-
Raiffeisen încheie primele luni ale anului cu 390 milioane de lei profit
-
Două dintre cele mai mari bănci din Spania, aproape să se unească
-
Cardul Salt Bank: CEO-ul Salt și Mastercard explică ce beneficii au fondatorii
-
BNR: Soldul creditului neguvernamental a crescut în martie 2024 cu 1,1%
-
Credit Noua Casă: Românii întorc spatele programului statului
-
AngajaÈ›ii băncilor vor avea propriul salariu minim: va începe de la 4.100 de lei
'Sa mentinem un portofoliu investitional cat mai diversificat'
Wall-Street: Cand s-a dat startul Pilonului II de pensii private obligatorii in Romania in 2007-2008, valoarea participatiilor era cea mai scazuta din regiunea ECE. Este nivelul actual fezabil sau chiar suficient pentru companiile de pensii private pentru a putea investi eficient?
John Ashcroft: Atata timp cat oamenii platesc contributiile lunare, companiile de pensii ar trebui sa fie capabile sa investeasca in mod eficient. Insa nivelul scazut al contributiilor inseamna in cele din urma ca suma finala de care participantul va beneficia la pensie va fi de asemenea foarte scazuta si acest lucru s-ar putea dovedi intr-adevar nefezabil in a asigura participantilor la sistem, pensii viagere (anuitati).
Wall-Street: Cat de des intalnita este in sisteme de pensii private cu contributii definite (DC) garantarea, prin lege, a profitului (randamentelor)?
John Ashcroft: Garantarea randamentelor peste inflatie practic nu exista in sisteme de pensii private DC, pentru ca sunt foarte scumpe de aplicat. Astfel de garantii sunt aplicate de schemele de pensii private cu beneficii definite (DB) din Marea Britanie (insa nu si in sistemele de tip DC), unde o astfel de practica adauga estimativ cam 70-80% din costul de administrare a unei scheme de pensii prin comparatie cu un sistem DB (asa cum este in Olanda de exemplu) unde garantarea inflatiei este doar o aspiratie.
Intr-un sistem de pensii private de tip DC, unde angajatorul nu poate fi obligat sa acopere diferenta, garantia ar fi suportata de catre participantii la fondurile de pensii, care ar trebui sa plateasca bani grei pentru siguranta pe care o cumpara astfel. Intr-adevar, situatia ar putea fi chiar mai grava decat in Marea Britanie, cu exceptia situatiei in care guvernul roman ar urma exemplul celui britanic si ar emite titluri de stat bonificate cu rata inflatiei, pentru ca administratorii fondurilor cu asemenea garantii sa poata acoperi acest risc.
Wall-Street: Care este cea mai buna strategie pentru a echilibra balanta risc-profit in mediul financiar ostil actual, nu numai pentru administratorii pensiilor private, dar si pentru alti investitori?
John Ashcroft: Este o intrebare foarte dificila, deoarece toate clasele de active (instrumente fianciare) au avut evolutii negative in ultima perioada. Pentru aceia dintre noi care totusi nu avem un glob de cristal, cel mai bine (sau cel mai putin rau) este sa mentinem un portofoliu investitional cat mai diversificat si sa evitam sa vindem active la ceea ce pare sa fie (sau asa speram!) nivelul minim al pietelor financiare.
John Ashcroft: Atata timp cat oamenii platesc contributiile lunare, companiile de pensii ar trebui sa fie capabile sa investeasca in mod eficient. Insa nivelul scazut al contributiilor inseamna in cele din urma ca suma finala de care participantul va beneficia la pensie va fi de asemenea foarte scazuta si acest lucru s-ar putea dovedi intr-adevar nefezabil in a asigura participantilor la sistem, pensii viagere (anuitati).
Wall-Street: Cat de des intalnita este in sisteme de pensii private cu contributii definite (DC) garantarea, prin lege, a profitului (randamentelor)?
John Ashcroft: Garantarea randamentelor peste inflatie practic nu exista in sisteme de pensii private DC, pentru ca sunt foarte scumpe de aplicat. Astfel de garantii sunt aplicate de schemele de pensii private cu beneficii definite (DB) din Marea Britanie (insa nu si in sistemele de tip DC), unde o astfel de practica adauga estimativ cam 70-80% din costul de administrare a unei scheme de pensii prin comparatie cu un sistem DB (asa cum este in Olanda de exemplu) unde garantarea inflatiei este doar o aspiratie.
Intr-un sistem de pensii private de tip DC, unde angajatorul nu poate fi obligat sa acopere diferenta, garantia ar fi suportata de catre participantii la fondurile de pensii, care ar trebui sa plateasca bani grei pentru siguranta pe care o cumpara astfel. Intr-adevar, situatia ar putea fi chiar mai grava decat in Marea Britanie, cu exceptia situatiei in care guvernul roman ar urma exemplul celui britanic si ar emite titluri de stat bonificate cu rata inflatiei, pentru ca administratorii fondurilor cu asemenea garantii sa poata acoperi acest risc.
Wall-Street: Care este cea mai buna strategie pentru a echilibra balanta risc-profit in mediul financiar ostil actual, nu numai pentru administratorii pensiilor private, dar si pentru alti investitori?
John Ashcroft: Este o intrebare foarte dificila, deoarece toate clasele de active (instrumente fianciare) au avut evolutii negative in ultima perioada. Pentru aceia dintre noi care totusi nu avem un glob de cristal, cel mai bine (sau cel mai putin rau) este sa mentinem un portofoliu investitional cat mai diversificat si sa evitam sa vindem active la ceea ce pare sa fie (sau asa speram!) nivelul minim al pietelor financiare.