-
Șeful celei mai mari bănci din Europa demisionează
-
Două dintre cele mai mari bănci din Spania, aproape să se unească
-
Guvernul amână noua taxare a bogaților: ce alte măsuri fiscale a mai aprobat
-
BNR: Soldul creditului neguvernamental a crescut în martie 2024 cu 1,1%
-
ROCA Investments a ajuns la o valoare de piață de 81,64 milioane euro
-
Finanțare de 65,33 milioane de euro pentru un parc eolian de 48 MW la Pecineaga
Cum pot fi stimulate investitiile in Sanatate?
Competitia va fi creata in momentul in care componenta privata se va dezvolta, insa aceasta necesita investitii semnificative, cu un obiectiv de recuperare de 5 pana la 7 ani.
"Investitia intr-o baza de tratament se ridica la zece milioane de euro. Un pat costa 100.000 de euro, cu tot echipamentul, pornind de la greenfield, teren. Pentru a fi eficient trebuie sa ai 100 de paturi, un grad de ocupare de 85% si un venit mediu pe zi de 300-400 de euro. El functioneaza in mod similar cu un hotel, doar ca furnizeaza un alt gen de servicii. Daca nu ai acesti parametri, nu ajungi la break-even poate in 5-7 ani si practic sa incepi sa-ti amortizezi investitia in 3-4 ani", a comentat reprezentantul Alico Romania.
Potrivit acestuia, durata medie de spitalizare, este undeva la 8-10 zile, dar probabil ca intr-un sistem privat s-ar reduce foarte mult la 5 zile. "Cine isi permite sa achite aproximativ 2.000 de euro pentru o spitalizare? Acest lucru ar fi posibil numai printr-un sistem de asigurari care ar colecta de la o masa critica si redirectiona fondurile catre acei oameni care au nevoie de ele la un anumit moment", afirma Theodor Alexandrescu.
In ultimii ani aparut alternative ad-hoc in afara sistemului public, iar clientii au optat pentru furnizorii de servicii medicale private din tara sau catre furnizorii de servicii medicale din alte tari, precum Austria, Grecia. "Un spital din Austria ajunge sa incaseze aproximativ 500.000 de euro in fiecare luna de la pacientii romani. Pe de alta parte, in Romania nu exista o sinergie a tuturor factorilor decizionali pentru o reforma, desi toata lumea isi doreste asigurari si infrastructura medicala".
"De ce nu fac asiguratorii spitale de urgenta? Asiguratorii nu au in proprietate si nu investesc, de obicei, in structuri medicale. Cele mai eficiente asigurari medicale si servicii sunt cele care nu au actionariat comun, pentru ca interesele difera: furnizorul trebuie sa ofere un act calitativ conform unor ghiduri terapeutice iar asiguratorul trebuie sa controleze acest act", a mai spus el.
Seful Alico mentioneaza ca decontarile se realizeaza pe baza unor liste fara legatura cu realitatea, printr-un management al fondurilor, iar evaluarea riscului de morbiditate (o statistica despre riscul de imbolnavire, varsta pacientului, boli suferite, zile de spitalizare, tipuri interventii, dispunere geografica etc.) nu exista propriu-zis. Astfel, furnizorii de servicii medicale prin diagnostic se obliga contractual la niste lucruri care sunt calculate pe baza de cash-flow nu pe baza de morbiditate. De asemenea, exista o practica a furnizorilor sa aleaga serviciile care le acopera cel mai mult costurile. Ministerul Sanatatii reglementeaza, la randul sau, furnizorii privati, numai cu privire la calitatea actului medical.
„Asigurarea trebuie intotdeauna sa ofere serviciul promis in momentul cand riscul se intampla, pe cand, in prezent, furnizorul de servicii medicale nu este obligat sa faca acest lucru. El are un contract comercial, si nu exista o entitate care sa controleze tot ceea ce promite. El este guvernat de legea comerciala, prin contractul pe care-l furnizeaza si este guvernat de legea finantelor publice pentru a-si plati anumite obligatii”, sustine Theodor Alexandrescu.
El adauga ca pentru celelalte trei arii medicale de specialitate - profilaxie, tratament si reabilitare - , investitiile sunt mult prea mari si nu se pot efectua prin estimarea unui cash flow, ci prin acumularea unui risc pe care nu poti sa-l mai incluzi intr-un cadru contractual. Pentru a face managementul riscului de morbiditate si pentru a stimula dezvoltarea furnizorilor si a investitiilor in domeniul infrastructurii de tratament sunt necesare asigurarile, spune reprezentantul Alico. „De fapt, este zona in care Romania sufera cel mai mult in momentul de fata”.
