV-ul Sharan, să vândă Chrysler-ul Grand Voyager sub licență drept Volkswagen Routan. Nimeni n-a înțeles de ce, dar Lancia a făcut același lucru, italienii fiind într-o căutare disperată de mașini cu care să-și umple gama (constructorul ce ne-a dat Stratos-ul și 037 mai produce acum doar micul Ypsilon). Tot din acest motiv, Lancia a vândut Chrysler-ul 300C drept Lancia Thema, iar Chrysler-ul 200 drept Lancia Flavia.

Nu a surprins pe nimeni decizia Volkswagen de a opri comercializarea lui Routan, în 2013

În fine, mai putem trage două focuri de avertisment în direcția Alfa Romeo, care și-a dorit succesul de care Renault s-a bucurat cu Dauphine și l-a produs cu propriul său badge pe nas. Într-o ultimă tușă, menționăm și Geo Tracker, SUV-ul ce s-a născut sub semnul Suzuki, dar care a ajuns în SUA în showroom-urile uneia dintre cele mai underground mărci din stiva General Motors. Geo, care nu mai există de șase ani, a vândut mereu mașinile proiectate de alți producători, GM semnând contracte peste contracte pentru a licenția diverse modele în cei aproape 30 de ani de existență ai firmei Geo. Nu puteam, deci, să lăsăm la o parte fix compania care a vândut doar „ouăle” altora.