In concluzie, dezvoltarea ghidurilor terapeutice si redirectionarea banilor si catre case private, ar crea o masa critica, care ar trebui „ajutata” cu o extra finantare de la contributii facultative, stimulate fiscal pentru a fi accelerata reforma. Astfel, ar aparea si investitiile in infrastructura, pentru ca investitorii ar avea un business plan cu o finalizare concreta, recuperandu-si investitiile prin intermediul; asigurarilor medicale. Prin masa critica de asigurati, bani se vor intoarce prin asiguratori catre diversi furnizori, iar actul medical se va putea dezvolta atat calitativ cat si cantitativ.
"Investitia intr-o baza de tratament se ridica la zece milioane de euro. Un pat costa 100.000 de euro, cu tot echipamentul, pornind de la greenfield, teren. Pentru a fi eficient trebuie sa ai 100 de paturi, un grad de ocupare de 85% si un venit mediu pe zi de 300-400 de euro. El functioneaza in mod similar cu un hotel, doar ca furnizeaza un alt gen de servicii. Daca nu ai acesti parametri, nu ajungi la break-even poate in 5-7 ani si practic sa incepi sa-ti amortizezi investitia in 3-4 ani", a comentat reprezentantul Alico Romania.
Potrivit acestuia, durata medie de spitalizare, este undeva la 8-10 zile, dar probabil ca intr-un sistem privat s-ar reduce foarte mult la 5 zile. "Cine isi permite sa achite aproximativ 2.000 de euro pentru o spitalizare? Acest lucru ar fi posibil numai printr-un sistem de asigurari care ar colecta de la o masa critica si redirectiona fondurile catre acei oameni care au nevoie de ele la un anumit moment", afirma Theodor Alexandrescu.
In ultimii ani aparut alternative ad-hoc in afara sistemului public, iar clientii au optat pentru furnizorii de servicii medicale private din tara sau catre furnizorii de servicii medicale din alte tari, precum Austria, Grecia. "Un spital din Austria ajunge sa incaseze aproximativ 500.000 de euro in fiecare luna de la pacientii romani. Pe de alta parte, in Romania nu exista o sinergie a tuturor factorilor decizionali pentru o reforma, desi toata lumea isi doreste asigurari si infrastructura medicala".
"De ce nu fac asiguratorii spitale de urgenta? Asiguratorii nu au in proprietate si nu investesc, de obicei, in structuri medicale. Cele mai eficiente asigurari medicale si servicii sunt cele care nu au actionariat comun, pentru ca interesele difera: furnizorul trebuie sa ofere un act calitativ conform unor ghiduri terapeutice iar asiguratorul trebuie sa controleze acest act", a mai spus el.
Seful Alico mentioneaza ca decontarile se realizeaza pe baza unor liste fara legatura cu realitatea, printr-un management al fondurilor, iar evaluarea riscului de morbiditate (o statistica despre riscul de imbolnavire, varsta pacientului, boli suferite, zile de spitalizare, tipuri interventii, dispunere geografica etc.) nu exista propriu-zis. Astfel, furnizorii de servicii medicale prin diagnostic se obliga contractual la niste lucruri care sunt calculate pe baza de cash-flow nu pe baza de morbiditate. De asemenea, exista o practica a furnizorilor sa aleaga serviciile care le acopera cel mai mult costurile. Ministerul Sanatatii reglementeaza, la randul sau, furnizorii privati, numai cu privire la calitatea actului medical.
„Asigurarea trebuie intotdeauna sa ofere serviciul promis in momentul cand riscul se intampla, pe cand, in prezent, furnizorul de servicii medicale nu este obligat sa faca acest lucru. El are un contract comercial, si nu exista o entitate care sa controleze tot ceea ce promite. El este guvernat de legea comerciala, prin contractul pe care-l furnizeaza si este guvernat de legea finantelor publice pentru a-si plati anumite obligatii”, sustine Theodor Alexandrescu.
El adauga ca pentru celelalte trei arii medicale de specialitate - profilaxie, tratament si reabilitare - , investitiile sunt mult prea mari si nu se pot efectua prin estimarea unui cash flow, ci prin acumularea unui risc pe care nu poti sa-l mai incluzi intr-un cadru contractual. Pentru a face managementul riscului de morbiditate si pentru a stimula dezvoltarea furnizorilor si a investitiilor in domeniul infrastructurii de tratament sunt necesare asigurarile, spune reprezentantul Alico. „De fapt, este zona in care Romania sufera cel mai mult in momentul de fata”.
In concluzie, dezvoltarea ghidurilor terapeutice si redirectionarea banilor si catre case private, ar crea o masa critica, care ar trebui „ajutata” cu o extra finantare de la contributii facultative, stimulate fiscal pentru a fi accelerata reforma. Astfel, ar aparea si investitiile in infrastructura, pentru ca investitorii ar avea un business plan cu o finalizare concreta, recuperandu-si investitiile prin intermediul; asigurarilor medicale. Prin masa critica de asigurati, bani se vor intoarce prin asiguratori catre diversi furnizori, iar actul medical se va putea dezvolta atat calitativ cat si cantitativ.